Music is everywhere! (16)

Zilele astea ascult multa muzica si scriu. Sunt foarte buna la a nu face nimic inca de Vineri, ceea ce ma enerveaza enorm. Azi m-am trezit la 12, dar de maine gata cu vacanta.

Dar muzica tot va ramane. Una dintre melodiile pe care le puteti gasi in playlist-ul meu zilele astea este “Maps” de la Maroon 5. O ador pentru ca e geniala! Versurile imi plac, ritmul imi place, mesajul, tot!

Enjoy! :)

Melodie tipica celor de la Maroon 5! <3

If I stay – New Trailer!

Am avut parte de o surpriza imensa in dimineata asta cand in Newsfeed mi-a aparut noul trailer pentru ecranizarea cartii “If I stay”. Stiam ca trebuie sa apara un trailer nou zilele astea, dar nu stiam ca azi. Cu toata nebunia din ultimele zile si dupa ce m-am trezit azi la 12, nici nu mai stiam cum ma cheama.

Al doilea trailer este chiar mai bun decat primul. E foarte emotionant si te face sa vrei sa vezi filmul imediat! Dar oh, cand ma este pana in Octombrie, cand apare in Grecia!

Actorii (in afara fatului ca Jamie Barkley e frumusel tare!) mi se par foarte bine alesi. Sunt taaare curioasa ce scene vor pastra si cum va fi filmul in total.

Vizionati noul trailer si pregatiti-va pentru multe emotii!

Uitandu-ma la trailer-ul asta, mi-am pus problema ce as face daca as fi in situatia Miei. Raspunsul e usor pentru mine si intotdeauna va fi: as alege sa traiesc, pentru ca sunt prea egoista sa renunt la viata mea, la senzatia de a avea o vioara in mana sau la tot ce inseamna viata. Imi place viata, oricat de nebuna ar fi ea si nu as renunta la ea, oricum ar fi!

Voi ce hotarare ati lua?

Shades of cool

Despre Lana del Rey am mai vorbit, dar niciodata nu am vorbit de ea ca si de cantareata mea favorita. Ei bine, astazi o voi face.

O stiam pe Lana inca de cand s-a lansat, dar niciodata nu i-am dat atentia pe care i-am dat-o acum cateva zile. Aveam pe telefon numai 2 melodii de-ale ei: ‘Blue Jeans’ si ‘Dark Paradise’. In schimb, mereu mi-a placut de ea ca si persoana. Are un aer de mister si de tragedie care mi-a placut intotdeauna. Imi place stilul ei, pentru ca e foarte eleganta, si e  extrem de frumoasa!    Asta m-a impins sa caut mai multe despre ea. Lana m-a cucerit instantaneu, pentru ca e desteapta si misterioasa, dar tristetea din ea e evidenta si ii da un aer si mai interesant. Ea nu spune multe, dar muzica ei da!

Dupa ce am aflat o mica parte din povestea ei de viata si am urmarit cateva interviuri cu ea, am dat peste noul ei album “Ultraviolence”. Si OMG! A fost dragoste la prima vedere. Am adorat si ador albumul si il ascult in continuu.

Dupa albumul asta, am cautat si alte melodii ale Lanei si am gasit o multime care imi plac. Pot spune ca Lana a devenit cantareata mea preferata, iar muzica ei e o adevarata inspiratie pentru mine!

Imi plac, in primul rand, versurile, care mi se potrivesc si care, mai presus de toate, sunt superbe! Ador felul in care Lana isi spune povestea si sentimentele prin versurile ei! Melodiile ei sunt linistite si te fac sa visezi. Vreau sa imi cumpar albumele ei cat mai repede!

Binenteles, am si cateva melodii preferate, pe care le puteti asculta mai jos.


Ok, gata, trebuie sa ma opresc, ca altfel va las tot albumul. :D

 

Recenzie: “Before I go to sleep” (‘Inainte sa adorm’) de SJ Watson

11882305 (1)

Descriere in engleza:

Memories define us.

So what if you lost yours every time you went to sleep?

Your name, your identity, your past, even the people you love – all forgotten overnight.

And the one person you trust may only be telling you half the story.

Welcome to Christine’s life.

Desciere in romana:

Cel mai vândut debut britanic, după seria Harry Potter a lui J.K. Rowling

Ne definim prin amintirile noastre. Dar dacă ne-am trezi brusc fără ele?
Dacă am uita dintr-odată cum ne cheamă, cine suntem, de unde venim, pe cine iubim

Are 47 de ani şi e scriitoare. Se trezeşte în fiecare dimineaţă neştiind unde se află. O formă rară de amnezie o împiedică să reţină informaţii mai mult de 24 de ore. Crede că are cu 20 de ani puţin, că este singură şi că are întreaga viaţă înainte. Dar descoperă că locuieşte cu soţul ei, Ben şi că majoritatea deciziilor importante din viaţa sa au fost deja luate. Doctorul ei o sfătuieşte să ţină un jurnal care o ajută să-şi recompună amintirile de la o zi la alta. Dar într-o zi deschide jurnalul şi citeşte: “Să nu ai niciodată încredere în Ben”.
Oare ce tip de accident a adus-o în această stare?
În cine să aibă încredere?
De ce ar minţi-o Ben?
O cheamă Christine. Jurnalul vieţii ei se numeşte Înainte să adorm.
Ai intrat deja în viaţa ei. 

O carte vândută în peste 40 de ţări, care a devenit bestseller încă de la apariţie în SUA, Marea Britanie, Canada, Franţa, Germania, Bulgaria, Olanda şi Belgia.
Drepturile de ecranizare au fost vândute, la începtul acestui an, casei de producţie a celebrului regizor Ridley Scott. Rowan Joffe, scenaristul thriller-ului 28 Weeks Later şi al dramei The American, va adapta cartea pentru marele ecran. 

În 2008, S.J. Watson era un ORL-ist de 30 şi ceva de ani, care lucra cu copiii surzi. El s-a înscris la un curs de şase luni organizat de Faber Academy destinat celor care doresc să înveţe să scrie romane. Trei ani mai târziu, Watson face senzaţie pe scena literară internaţională, având contracte în 40 de ţări, un proiect cinematografic la Holywood şi un thriller psihologic aclamat deopotrivă de public şi de critici – Înainte să adorm. 
Watson a început şi a abandonat, rând pe rând, alte 20 de romane înainte de a găsi ideea acestui roman. 

„Pur şi simplu, cel mai bun roman de debut pe care l-am citit vreodată.” (Tess Gerritsen)

„Acest fermecător roman de debut este în egală măsură un portret al profundului impact pe care boala îl are asupra personajului principal, şi un thriller care te ţine cu sufletul la gură, fără să-i poţi anticipa vreo clipă finalul.” (Booklist) 

“Un roman desăvârşit. Structura lui e atât de ameţitoare, încât te face aproape să nu mai fii atent la stilul minunat în care e scris.” (Guardian)

O puteti comanda in engleza de pe Bookdepository, iar in romana de la libraria online Libris sau de pe site-ul editurii Trei.

Recenzie:

De multe ori incep a scrie o recenzie prin a spune ca respectiva carte a fost geniala. Dar de data asta nu pot. Nu pentru ca nu mi-ar fi placut, ci pentru ca nu mi se pare potrivit sa numesti o carte ca si “Before I go to sleep” geniala. E greu sa descrii asa o carte, dar am sa incerc si sper sa reusesc sa va fac o idee despre ce inseamna romanul “Inainte sa adorm”.

Da, pot spune convinsa ca “Before I go to sleep” este un roman. Daca unele carti le numesc ‘romane’, dar nu sunt convinsa de ce spun, de data asta sunt sigura ca “Before I go to sleep” is merita numele de ‘roman’.

Daca nu era sa vad trailer-ul ecranizarii care urmeaza sa apara, probabil ca ma astepta si acum, cuminte si necitita, pe raft. Dar trailer-ul a fost atat de bun incat a trebuit sa citesc cartea imediat!

“Before I go to sleep” m-a cucerit de la primul cuvant. Si de data asta chiar vorbesc serios. Inca de cand am deschis cartea am vrut sa citesc cat mai mult posibil, sa aflu ce se intampla cu Christine si ce e, de fapt, cu Ben. Aveam o idee despre povestea Christinei din alte recenzii, dar trebuia sa aflu eu, pe ‘pielea’ mea. Nu sti exact ce m-a facut sa citesc cartea atat de repede, dar rar mi se intampla asa ceva. In mintea mea se ducea un razboi in continuu: vroiam sa citesc cat mai repede si cat mai mult, dar nici nu vroiam sa o termin foarte repede. Vroiam sa “absord” fiecare cuvant in minte si sa il tiparesc acolo.

Nu sunt genul de persoana care sa citeasca mult thriller, dar imi place sa citesc un thriller bun din cand in cand. Deci nu am multa experienta cu genul asta. Un lucru stiu sigur: “Before I go to sleep” este cel mai bun thriller pe care l-am citit si cu siguranta una dintre cele ma bune carti de anul asta. Ma bucur enorm ca am citit-o, iar daca voi nu ati facut-o pana acum, va spun sincer, nu stiti ce pierdeti.

Povesea Christinei m-a tinut cu inima la gura inca de la inceput. Mi s-a parut fascinant si in acelasi timp infricosator sa citesc o astfel de poveste. Intotdeauna m-am intrebat ce e in capul persoanelor care sufera de amnezie si uite ca am reusit sa “intru”, pentru 300 si ceva de pagini, in mintea unui amnezic. M-a fascinant felul in care autorul ne-a introdus atat de bine in povestea, in mintea si in viata Christinei. Nu de multe ori mi se intampla sa citesc o carte atat de buna care sa ma faca sa uit intr-adevar de mine, sa uit ca trebuie sa fac orice altceva in afara de a citi. Ce mi s-a parut si mai interesant e felul in care descoperi povestea tu, ca si cititor, in acelasi timp cu personajul principal. Suspansul e si mai mare!

Asta ma duce la un alt as al cartii: originalitatea.

Poate ca mai exista carti cu amnezici sau cu persoane care nu isi amintesc de persoanele iubite ( de ex. “The notebook”), dar nici una nu mi s-a parut la fel de originala si de bine scrisa ca si “Before I go to sleep”. Imaginati-va ca personajul principal, Christine, uita tot ce si-a adus aminte pe parcursul zilei in momentul in care doarme adanc. Ea nu isi stie trecutul, nu stie cine e barbatul langa care se trezeste in fiecare dimineata, iar uneori se trezeste si are impresia ca este un copil. Acum spuneti-mi, cate carti care sa abordeze amnesia in felul asta ati citit? Nu foarte multe.

Si nu e vorba numai de faptul ca povestea e originala, ci si de felul in care e povestita. Asa cum am spus, cititorul descopera povestea in acelasi timp cu personajul principal, iar asta aduce o doza de suspans si de mister uriasa! In afara de asta, am adorat vocea Christinei! Chiar daca citeam cartea, mi-o putem imagina citindu-mi-o, cu o voce placuta, blanda, calda.
Christine are un stil atat de frumos si de elegant, iar disperarea, frustrarea, frica si usoara batranete din vocea ei e evidenta prin felul in care isi povesteste viata.

Dar nu cred ca e devina Christin, cat mai mult autorul.

Asta e un roman de debut, vorbiti serios? Nu as fi spus. SJ Watson scrie cu o maturitate exceptionala, iar din povestea lui – plina de imaginatie si de suspans – as fi spus ca are mult mai multa experienta. Dar cred ca asta inseamna a fi un autor bun, nu? Watson are un stil de scris simplu, dar patrunzator, elegant si frumos. Te face sa te simti apropiata de personaje si sa le indragesti, chiar si pe cele secundare, pe care nu le tii prea bine. E usor de citit o poveste scrisa de SJ, pentru ca textul curge de la sine, fluent, iar cititorul da pagina dupa pagina fara sa isi dea seama.

Mi-a placut si faptul ca, in ciuda faptului ca au existat unele repetari, autorul a reusit sa sustina suspansul si, personal, aceste repetari nu m-au enervat. Mi s-au parut interesante, pentru ca, in fiecare zi, Christine face fata unui nou soc (nou din punctul ei de vedere) intr-un alt fel.

Starile emotionale ale Christinei sunt extrem de usor de simtit si de inteles. Disperarea ei mi s-a parut perfect normala, la fel ca si frica. Sentimentele ei sunt reale si naturale. Si al naibii de bine exprimate. Pur si simplu simti frica ei atunci cand se trezeste, disperarea cand nu isi aduce aminte nimic si tristetea interioara cand isi aduce aminte de cate o intamplare nu tocmai placuta. Asta e un alt punct forte al cartii, dupa parerea mea: felul in care autorul reuseste sa redea emotiile Christinei, asa incat se le simta si cititorul.

Christine este un personaj bine conturat, chiar daca ea nu stie cine este. E o fire tare placuta si am simpatizat-o foarte mult. Imi doream sa o fi putut ajuta, pentru ca imi era tare mila de ea, chiar daca e un personaj dintr-o carte. Dar, pentru mine, “Before I go to sleep” nu s-a simtit ca si o carte. A fost o lume intreaga. Cand am inchis cartea, m-am uitat in jur, nedumerita. Trecuse mult timp de cand o deschisesem si nu stiam cand se intunecase. Cand termini o carte ca si ‘Inainte sa adorm’ simti ca ai trait o viata de om.
Daca pana aproape de sfarsit cartea are un ritm mai incet, la sfarsit lucrurile se precipita. Din ce in ce mai multe secrete sunt dezvaluite, actiunea si suspansul sunt la cote maxime, iar tu ti-ai primit raspunsul la intrebarea pentru care ai sarit atatea mese: “Cine e Ben?”.

Pe Ben l-am suspectat de la inceput. Chiar daca parea baiatul bun, ceva mi se parea ciudat la el. Aveam cateva scenarii in cap, dar mi-am dat seama de cine e cu cateva pagini inainte de a admite el cine e cu adevarat. Iar cand am citit afirmatia lui, tot am ramas socata. Nu ai cum sa nu fii socat/a cand citesti o astfel de poveste. Aproape o viata de om a fost consumata din cauza unei dorinte nebunesti ale unui psihopat.

O alta intrebare pe care ne-am pus-o a fost… Amintirile ne pot schimba personalitatea? Am ajuns la concluzia ca da, faptul ca ne amintim anumite lucruri ne poate schimba personalitatea. Amintirile se impart in doua categorii: cele bune si cele rele. Fiecare amintire provine dintr-un eveniment, care la randul lui e placut sau mai putin placut. O greseala sau nu. Fiecare eveniment, fiecare amintire din viata noastra ne invata un lucru, iar durerea, la randul ei, ne schimba. Consider ca da, amintirile sunt importante si ne pot schimba personalitatea.

Un roman special, care sunt sigura ca imi va ramane in minte multa vreme de acum incolo, “Before I go to sleep” te face sa faci scenarii, sa traiesti si sa descoperi povestea Christinei cu sufletul la gura si, mai ales, sa aflii ce inseamna un thriller psihologic. Dupa ce am terminat cartea, a trebuit sa citesc cateva pagini dintr-o alta carte inainte de a adormi, pentru ca ma bantuia cartea. Imi era frica ca ma voi trezi si nu imi voi aduce aminte cine sunt. Dar asta e efectul pe care “Before I go to sleep” il are pe cititorii ei. E o poveste in care te implici, fara sa vrei si o carte pe care nu o poti lasa din mana – la propriu. Cu siguranta merita citita de toata lumea! Un must-read!

Rate: 6 stele din 5

P.S.: Mi-a luat cam 5 zile sa scriu recenzia asta si tot nu sunt multumita.

2393

Interviu cu Rucsandra Tudoran, autoarea cartii “Spitalul celor pierduti in iubire”

Citeste, scrie, traiesti si iubeste – toti o stim pe Rucandra. Fie de pe blogul ei, fie de pe Facebook sau, de anul trecut, prin cartea ei, ‘Spitalul celor pierduti in iubire’. Rucandra are o pasiune pentru carti si tot ce e frumos, iar astazi o cunoastem un pic mai bine. Am realizat un interviu cu ea, interviu pe mie, personal, imi place enorm de mult. Cartea ei n-am citit-o inca, dar e in plan. Trebuie sa fac rost de ea mai intai.

Mi-a facut placere sa o intervievez pe Rucsandra si sper va si voua va va face placere sa cititi acest interviu, in care Rucsandra (sau Rucsi, asa cum o putem gasi pe Facebook) vorbeste despre ea, despre pasiunile ei si despre cartea ei.

1. Buna, Rucsandra! Pentru inceput, spune-ne ceva despre tine.

7136250
Bună, Bianca. În primul rând, mă bucur enorm că ai solicitat acest interviu, să-i zic așa. Niciodată nu am fost bună la descrieri când vine vorba de propria-mi persoană, dar o să încerc. Sunt o persoană sensibilă, iubesc ploaia și ceaiul și iubesc oamenii și inteligența lor. Ador să citesc și să scriu, mai ales să scriu.

2. Cine – sau ce- te-a facut sa fii o cititoare?
Pentru asta dau vina pe Harry Potter. Această serie a fost prima mea întâlnire cu lectura. Înainte de asta uram tot ce ținea de citit și cărți. Nu puteam să mă văd o cititoare, dar iată-mă.

3. Stiu ca e o intrebare dificila, dar curiozitatea nu ma lasa in pace. Care e cartea ta preferata?
Și eu îmi pun această întrebare foarte des și o să-ți dau același răspuns pe care mi-l dau și mie: toate cărțile pe care nu le-am citit.

4. Daca ar fi sa citesti un singur autor pentru tot restul vietii tale, care ar fi acela?
Asta da întrebare grea. Nu pot să aleg un singur autor. Fiecare are ceva special și transmite altceva prin ceea ce scrie. Fiecare om care scrie este frumos în felul lui și nu aș putea să aleg între atâtea idei și sentimente minunate. Ar fi o teroare să citesc un singur autor știind că și alții au abordat subiectul acela și eu nu pot să văd și alte perspective.

5. Stiu ca anul trecut ti-a fost publicata prima carte, “Spitalul celor pierduti in iubire”. Titlul e superb. Cum ti-a venit ideea carti?
Nici eu nu am știut că este o carte până am văzut finalul. Doar scriam și scriam și scriam până am ajuns să văd că se conturează ceva. Cartea am scris-o cu mult timp înainte de a fi publicată și când am terminat-o nu m-am gândit că o să ajung să o țin în mâini.

6. Imi place coperta foarte mult si, desi inca nu am citit-o, cred ca se potriveste cu povestea. Cine a realizat-o?

17838853
Da, coperta este unul din lucrurile de care sunt tare mândră. A fost realizată de o prietenă, Laura Pop, pe care am cunoscut-o datorită cărții. Un coleg de-al meu m-a pus în legătură cu ea și am știut de la prima conversație că ea va fi cea care-mi va face coperta. Eu aveam altă idée pentru ea, dar mă bucur enorm că nu m-a ascultat.

7. Ce ai simtit cand ti-ai vazut cartea pe rafturi?
Cartea mea nu a ajuns în librării, dar îți pot spune ce-am simțit când, la o petrecere, prietena mea Cristina Mara ignora total distracția și stătea cu cartea în brațe și citea la lumina telefonului. Cristina este o petrecăreață de felul ei și era ceva ireal să o văd că citește pe o petrecere și ceea ce citește să fie al meu. A fost nemaipomenit.

8. Ai intampinat greutati?
Cred că fiecare persoană care scrie întâmpină greutăți și eu nu am făcut exceăție de la regulă. Am avut temeri, n-am știut cum va fi privit acest lucru cu publicarea sau cum voi fi privită după el. Mi-a fost teamă că lumea din jurul meu își va schimba comportamentul față de mine.

9. Care a fost cel mai frumos moment din momentul in care ai anuntat ca iti vei publica cartea?
Fața tatălui meu.
Eu și tata am avut o relație destul de apropiată când am fost mică, dar cu trecerea anilor ne-am distanțat. Nu știu de ce. Când le-am spus că o să public cartea, am văzut ceva în privirea lui care mi-a confirmat că încă mai avem ceva din ce a fost cu mult timp în urmă; nu era totul pierdut.

10. Ce planuri de viitor ai? Mai pregatesti vreo carte?
De obicei nu-mi fac planuri, mai ales când vine vorba de scris. De publicat, cu sigurață că o să mai public, dar încă nu știu ce.

11. Scrii in fiecare zi?
Nu, nu scriu în fiecare zi. Depinde ce mi se întâmplă sau cum mă lovește inspirația. La mine e un întreg proces care trebuie parcurs înainte să scriu. Am nevoie neaparat de o doză de tristețe, țigări și câteva pliculețe de ceai.

12. Ce fel de muzica putem gasi in playlist-ul tau?
Muzică… depinde de stare, dar de obicei ascult melodii calme, care au un mesaj și care mă fac să simt ceva. Îți las câteva exemple:
Delilah – Love You So, Strong for me
Demi Lovato – In Case, Wariorr, Shouldn’t come back
Vama Veche- Zmeul, Fata în boxeri și tricoul alb

13. Te regasesti cu vreunul dintre personajele pe care le-ai creat pentru Spitalul celor pierduti in iubire”?
În carte există doar 4 personaje, dintre care doar 2 puternic conturate. Personajul care vorbește pe parcursul cărții este clar un alter ego al meu.

14. Cred ca multa lume se intreaba asta. Care a fost procesul de publicare a cartii?
Cum am mai spus, nu am știut de la început că va fi o carte. Eu doar scriam, până mi-am dat seama că poate deveni ceva palpabil. Tot ce își pot spune este că am urât periaoda în care a trebuit să aștept telefonul de la editorul meu să-mi spună că au ajuns cărțiile.

15. Am vazut ca ai primit nenumarate laude si recenzii pozitive. Citesti recenziile care iti sunt scrise? Te influenteaza vreun pic?
Sincer, am citit toate recenziile. Eram foarte curioasă să văd ce părere are lumea despre carte, cum a fost primită sau care sunt cerințele. Am făcut greșeli, ca orice om care face pentru prima dată un lucru. Da, am văzut că majoritatea recenziilor sunt pozitive, dar cred că lumea este prea drăguță. Totuși, ele nu-mi influențează în nici un fel scrisul, pentru că orice părere ar avea cei din jurul meu tot timpul o să scriu ceea ce simt, indiferent că e greșit sau nu.

16. Si ultima intrebare, dar nu cea din urma… Ne-ai putea impartasi un mic paragraf din carte?
Sigur, cu mare drag.
” Iubirea este chimie pură…dar și în chimie există explozii.
Iubirea este anatomie pură…dar și în organism există boli și dereglări, anomalii.
Iubirea este totul…dar totul este un nimic.
Totul este o continuitate amețitoare, un deja-vu continuu, o ruletă rusească de care mă lovesc instantaneu.
Fiercare noapte mă conduce la zi, fiecare zi mă conduce la noapte, fiecare iubire mă conduce spre o suferință, fiecare suferință spre o altă iubre. La fel cum fiecare planetă își reia traiectoria orbitei, la fel cum ochii mei se roteau văzându-i pe ai tăi.
Un cerc din care nimeni nu scapă, un cerc în care suntem prinși cu toții…un cerc condus de nimeni.
Cercul vieții și al morții, cercul iubirii și al indifenței, cercul zâmbetelor și al lacrimilor, cercul albului și cercul negrului, cercul neantului și cel al perfecțiunii luminii, cercul verii și cercul iernii, cercul roșului și cel al violetului.
Un cerc în care noi ne țineam strâns de mână…sau cel puțin așa credeam.”

Superb! Trebuie neaparat sa citesc cartea Rucandrei, pentru ca sunt sigura ca imi va placea! :)

Daca ati citit “Spitalul celor pierduti in iubire”, ridicati o manuta! Daca nu, ridicati doua! ;)

Castigatorul concursului “Scrie pe blog”!

A venit vremea sa anunt castigatorul concursului ‘Scrie pe blog‘. Dar mai intai, vreau sa spun cat de dezamagita sunt de faptul ca s-au inscris numai doua persoane. Ma asteptam ca lumea sa primeasca acest concurs cu mai mult entuziasm, pentru ca e ceva diferit, dar nu a fost asa. Am observat ca daca concursurile nu dau carti, sunt degeaba. Asta e, de acum incolo voi ramane la concursurile clasice.

Trecand peste… castigatorul a fost ales prin random.org. Oricum, cat de greu ar fi putut sa-mi fie sa aleg un castigator din doi participanti?

Castigatorul e…

Diana!

(“Hmm, mă atrage ideea pentru că de ceva timp îmi doresc să scriu pe un blog detașat de al meu. Pentru că citesc destul de mult și recenzia pe care vreau să o scriu pe blogul tău va fi una foarte utilă pentru cititori. Plus că îmi vei aduce trafic :))”)

Felicitari!

Astept postarea ta pe adresa de e-mail matarela2007@yahoo.com in termen de 10 zile. Rog, insa, ca postul sa fie scris in Word si atasat in e-mail. :)

Recomandarea saptamanii (5)

Daca pana acum v-am recomandat seriale si cantareti, saptamana asta va recomand o carte. O carte pe care am inceput-o saptamana trecuta si, desi mi-a placut extrem de mult, am terminat-o de-abia pe Luni: “…Sau ucizi o pasare cantatoare” de Harper Lee. Sau “To kill a mockingibrd”.

descărcare (8)

Cam asa arata descrierea:

Un roman publicat acum o jumatate de secol, dar mai actual ca niciodata, devenit reper cultural in Statele Unite ale Americii si vindut in peste zece milioane de exemplare. Premiul Pulitzer pentru Harper Lee, trei Oscaruri si doua Globuri de Aur pentru ecranizarea lui Robert Mulligan, cu Gregory Peck in rolul lui Atticus Finch.
 
…Sa ucizi o pasare cintatoare este un roman brutal si onest, abordind cu curaj o problematica mereu de interes : rasismul, conflictele sociale si pierderea inocentei copi­lariei, totul filtrat prin ochii unei fetite, Scout Finch, martora la intimplarile dramatice declansate intr-un mic orasel sudist atunci cind un barbat de culoare este acuzat ca a violat o femeie alba. Tatal naratoarei, Atticus, desemnat ca avocat al apararii, trebuie sa tina piept unor prejudecati pina atunci latente si, din acest mo­ment, Scout si fratele ei, Jem, sint atrasi intr-o succe­siune rapida de evenimente care le depasesc intelegerea. Pe timpul procesului, oraselul decade treptat in grotesc si violenta, insa exista oameni care nu se lasa conta­minati de setea de linsaj generala, iar Atticus Finch ramine reperul moral care ii ofera lui Scout, si totodata cititorilor, un punct de vedere empatic si echilibrat.
 
„Multi dintre fanii ei sint convinsi ca Harper Lee, autoarea unui roman devenit aproape instantaneu o opera clasica a literaturii americane, a incetat de mult din viata. Cartea ei avind ca subiect conflictele rasiale din Sudul Statelor Unite, distinsa cu Premiul Pulitzer in 1960, ramine unul dintre marile succese literare ale ultimei jumatati de secol, iar autoarea insasi este un personaj cheie in recent lansatul film Capote, care a readus-o in lumina reflectoarelor. Dar, in ciuda faimei de care se bucura, Harper Lee a disparut din viata publica de mai bine de patru decenii, urmind exemplul altor pustnici ca J.D. Salinger sau Thomas Pynchon, retrasi din lume pentru a evita efectele secundare ale celebritatii.” (The Observer)
„Tot ce-mi doream era sa existe cineva caruia cartea mea sa-i placa indeajuns incit sa ma incurajeze sa merg mai departe… Nu aveam mari sperante, dar m-am pomenit coplesita de onoruri, iar acesta a fost, intr-un fel, un lucru la fel de inspaimintator ca executia rapida la care ma asteptam.” (Harper Lee)
O puteti comanda in romana de pe site-ul editurii Polirom.
Nu voi scrie o recenzie, pentru ca nu cred ca sunt in stare sa scriu o recenzie pentru un roman de statutul asta. Cert e ca mi-a placut enorm  de mult! E una dintre cartile pe care am asteptat sa le citesc de mult timp. Si, sincera sa fiu, chiar nu credeam ca imi va placea atat de mult!
Inteleg de ce a fost numita o carte clasica. Este. Chiar daca e si o carte contemporana, “To kill a mockingbird” este o carte dupa care chiar iti ramane ceva. E un roman care spune ceva si are o anumita atmosfera pe care rar o intalnesti in carti. Are un ritm lent, dar e extrem de captivanta. Nu poti sa o parcurgi in cateva zile, oricat de mult ti-ar placea. Nu e o carte grea, dar fiecare pagina e impanzita de mesaje pe care trebuie sa stai sa le analizezi.
Subiectul principal pe care il abordeaza cartea asta este omenirea s diferenta dintre oameni. De fapt nu, nu diferenta dintre oameni. Ce inearca Harper sa spuna cu acest roman e ca toti suntem egali, chiar daca nu toate lumea o intelege. Nimeni nu e mai presus decat celelalt, oricat de mult ne-ar placea sa o credem.
Mi-a placut foarte mult relatia dintre Jem si Scout. Mi-au placut ei insusi. Cred ca Harper a reusit sa imortalizeze foarte bine relatia dintre doi frati de pe vremea aia.
De asemenea, foarte mult mi-a placut si de Atticus. Cred ca el a fost personajul meu preferat din toata cartea. Rabdator, intelegator, iubitor, dar si extrem de destept, Atticus mi s-a parut parintele perfect. Felul in care isi ingrijea copiii si ii invata ce e viata m-a dat gata.
In general personajele cartii acesteia sunt speciale.
Harper Lee a reusit sa importalizeze si a transmita atmosfera anilor aceia. Mi s-a parut interesant sa vad cum se traia cu mai putin de 100 de ani in urma si sa aflu macar o parte din obiceiurile oamenilor din America.
“…Sa ucizi o pasare cantatoare” ar trebui citita de toata lumea. Nu cosnider ca e o carte despre rasism, ci despre omenire si despre umanitate. Cred ca poate deschide ochii multor lume. Si, in plus, n-ai cum sa nu te bucuri de aventurile lui Jem si ale lui Scout.
10377245_794457463907536_1703596844667494807_n

Let’s face it! We all love ficional characters!

image

We all do!
Ok, maybe having a boyfriend is nice and all, but having a book boyfriend is better. Which may sound weird and it is, but let me explain.
Book boyfriends can’t hurt you. Unless your book boyfriend is Augustus Waters. In that case, well, I’m really sorry for you.
They can’t disappoint you because, well, you can get them to do whatever you want.
And! Let’s be honest. We’ve all had a crushed on more than one guy at least once in our lives. But we couldn’t date them all because we would’ve been called sluts. But we can have as many book boyfriends as we want. No one will admit that you are crazy for believing that you have a book boyfriend and call you a slut, because tey would admit that they are crazy for taking you seriously just for a second.
So go ahead, read and fall In love with fictional characters. Stalk them. Life is much better with a fictionak character by your side. Don’t you agree?

Muzica clasica (14)

Uf, ce vreme! De dimineata de la 5 ploua. A inceput cu o furtuna de m-a trezit din somnul meu de urs (dorm atat de adanc incat am impresia ca hibernez in fiecare seara) si acum ploua mocaneste. E bine, totusi, ca se mai racoreste. Imi place vreme asta, din doua motive: pot sa citesc si pot sa studiez.

Vremea asta e numai buna pentru o carte buna (daca stati pe-aproape veti vedea ce citesc) si multa muzica. Si un ceai, cu siguranta un ceai!

E tare placut sa studiez pe ploaie. E mai liniste si mi racoare. Pe mine ma ajuta sa intru in starea necesara si sa imi imaginez ce trebuie pentru fiecare piesa. Vremea asta e numai buna de studiat Brahms.

Ceea ce am sa si studiez dupa-amiaza. Asta daca vad partitura pentru ca, surpriza! In timp ce ma uitam la finala Cupei (Am tinut cu Argentina si e inca un subiect dureros, asa ca mai bine nu discutam inca.) mi s-au rupt ochelarii. Din nou! Acum astept sa ii iau de la reparat.

Dar mai bine mai scurtez vorbitul si va las sa ascultati una dintre cele mai frumoase piese pe care le-am studiat vreodata: Sonata nr. 3 de Brahms, sub interpretarea maestrului David Oistrakh.

 

Voi ce mai faceti? :)
 

Not reading? That’s not an option!

image

That is insanely true. I mean, have you ever tried not reading? It’s exhausting. Your mind is in a continually state of wandering and imagining things. At some point, you can’t take it anymore and you just have to get your hands on a book and feed the reader that lives inside you.