Music is everywhere! (18)

Mai sunt cam doua saptamani de vacanta, tragedie mare. Macar mi-am schimbat tastatura si pot blogui sau citi sau scrie in voie. Eh, orice ar fi, numai muzica sa fie. De vreo trei zile imi fac zilele mai bune cu Ed Sheeran, din nou. De data asta cu Don’t, care e o super melodie, cu un super flow si un ritm de milioane, iar versurile is genius! Hai, cu dansu’!

Seara buna!

Religia nu te face un om mai bun

Deobicei incerc sa ma tin departe de disputele religioase sau politice, pentru ca nu imi place cantitatea de disputa si de rautate care vine cu discutiile de genul. Dar de data asta, nu ma pot abtine. Vreau sa intelegeti ca nu judec pe nimeni si nici nu spun ca parerea mea e adevarata si parerea altcuiva e falsa. Vreau doar sa imi spun parerea si sa fie respectata. :)

Cu toti stim ca razboaiele au avut intotdeauna doua cauze: femeile si religia. Binenteles, daca stam sa cautam mai adanc in istorie, vom vedea ca motivele sunt mult mai multe si mult mai adanci decat credem noi, dar cele mai multe razboaie au pornit ori din cauza femeilor, ori din cauza religiei.

Ne putem uita la toate religiile din Iraq si alte tari cu nume poate la fel de complicate. Jihadul si restul bibliilor lor stau marturie tuturor razboaielor de acolo, iar tot ce se intampla acolo e o dovada foarte buna de ce poate provoca religia.

Eu, ca si atee, nu am sa inteleg de ce. De ce sa omori atat de multi oameni inocenti pentru ca tu, mare urmas a lui Alah/Dumnezeu/Buddha/alti dumnezei, te crezi superior celui care nu crede in acelasi dumnezeu in care crezi si tu?!

Daca va intrebat ce mi-a venit si de ce postul asta, de ce acum… ei bine, zilele trecute Newsfeed-ul de pe Facebook mi-a fost invadat de o imagine care il intruchipa pe iisus, pe o crucea de toate zilele, iar sub el era un citat care, basically, te facea prost, pe tine, al’ care nu crezi in el. Spunea ceva de genul “I am better because I have Jesus with me”.

Am fost scarbita, socata, oripilata si am trecut prin toate emotiile de genul asta. In 99% din cazurile in care mi se intampla sa dau peste un astfel de citat, sunt amuzata si trec peste. Dar de data asta nu am putut trece peste pentru ca mi-am dat seama ca lumea deja o ia razna. Si poate ca postul asta nu va schimba nimic, insa asta e modul meu de a ma descarca.

Haideti sa o luam asa.

Nu cred ca pe dumnezeu il intereseaza cum il strigi, atat timp cat esti un om bun. Nu schimba cu nimic faptul ca tu crezi in Alah sau in dumnezeu sau in Buddha. Normal mi s-ar parea sa fie un dumnezeu pentru toti. Altfel, de ce naiba mai spunem ca el e atotputernicul?! Inseamna ca nu e asa si toate religiile si toti dumnezeii si sfintii sunt, de fapt, niste escrocherii si niste povesti frumoase.

Orice religie te indruma sa fii un om mai bun. Teoretic. Printre altele. Toti dumnezeii spun ca vor sa faci bine. Printre altele. Tu, ca si credincios si ca si adept al unei religii, trebuie sa incerci sa fii un om mai bun, ca asa spune religia. Binenteles, asta daca nu luam in considerare toate contradictiile din fiecare biblie.

Nici dumnezeu si nici biblia nu spun ca religia ta, oricare ar fi aceasta, este mai buna. Stiti de ce? Pentru ca fiecare religie este diferita si nu o poti intelege, pentru ca nu esti adeptul respectivei religii. Tu ai ales sa crezi in dumnezeu, iar vecinul tau a ales sa creada in buddha. Vecina de la 3 a ales sa nu creada in nimic.

Religia nu te face mai bun. Doar pentru ca tu crezi in biblie si nu in Jihad nu inseamna ca esti superior celui care in crede in cea din urma. Tu doar ai ales sa crezi in ceva diferit, pentru ca asa esti tu, un om diferit. Fiecare om e diferit, dar nimeni nu e mai bun dor pentru ca il are pe “iisus” mai aproape. Ca sa poti sa spui ca esti un om mai bun, trebuie sa faci mai mult bine, sa il depasesti pe cel din urma ta, sa incerci,  intr-adevar, sa fii un om mai bun. Trebuie sa ajuti batranii sa treaca strada, nu sa citesti mai mult din biblie. Trebuie sa hranesti un caine sau macar sa-i dai apa, nu sa te duci sa pupi toate icoanele si sa mai iei si herpes. Mai bine, decat sa consideri ca tu, al’ care-i cu iisus, esti mai bun decat al’ care-i cu Alah, du-te si fa niste voluntariat. ca atunci sigur poti sa te numesti un om macar putin mai bun decat mine, aia care face voluntariat numai pentru persoana mea.

De unde pana unde s-a ajuns la ideea ca o anumita religie este superioara alteia? Ei bine, nu e asa! Oricat de mult v-ar placea asta, a fi crestin nu inseamna ca esti mai bine decat a fi musulman. Nu religia te face om, ci personalitatea ta, actiunile tale, vorbele tale. In momentul in care te uiti cu superioritate la un musulman, fii sigur ca iisus isi pune mainile in cap si sigur vrea sa-ti dea o palma, ca nu asta vroia el sa zica ca biblia.

Iar tu, ala care omori copii nevinovati doar pentru ca asa spune biblia in care crezi tu, chiar crezi ca esti un om mai bun si ar trebui sa castigi razboiul cu inamicul tau car crede in alta biblie? Ei bine, wake up! Nu, atat timp cat continuati sa omorati oameni nevinovati, nu va puteti numi superiori altei rase. Nici macar religiosi nu puteti spune ca sunteti.

Daca tu spui ca esti mai bun pentru ca iisus este cu tine, atunci ai nevoie de un dus cu apa rece. Ce te face pe tine sa crezi ca iisus si religia ta sunt mai buni decat crezurile altcuiva? Si de ce crezi ca esti o persoana mai buna daca crezi intr-o anumita religie? Hai sa-ti zic ceva. Nu esti o persoana mai buna daca spui asta. Esti un arogant, cu nasul pe sus si care nu stie nimic despre religie si despre bunatate.

Hai sa fim oameni mai buni pentru ca vrem noi, pentru ca vine din adancul nostru. Daca nu putem sa fim oameni mai buni din cauza asta, mai bine tacem din gura.

Asta e umila mea parere despre religie si despre superioritatea unor oameni. Binenteles, despre religie sunt muuuult ma multe de spus, dar nu e subiectul meu preferat. Am motivel mele pentru care am ales sa fiu atee si nu le voi impartasi prea curand pentru ca ar fi in van.

Mentionez – din nou – ca nu vreau sa jignesc pe nimeni si vreau sa imi fie respectate parerile si ‘crezurile’. Multumesc.

 

Recenzie: “Ugly love” de Colleen Hoover

17788401

Descriere:

When Tate Collins meets airline pilot Miles Archer, she knows it isn’t love at first sight. They wouldn’t even go so far as to consider themselves friends. The only thing Tate and Miles have in common is an undeniable mutual attraction. Once their desires are out in the open, they realize they have the perfect set-up. He doesn’t want love, she doesn’t have time for love, so that just leaves the sex. Their arrangement could be surprisingly seamless, as long as Tate can stick to the only two rules Miles has for her.

Never ask about the past.
Don’t expect a future.

They think they can handle it, but realize almost immediately they can’t handle it at all.

Hearts get infiltrated.
Promises get broken.
Rules get shattered.
Love gets ugly.

Puteti comanda cartea de pe Bookdepository.

Recenzie:

Inainte de a citi recenzia asta, vreau sa va aduceti aminte doua lucruri.
1. Nu ma bucur de ce fac acum, dar pentru ca nu imi place sa mint lumea si sa pretind, este necesar.
2. In recenzia mea la “Hopeless”, am spus ca (,) Colleen e una dintre autoarele a caror carti vreau sa le citesc.
Va puteti imagina, sper, cat de entuziasmata am fost cand am aflat ca “Ugly love” iese pe 5 August, exact cand implineam eu 16 ani. Era ca un cadou. Mai entuziasmata am fost cand o prietena de-a mea mi-a facut-o cadou de ziua mea. Am asteptat-o cu mare nerabdare, iar in momentul in care am primit-o de-abia asteptam sa o incep.
Ei bine, am inceput-o si… uite-ma aici scriind o recenzie nu tocmai favorabila. O recenzie de 2.5 stele. Poate chiar si 2.
Oricat de mult as vrea sa nu fie asa si sa nu spun asta… Colleen m-a dezamagit cu aceasta carte.
Am adorat-o pe Hoover cu “Hopeless” pentru ca totul la carte era diferit. Autoarea era diferita. Povestea era diferita. Personajele erau diferite. Dar “Ugly love”? ‘Ugly love’ este la fel ca toate celelalte carti din genul NA de pe piata. Adica mult sex, putine dialoguri, intriga aproape inexistenta si o poveste banala. Nu m-a emotionat, nu m-a impresionat, nu m-am innebunit dupa ea si nu inteleg de unde si de ce atat de multa lume o adora.
Sa va spun cum sta treaba cu cartea asta. Tate il cunoaste pe Miles in momentul in care ajunge la noul ei apartament – care, de fapt, este apartamentul fratelui ei – si il gaseste pe acest beat, dormind in fata usii. La rugamintea lui Corbin – fratele lui Tate -, Tate il ia in casa si il lasa sa doarma. Apoi, cand se “cunos” mai bine, Miles e foarte atragator, dar se poarta urat si e foarte badaran. Apoi, BOOM, insta-atractie! Binenteles, Miles nu vrea dragoste, asa ca Tate se injoseste si il lasa sa se foloseasca de ea – de cele mai multe ori pe ascuns, in pat la Miles, sau pe masa de bucatarie, in masina si in dus – doar pentru ca Miles are ochi frumosi si o linie V foarte atragatoare. Tate se indragosteste de el, dar el nu, nu vrea iubire, dintr-un motiv pe care nu vrea sa il impartaseasca cu Tate, dar pe care noi ajungem sa il aflam, incet incet. Tate e distrusa dar tot il lasa se faca ce vrea din ea. Da, cam asta e.
La inceput, cea mai mare problema a mea cu aceatsa carte a fost insta-atractia asta. Cred ca deja ma stiti si stiti ca sunt satula de carti de genul. Nu mai vreau insta-atractie sau insta-iubire. Gata. Vreau povesti puternice, nu de-astea de toate zilele.
Apoi, n-am inteles de ce ea il lasa sa faca pe seful cu ea. De-abia se cunoscusera, nici nu prea se placeau, iar el ii impune ei sa se duca la el in apartament sa studieze si ea chiar se duce? Hai mai, mai lasati-ma cu de-astea!
Una dintre notitele pe care le-am facut in carnetelul pe care il car dupa mine cand citesc si in care imi notez observatiile despre carti, sunt cam asa: “What’s up with the text written like lyrics?!”. Sa va explic.
Cartea spune, de fapt, doua povesti. Una din prezent si una din trecutul lui Miles. Cea din trecutul lui Miles mi-a placut. Mi-a placut si cum a fost scrisa – foarte poetic – si povestea in sine. Mult mai buna decat povestea lui Tate. Dar nu am inteles de ce textul e scris ca si versurile unui cantec. Nu pot sa spun ca nu mi-a placut, pentru ca as minti. Mi-a placut. E mai poetic si mai usor de citit.
Oh. Da. Tate m-a enervat la culme. Adica chiar daca Miles a fost foarte clar ca nu vrea nimic mai mult decat sex, ea se gandeste ca e atras de ea doar pentru ca ii mangaie piciorul. Seriously?!?! Cat de copilaroasa si imatura sa fie?!
Lasati-ma sa va spun ca imi plac scenele de sex. Ador o carte buna, cu personaje puternice si o scena, maxim trei de sex. Dar cartea asta? Cate o scena de sex la fiecare 10 pagini. Ajunsesem sa fiu exasperata si sa sar peste. Inteleg ca asta e esenta cartii si ca asa e povestea, dar as fi apreciat daca ar fi sarit descrierile astea atat de detaliate si de dese. Practic, “Ugly love” este construita din sex.
Daca in ‘Hopeless’ personajele au fost foarte puternice, Tata si Miles din “Ugly love” nu au fost nici puternice, nici bine construite nu mi s-au parut, nici cu caracteristici extraordinare. Mi s-au parut de-a dreptul banali. Tate nici foarte desteapta, nici nimic. Miles nici sexy, nici destept, nici amuzant. Singurul personaj pe care intr-adevar l-am inteles si care chiar mi-a placut si a parut cat de cat real a fost Cap. Cap este printre cele 3 lucruri care mi-au placut la carte.
Tate mi s-a parut imatura, enervanta, banala. Miles? Ca si un baiat care se prefacea sa fie barbat. Restul? Nici nu merita bagati in seama. Noroc de Cap.
Hai c-o zic si pe asta. Cartea asta e plictisitoare. Nu am gasit nici o intriga care sa ma tina captivata. N-am gasit nimic interesant. Nu m-am conectat cu personajele, nu m-a interesat de ele si nici nu am gasit ceva prea interesant. Citeam din inertie, pentru ca vroiam sa o termin o data. Subiectul principal si lucrul de care se vorbeste cel mai mult in “Ugly love” este cum ea e indragostita de el si vrea mai mult dar el e atat de inchis in el si refuza sa spuna de ce. Pentru cam 300 de pagini, despre asta se vorbeste. Asta si sex.
Un lucru care m-a nemultumit este lipsa dialogului. Miles si Tate practic nu vorbeau, iar cand o faceau, era monosilabic. Inteleg ca aveau o regula de a nu vorbi despre trecutul lui, dar existau atat de multe subiecte ce puteau fi discutate! Cele mai multe dialoguri sunt intre Tate si Cap.
Exista o contradictie mare aici. Miles si Tate se comporta ca si cum ar avea o relatie, dar totusi spune ca e numai sex. Poate asa e ideea, dar s-au contrazis amandoi.
Dar cea mai mare problema a mea cu aceasta carte este faptul ca Tate i-a permis lui Miles sa o injoseasca si sa o foloseasca numai pentru sex. Nu sunt de acord cu conceptia asta, in carti sau in lumea reala. Care e diferenta dintre Tate si o jucarie sexuala? Doar faptul ca ea respira. Atat. Nu apreciez deloc autorii care aleg sa scrie despre asta si sa le dea personajelor care fac asta un happily ever after, ca si cum e okay ca tu, ca femeie, sa te lasi folosita in halul asta ca cine stie, poate poate se indragosteste si de tine. De ce criticam ’50 shades of Grey’ daca continuam sa scriem si sa citim despre femei care se las folosite?
3 lucruri mi-au placut la “Ugly love”.
In primul rand, povestea dintre Miles si Rachel. Am putut-o vedea pe Colleen cea adevarata in povestea asta. Apoi, felul in care e povestita povesta dintre ei. Stilul e foarte romantic si intr-adevar emotionant. La un momentdat, citeam numai pentru capitolele in care Miles isi povestea drama.
Al doilea lucru este Cap, despre care deja v-am spus.
Finalul m-a facut sa dau 2.5 stele cartii. A fost dragut.
Cartea asta seamana cu o carte scrisa de o autoare incepatoare si e pacat. Poate nu am inteles-o eu, sau poate intr-adevar Colleen a dat gres cu ea. Totusi, nu zic sa nu o cititi. Poate voua va va placea. Dar daca cautati o pveste buna, personaje puternice si o actiune… va recomand sa va orientati spre altceva.
Rate: 2.5 stele din 5

Recomandarea saptamanii (7)

A mai trecut o saptamana de vara. Si uite asa, ne apropiem de sfarsitul verii si de sfarsitul vacantei. Incep a 10-a, incep liceul, ore mai multe, mai grele, oamei noi, imprejurari noi, trairi noi. Dar vara asta am sa mi-o amintesc, pentru ca e probabil printre ultimele veri in care am putut face ce vrea.

Seara e sfanta pentru mine si mama. Ne uitam la un episod din “The Mentalist” si la unul din “Castle” in fiecare seara, fara exceptie. Duminica e pentru filme. Pana acum am vazut “Lista lui Schindler”, “Pearl Harbor” si “Sub aceeasi stea”. Mai urmeaza, ca vacanta mai este.

Saptamana asta vreau sa va recomand un film care m-a emotionat profund: Pearl Harbor. 

pearl harbor

Cast:

Ben Affleck Ben Affleck
Josh Hartnett Josh Hartnett
Kate Beckinsale Kate Beckinsale
William Lee Scott William Lee Scott
Greg Zola Greg Zola
Ewen Bremner Ewen Bremner
Alec Baldwin Alec Baldwin
Jaime King Jaime King
Nurse Betty Bayer (as James King)
Catherine Kellner Catherine Kellner
Jennifer Garner Jennifer Garner
Jon Voight Jon Voight
Cuba Gooding Jr. Cuba Gooding Jr.
Michael Shannon Michael Shannon
Matthew Davis Matthew Davis
Joe (as Matt Davis)
Mako Mako

Trailer:

“Pearl Harbor” este unul dintre cele mai bune si mai impresionante filme pe care le-am vazut pana acum si cu siguranta unul dintre preferatele mele.

In ultima vreme, m-am inconjurat de carti si filme cu si despre razboi, asa ca ‘Pearl Harbor’ a reprezentat un mare interes pentru mine si m-am bucurat mult sa ma uit la el, in sfarsit. Mama mi-a vorbit mult despre cat de bun e si mi-a si aratat o scena care m-a convins ca trebuie sa il vad. Mai exact, scena cu sampania si cu Raf, in care el aproape ca isi rupe nasul incercand sa o impresioneze pe Evelyn. Daca as spune ca am ras cu lacrimi ar fi o subestimare. La un momentdat imi era frica ca voi muri de ras.

“Pearl Harbor” este mai mult decat un film de razboi. Este o poveste despre prietenie, loialitate, curaj si sacrificiu. Mi-a placut extraordinar de mult si l-am trecut pe lista de filme pe are vreau sa le revad in viitorul apropiat.

M-a impresionat inca de la prima scena. De-atunci mi-a fost clar ca nu ma voi plictisi deloc in cele 3 ore de film.

In primul rand, prietenia dintre Danny si Rafe mi s-a parut nepretuita. Ei au fost cei mai buni prieteni inca din copilarie, de cand au pilotat un avion pentru prima data, din greseala. Modul in care se apara unul pe altul, au grija unul de altul si sunt loial, dar stiu si sa se distreze si sa se sicaneze este deliciul filmului. Am iubit fiecare scena cu ei doi impreuna, pentru ca afectiunea dintre ei radia.

Ca si personaje, ambii mi-au placut. Ambii curajosi, ei si-ar fi dat si viata pentru patrie si pentru prietenie si iubire. Unul dintre ei chiar  facut-o si a fost un moment tragic. Scena aceea cu Danny… De nedescris!

pearl harbor 2

Povestea – sau povestile – de dragoste din filmul asta m-au dat pe spate. In realitat, consider ca una singura a fost iubire adevarata, iar asta a fost intre Evelyn si Rafe. Au fost facuti unul pentru altul, inca de la inceput. Nu mi-a venit sa cred cand acel lucru s-a intamplat. Durerea parca radia din ecran.Danny cred ca a fost mai mult un mod de a trece peste Rafe pentru Evelyn. Dar totusi, au fost simpatici si ei. Pana la urma erau tineri si sufereau.

Totusi, alegerea lui Evelyn mi s-a parut aproape imposibila.

Scenele de razboi m-au impresionat extraordinar de mult. De-abia acum am realizat drama prin care au trecut milioane de oameni in Pearl Harbor si tot ce s-a intamplat acolo. Efectele speciale au fost geniale, insa cel mai mult m-a emotionat modul in care au aratat totul, fiecre bomba si fiecare om ranit. Scenele din spital erau atat de reale si au avut un impact major asupra mea.

Impresionant a fost si curajul pilotilor si devotamentul lor fata de patrie si de toata lumea ce ii inconjura. Eu nu as fi avut curajul sa fac ce au facut ei si de-asta am ales sa ma lupt cu o vioara, nu cu un avion.

pearl harbor 3

Fiecare scena a avut ceva special. E un film extraordinar, sincer! Are drama (si inca cat!), dragoste, putina istorie, un pic de actiune si multe, multe scene frumoase. Imi va ramane in inima si in minte pentru multa vreme, iar daca inca nu l-ati vazut, luati-va inima in dinti si uitati-va la el. Merita!

Nu mai stiu ce sa va mai spun ca sa va conving ca merita si ca e un film extraordinar. E greu sa-l descrii, pentru ca e mai presus de fiecare adjectiv si cuvant pe care as putea sa-l folosesc pentru a va face sa vreti sa il vedeti.

 

Recenzie: “Fangirl” de Rainbow Rowell

wpid-19174917_zpsfc098c7b.jpg

Descriere:

Cath and Wren are identical twins, and until recently they did absolutely everything together. Now they’re off to university and Wren’s decided she doesn’t want to be one half of a pair any more – she wants to dance, meet boys, go to parties and let loose. It’s not so easy for Cath. She’s horribly shy and has always buried herself in the fan fiction she writes, where she always knows exactly what to say and can write a romance far more intense than anything she’s experienced in real life. Without Wren Cath is completely on her own and totally outside her comfort zone. She’s got a surly room-mate with a charming, always-around boyfriend, a fiction-writing professor who thinks fan fiction is the end of the civilized world, a handsome classmate who only wants to talk about words …And she can’t stop worrying about her dad, who’s loving and fragile and has never really been alone. Now Cath has to decide whether she’s ready to open her heart to new people and new experiences, and she’s realizing that there’s more to learn about love than she ever thought possible …

Cartea poate fi comandata de pe Bookdepository.

Recenzie:

Am terminat “Fangirl” acum cateva zile, dupa ce a stat pe lista mai bine de un an. Nu am reusit sa o citesc mai repede pentru ca o aveam in eBook si mi s-a parut un pic dificila de citit in formatul asta. Insa acum vreo saptamana aveam cativa banisori si m-am gandit sa trag o fuga pana la librarie. Nu aveam nimic specific in minte si aproape ca m-am dat batuta cand am vazut ca nu gaseam nimic pe rafturile librariei. Eram la ultimul raft cand am vazut-o. “Fangirl” in toata gloria ei. Ultima copie! Va vine sa credeti?! Ultima! Ce noroc! Apoi, cand mi-am mutat ochii mai jos, am vazut si “Eleanor & Park” si normal ca a trebuit sa o iau si pe aia. Si uite asa m-am intors eu acasa cu doua carti pe care nu planuiam sa le iau prea curand.
Imediat ce am terminat cartea pe care o citeam atunci, m-am apucat de “Fangirl”. Nu stiam la ce sa ma asteptam, dar stiam ca imi va placea.
Ei bine, dragii mei, nu am avut dreptate. “Fangirl” nu mi-a placut. “Fangirl” mi-a intrat in oase, m-a obsedat zile la randul si nu m-a lasat sa o las din mana. Am adorat-o inca de la inceput si imi pare bine ca am luat-o. Va spun, trebuie sa o cititi!
“Fangirl” m-a tinut captiva intre paginile ei inca de la inceput. E una dintre cartile pe care nu o citesti. O respiri, o mananci pe paine si devii dependenta de ea. “Fangirl” e cartea perfecta pentru zilele cand ai o stare proasta si ai nevoie disperata de ceva care sa te scoata din acea stare. De fapt, ‘Fangirl’ e perfecta pentru toate perioadele, pentru toate starile si pentru toata lumea.
“Fangirl” este cartea care descrie cel mai bine generatia noastra. Sunt sigura ca toti adolescentii din lume s-ar putea regasi fie in personaje, fie in poveste. Nu cred ca exista vreo alta carte care sa “reprezinte” genatia fandom-urilor mai ine ca “Fangirl”.
Pe coperta cartii scrie “A tale of fanfiction, family and first love”. Nu cred ca exista mod mai bun de a descrie aceasta poveste. In “Fangirl” am gasit o inedita poveste despre familie, prietenie, dragoste si fanfic. Nu cred ca puteam sa cer mai mult de atat.
Cartea asta are putin din toate: romance, probleme tipic adolescentilor, multe discutii despre carti, personaje geniale, dar totusi realiste si normale, doar un strop de drama si multe scene si replici amuzante. Totusi, oricat de lejera ar parea, este o carte care abordeaza subiecte mult mai serioase decat multe carti de pe piata la ora actuala.
In primul rand, cred ca multi adolescenti se pot regasi in anxietatea lui Cath si frica de a iesi in lume. Si eu, la randul meu, am momente cand nu vreau sa ies din casa si de multe ori nu vreau sa dau cu ochii de lume. Insa consider ca autoarea a aratat lumii ca viata e mult mai frumoasa daca iti invingi temerile. Daca risti, macar putin, si iesi din carapacea ta, e o alta lume afara care te asteapta cu bratele deschise.
“Fangirl” mi-a aratat ca orice e posibil. Chiar si dragostea in locuri unde nu credeai ca e posibil sa o gasesti. Tot ce trebuie sa faci e sa iesi din tine si sa incerci sa comunici cu lumea din jur.
Majoritatea adolescentilor se pot regasi, la fel de bine, si in dramele familiale prin care trece Cath. Toti ne-am ne-am certat cu fratii sau ne-am displacut,chiar si pentru o secunda, parintii. Am apreciat faptul ca Cath a gandit mereu rational si niciodata nu s-a lasat coplesita de sentimente, fie ele bune sau rele. Pentru Cath, familia e familie, un lucru pe care nu multi il stiu. M-am regasit in acest aspect. Pentru mine, ca si pentru Cath, familia este cel mai important lucru.
Desi Cath nu are multi prieteni si nu e exact o tipa foarte populara, ea isi pretuieste prietenii si tine la ei foarte mult. Ea isi respecta prieteni si promisiunile. Ei, atunci cand poate. Am inteles de ce s-a suparat pe Nick si de ce nu a vrut sa il ajute mai aproape de sfarsit. Si eu as fi facut acelasi lucru, pentru ca Nick a tradat-o atunci cand ea l-a ajutat.
Cartea asta e plina de situatii din care adolescentii, dar si adultii ar putea invata. Cred ca “Fangirl” a prins atat de mult la public pentru ca e o carte reala, iar cititorii se pot regasi in personaje si in situatiile in care sunt pusi acestia. Rainbow Rowell este probabil singura autoare care intelege cu adevarat adolescentii si generatia noastra. De multe ori m-am intrebat cum de a stiut sa descrie un adolescent si trairile ei atat de bine. Se vede ca Rainbow isi aminteste foarte bine cum e sa fii adolescent, indragostit si putin ciudat.
Stilul ei de a scrie mi-a placut enorm de mult! E adresat adolescentilor: usor, amuzant, cu o doza de dramatism si seriozitate pe care toti adolescentii o au in ei, uneori complicat, dar foarte usor de urmarit. Uneori aveam impresia ca ascult o adolescenta spunandu-si povestea de dragoste.
De Cath mi-a placut la inceput, poate pentru ca m-am regasit in ea in multe privinte. E o tipa tare unica, foarte desteapta, extraordinar de desteapta si pur si simplu mi-a placut de ea la nebunie. E genul de prietena pe care mereu avm cautat-o, dar inca nu am gasit-o. Am regasit multe replici de-alea mele in carte, spuse tocmai de ea, lucru ce m-a facut sa rad si mai tare.
Da, am ras foarte mult citind “Fangirl”. E una dintre cartile pe care nu o poti citi oriunde altundeva decat la tine acasa, cu inghetata sau ceai. De ce? Pentru ca dialogurile sunt uneori atat de amuzante incat razi pe burta! Sarcasmul lui Cath este atat de avansat incat unii nu il inteleg. Regan m-a facut sa rad de multe ori si la fel si Levi. Ca sa nu mai vorbim de felul in care gandeste Cath. OMG, tipa e geniala! Oh, si situatiile penibile in care au fost puse personajele… priceless!
Levi, la fel ca si Cath, mi-a placut inca de cand am “facut cunostinta” cu el. Are un charm care atrage cititorul, acelasi charm care a atras-o si pe Cath. Tipul e genial, cu cele 10.000 de zambete ale lui. E un personaj foarte diferit de toate celelalte personaje masculine despre care am citit pana acum. Nu e perfect, insa asta il face mai real, deci mai placut. Cred ca nu mai trebuie sa spun ca e amuzant. Asta e de la sine inteles.
Pe de cealalta parte, Wren nu mi-a placut deloc… pana intr-un anumit punct al cartii. Nici dupa nu m-am innebunit dupa ea, dar macar am putut-o suporta. Nu inteleg de ce Wren se purta ca o rasfatata si de ce nu o mai vroia pe Cath prin preajma ei. For god’s sake, erau surori gemene! Si de ce se purta ca o idioata cu Cath? Oh my, m-a calcat pe nervi cu aerele ei de adult si cu iresponsabilitatea.
Rainbow da atentie fiecarui personaj, fie care e principal sau secundar. Regan, Cath, Levi, Art, Nick, Wren… toata lumea are o mica poveste, asa incat cititorul sa ii poata cunoaste mai bine. Un lucru m-a incurcat un pic. In interiorul copertei de la inceput sunt intruchipate, in forma unor personaje din desene animate, toate personajele. Lucrul asta m-a facut sa mi-I imaginez mereu ca pe niste personaje din desene animate.
Ignorand asta, personajele lui Rowell sunt reale si foarte bine construite. Cred ca ce-I face atat de reali si de placuti este faptul ca sunt personaje normale. Nu au super puteri si nici nu sunt perfecti. Sunt “oameni” normal, care fac greseli si nu spun intotdeauna numai lucruri perfecte si care, mai presus de toate, au sentimente.
In “Fangirl”, unul dintre pricepalele subiecte abordate de autoare este diferenta dintre persoane. Cel mai bun exemplu este diferenta dintre Cath si Wren. Desi sunt gemene, sunt extraordinar de diferite. Si totusi, se accepta una pe alta si se iubesc.
Cartea nu are un stil foarte alert, dar lumea lui Cath te fascineaza si te captiveaza de la inceput. Pe masura ce citesti, vrei mai mult si mai mult, asa ca citesti fara sa te opresi, pana cand dai ultima pagina si te intrebi ce naiba ar trebui sa faci acum cu viata ta. Adevarul e ca am vrut sa ma reapuc de ea! Mi-a fost dor de personaje imediat ce am terminat cartea. Sunt bucuroasa ca autoarea nu a terminat inca cu ei si ma astept la o continuare.
Partea mea preferata din carte este relatia dintre Levi si Cath. A fost neprevazuta, desi banuiam ca Levi o place pe Cath. Era atat de protectiv fata de ea, inca de la inceput! Mi s-au parut taaaare draguti impreuna si am adorat modul in care aveau grija unul de altul si explorau, incet incet, viata impreuna. Levi m-a facut sa il ador si mai tare cu rabdarea lui fata de Cath. Discutiile lor ciudate si ugh totul era atat de adorabil!! Probabil unul dintre cuplurile mele favorite.
Fan fic-ul si cartile sunt foarte prezente in aceasta carte, dar nu pot sa zic ca intotdeauna m-am innebunit dupa aspectul asta. Trebuie sa recunosc ca am sarit peste multe dintre partile cu Simon, fie ca erau parti din fan fic sau din carte, pentru ca nu m-a prins povestea. Plus, eram mult prea nerabdatoare sa il mai “Vad” pe Levi ca sa stau la discutii cu Simon.
“Fangirl” este o carte perfecta pentru toata lumea, dar in special pentru adolescenti. Nu pot gasi vreo imperfectiune la ea. A fost geniala si omg, vreau sa o recitesc! Are de toate, pentru toti. Mi-a placut la nebunie si binenteles ca trebuie sa o cititi! Nu stiti ce pierdeti! Este o poveste in care te pierzi si nu mai vrei sa fii gasit! Cu siguranta una dintre cartile mele preferate de anul asta!
Rate: 5 stele din 5

Happy birthday John Green!

Astazi este ziua autorului meu preferat, John Green. Fiind autorul care mereu reuseste sa ma impresioneze, nu putea rata ocazia de a-i mai spune vreo doua. Nimic de rau, stati linistiti. :)

image

John, this is not going to be long. I’ve already said a lot about you and what you mean to me in the letter I wrote a few months ago.

With just a mere look at you one can say that you are different and very gifted. You have the gift of changing other people’s lives and this is the most valuable gift one could have.

image

You are a true nerd and you are not afraid to show it. This inspired me to be my true self. You’ve changed thousands of lives with your books and with everything that you say.

image

You are one of the best people that this planet has ever come up with. You are talented, funny, smart and you know what and when to say. Your books have inspired many people. Me among them.

image

Thank you for every word that you’ve ever written. Thank you for your characters, for your stories, for everything. Thank you for your lessons.  Even for the pain you’ve brought us with ‘The fault in our stars’.

Please know that we, your fans and reads, love you and value you more than you could ever imagine. Your books and everything you do inspired me to write more, to be better and to work harder. Thank you for that.

Don’t ever stop writing. The world needs your books.

Happy birthday!

image

10 carti pe care orice fan “The fault in our stars” ar trebui sa le citeasca

Un titlu lung pentru un post pe care de mult il aveam in plan. Initial, am vrut sa il postez ieri. Mai aveam putin si terminam, dar aplicatia de WordPress de pe tableta s-a hotarat ca nu ma place si mi-a sters postul. Asta e, o luam de la capat.

Cred ca toti imi cunoasteti obsesia pentru “The fault in our stars”. Am citit cartea de 3 ori, am ascultat audiobook-ul si am vazut filmul – pe care am sa il revad azi, cu mama -, in mai putin de un an.

De cand am terminat cartea pentru prima data am tot cautat carti care sa imi trezeasca la fel de mult emotii ca si #tfios. Pana acum, insa, nu am reusit sa gasesc nici o carte care sa egaleze cartea scrisa de Joh  Green. Sunt constienta ca, la un moment dat am sa gasesc o carte care imi va placea mai mult decat “Sub aceeasi stea”, dar momentul acela nu a sosit inca.

Cu mult efort, am intocmit o lista de 10 carti care se aseamana cu #tfios. Insa nu toate cartile au ca si personaje principale adolescenti bolnavi. Consider ca #tfios este o carte care celebreaza viata si iubirea, asa ca am ales alte carti care sa faca asta.

Am ales cartile din cele pe care le-am citit di recenzat eu. Daca vreti sa imi cititi recenzia la vreuna dintre carti, o puteti face cu un simplu search pe blog. Din pacate, pentru ca scriu de pe aplicatie, nu va pot lasa link-urile directe spre respectivele recenzii.

Okay, so here we go:

1. “If i stay” de Gayle Forman

image

Citita in urma cu doi ani, mi-a placut enorm de mult inca de la inceput. Am iubit povestea si m-am regasit in Mia, fata care ar prefera sa iasa la o intalnire cu Beethoven decat cu un baiat care respira si poate fi sarutat. L-am adorat pe Adam si am oftat la povestea lor de iubire. Acum mi-am cumparat editia tie-in a cartii si astept si volumul doi, “Where she went”.

In afara faptului ca e o poveste de dragoste incredibila, e si o carte emotionanta. Mia se confrunta cu toate problemele specifice adolescentilor, dar acum are de facut cea mai grea alegere din viata ei – sa traiasca sau sa nu. O poveste despre prima dragoste, despre viata, prietenie si despre viata, consider ca toata lumea ar trebui sa o citeasca.

2. “It’s kind of a funny story” de Ned Vizzini

image

Am citit cartea asta la inceputul anului si mi-a placut tare mult. Extrem de amuzanta, “It’s kind of a funny story” abordeaza acelasi subiect pe care il abordeaza si #tfios: modul in care alegem sa ne traim viata si cum ne spunem povestea. Ned Vizzini vorbeste despre toate ‘dramele’ adolescentilor intr-u stil unic, in asa fel incat nu ai cum sa nu te indragostesti de carte. :)

3. “Forgive me, Leonard Peacock” de Matthew Quick

image

‘Forgive me, Leonard Peacock’ este o poveste inedita, care trebuie citita de fiecare adolescent in parte. Cartea lui Matthew Quick, desi scrisa intr-un mod usor, amuzant, impresioneaza prin realismul cu care vorbeste despre traumele prin care pot trece adolescentii. Intr-un mod mai dark decat orice carte din aceasta lista, povestea lui Leonard este cu adevarat trista si impresionanta.

4. “Thirteen reasons why” de Jay Asher

image

O carte care nu s-a ridicat la asteptarile mele, dar care tot mi-a placut mult. In aceasta carte, Jay Asher vorbeste despre adolescenti si despre viata lor, despre prietenie si despre dragoste, dar si despre alegerea de a trai sau nu. Cu siguranta multi dintre fanii cartii “The fault in our stars” o vor adora. :)

5. “The time traveler’s wife” de Audrey Niffenegger

image

Desi nu este o carte cu si despre adolescenti, “Sotia calatorului in timp” m-a impresionat aproape pana la lacrimi. Este o poveste de dragoste extraordinar de frumoasa, dar si foarte trista si se termina intr-un mod tragic,  insa te face sa vrei sa te indragostesti. Mi-a placut extraordinar de mult si vreau sa o recitesc in curand. Fanii #tfios o vor adora!

6. “The perks of being a wallflower” de Stephen Chbosky

image

“The perks of being a wallflower” am citit-o anul trecut si mi-a placut tare mult. Se aseamana intr-un fel cu ‘Sub aceeasi stea’ pentru ca vorbeste despre adolescenti care n-au cel mai mic habar despre cum sa isi traiasca viata, dar invata, incet incet. O poveste despre prima dragoste, despre viata si despre prietenie, ‘Jurnalul unui adolescent timid’ poate cuceri chiar si cel mai pretentios cititor.

7. “Before I fall” de Lauren Oliver

image

Probabil cea mai impresionanta carte a lui Lauren, “Before i fall” este povestea unei adolescente simple care isi traieste ultima zi din viata din nou si din nou. O poveste impresionanta despre dragoste, prietenie si despre cum o simpla alegere poate schimba totul. Nu trebuie ratata!

8. “Looking for Alaska” de John Green

image

Prima carte scrisa de John Green se aseamana mult cu ultima carte a acestuia. Daca v-as spune de ce, v-as oferi un spoiler mult prea mare, asa ca am sa ma abtin. Mi-a placut foarte mult si vreau sa o recitesc. O inedita poveste despre prietenie, dragoste adolescentina si despre viata. De asemenea, “Cautand-o pe Alaska” iti arata ca niciodata nu poti cunoaste o persoana in totalitate. Daca v-a placut #tfios, cu siguranta ca va va placea si povestea lui Miles.

9. “The spectacular now” de Tim Tharp

image

Cartea scrisa de Timp Tharp, “The spectacular now”, este mult mai usoara decat toate cartile din aceasta lista, dar cu sigurata la fel de serioasa si de potrivita pentru o adolescenti. Povestea mi-a placut mult, la fel ca si personajul principal. Stutter este un personaj in care toti adolescentii se pot regasi, iar trairile lui si modul de a isi rezolva problemele cu siguranta ca transmit multe mesaje. O carte despre spectacularul prezent si despre viata si dragoste.

10. “Every day” de David Levithan

image

Povestea lui A mi-a placut foarte mult. David Levithan a coceput o poveste de dragoste incredibil de frumoasa, dar la fel de trista. Am citit-o din scoarta in scoarta (ei, daca sempoate asa ceva cand citesti de pe Kindle) si o recomand tuturor fanilor “The fault in our stars”. Este emotionanta si foarte impresionanta. Mi-a placut enorm!

Ei bine, aceasta este lista mea cu carti care seamana cu “Sub aceeasi stea”. Acum vreau sa aud parerile voastre. Daca aveti ceva de adaugat sau de obiectat, nu va abtineti. Orice parere e nepretuita! :)

Behind the blog tag!

Zilele trecute am primit doua lepse, dar astazi voi raspunde numai la una dintre le pentru ca am nevoie de un pic mai mult timp pentru a o completa pe cealalta. :)

Am primit tag-ul Behind the blog de la blogl Our Book Palace si, cu scuzele de rigoare ca mi-a luat atat de mult sa il completez, here we go:

1.Din ce oras ești?

Raspunsul la intrebarea aceasta este un pic mai complicat. M-am nascut in Barlad, dar acum cativa ani m-am mutat in Salonic. Niciodata nu stiu daca trebuie sa spun ca sunt din Barlad sau din Salonic. :)

2.Câți ani ai?

Sweet Sixteen, bitches!

3.Care e mâncarea ta preferată? Dar dulcele preferat?

Ehe, dar ce e asta? Tag sau tortura?

Iubesc mancarea. Mancatul e una dintre activitatile mele preferate. Mi-e greu sa aleg numai o mancare si nu o voi face. Imi place pizza, imi place broccoli, ador pastele, mananc des piept de pui si orezul mi-e cel mai bun prieten. Gasesc mereu un element preferat intr-o mancare.

Dulce… Macarons! Aici e simplu, pentru ca m-am indragostit de macarons mai tare decat m-am indragostit de inghetata.

4.Care e cel mai mare vis al tău?

Am multe vise. Visez sa fiu om si sa nu mor niciodata, la fel ca si Paganini. Am doua vise pe care vreau neaparat sa le indeplinesc: sa fiu o violonista desavarsita si o autoare buna. Vreau sa-mi petrec viata cantand si scriind. Printre altele, vreau sa fiu celebra, fashion icon, sa fiu si profesoara la un momentdat… multe!

5.Cea mai mare frică a ta este: Frica de esec. E genul de frica care ma ia pe nepregatite, dar pe care o pot stapani cu ceva cantat si poate si scris.

6.Care este citatul tău preferat, dar moto-ul?

Stiti deja care citatul meu preferat, dar am sa vi-l spun din nou: “My thoughts are stars I cannot fathom into constellations.”

Moto-ul… hm… Tocmai mi-am dat seama ca nu am nici un moto preferat. Revin cand gasesc unul.

7. Una sau mai multe intrebari puse de cititorii tai. Revin-o cu un edit.

Câteva lucruri despre mine:

  • Sunt fascinata de tot ce inseamna rzaboi.
  • Nu vreau sa am copiii. Ma sperie.
  • Mi-ar placea sa traiesc in America si Anglia.
  • Oficial, am atat de multe carti incat nu imi mai incap in biblioteca.
  • Am citit mai bine de 250 de carti de cand am pus mana pentru prima data pe o carte.
  • Ador viorile la fel de mult cum ma ador pe mine.
  • Am primit aprecieri de la multi violonisti si muzicieni importanti.
  • Sunt egoista, narcisista si ma ador pe mine.

Ar trebui sa dau tag-ul altcuiva, nu? Ei bine, nu am sa o fac. Vreau ca toti cei care citesc acest tag si au blog sa il faca. Sa nu trisati!

Loving him

He’s standing right in front of you. You look ar him and your breath catches in your throat. He’s beautiful. So beautiful that looking at him hurt.

You realize he’s saying something, but your ears don’t quite register what. You can hear him, but you can’t listen. All you can do is look into his eyes and try to decipher every mystery that his sould and body hide.
He’s smiling now. Your lips are smiling too. You stil can’t breathe. He’s no longer talking and you’re relived but you miss his voice, music to your ears.

You want to tell him everything that’s on your mind; you want to share with him every thought you’ve ever had about him. Every feeling you have for him, you want to show it. Every beat that your heart has ever skipped for him. You want to shred all of your skin and show him your true nature.
He asks you what’s on your mind. Still beautiful, still smiling. Still him.
You pull him closer by his shirt. So close that you can hear his little gasp when you smile.

You look at him. He’s the guy you want to furiously write volumes about. You could fill thousands of pages about his eyes and even more about his mouth. His black eyes would look beautiful in a story. His small mouth would beautifully tell you story. His story. And his fingers. His fingers would hold the book, gently turning the page from time to time.
Your head would be resting in his lap and you’d be silently watching him read. You’d follow his eyes that are running on the pages you wrote. One of his hands would go into your hair and play with it. You’d still be watching him read the greatest declaration of love in the history of human nature.He would smile and kiss you from time to time, when he’d read something that would bring him to tears.

You pull him even closer. In that moment, you’re sure that you love him. That you are in love with him. You’ve never een more sure of something in your entire life.

You tell him. You utter a small, breathy “I love you” and his face is struck by the brightest smile. You wish you could say more than an insensitive ‘I love you’, but you can’t. He understands though. He knows that he’s your life.
And he whispers his biggest secret. He loves you. He always has.
Your heart leaps into your throat. You can’t breathe, but you can smile.
You can kiss him. You want to.

He finally kisses you and his lips are your salvation. You drink him in like you’re dying.
You’re happy. For the first time in your life, your body is conquered by happiness.
He never pulls back from that kiss. Not even when time ends and you no longer exist.
His kiss is where the world ends and you start.

Hello!

Salutre! Stiu ca probabil va intrebati ce s-a intamplat cu mine si de ce sunt atat de inactiva zilele astea, sau de ce sunt mai inactiva ca in verile trecute.

Ei bine, daca asa este, m-am hotarat sa va dau raspunsul. Unul scurt si la obiect.

In primul rand, mi s-a stricat tastatura. Nu-mi vine sa cred ca dintre toate tastaturile, eu am luat-o pe cea mai proasta. Nu pot sa posez nimic lung – adica nu pot sa postez nimic din ce vreau cu adevarat sa postez. Am o multime de idei si postari pe care vreau neaparat aasa le fac, dar nu am cum. Sa speram ca luni mi-o voi schimba si va reveni totul la normal.

In al doilea rand, sunt inconjurata de multe carti. Citesc cat de mult pot, pentru ca, incepand cu toamna asta nu voi mai avea la fel de mult timp de citit si incerc sa citesc cat mai mult acum. Incerc  sa aleg numai carti bune si, pana acum, mi-a reusit. Vara asta citesc carti, le cumpar si mai scriu despre ele.

In afara se celelalte atriubutiuni pe care le am in fiecare zi, mi-am propus sa scriu in fiecare zi. Nu conteaza cat de mult, dar vreau sa scriu in fiecare zi. Si, sincera sa fiu, se adauga o pagina in fiecare zi. Deja am trecut de mijlocul caietului si nu am scris nici 10% din ce am in minte. Povestea asta m-a prins fara sa imi dau seama si e singura de care  m-am tinut atat de mult vreodata.

Apoi, incerc sa dorm si sa ma odihnesc, pentru ca de pe 11 Septembrie se duc zilele de leneveala. O sa urmeze un an greu, pentru ca am ales un liceu greu, dar pe care sunt sigura ca il pot termina cu ceva efort si munca. Trebuie sa-mi demonstrez mie ca pot.

Cam asta e. Dupa ce imi primesc noua tastatura, asteptati-va la cateva articole si postari despre carti.

Sper ca aveti o vara frumoasa si ca cititi numai carti bune! Xo!