Vremurile se schimba. A noastra cand vine?

Vreau sa incep acest post pe care ma tot chinui sa il scriu de vreo luna cerandu-mi iertare pentru inactivitatea mea de zilele astea. Prima saptamana de liceu a inceput in forta. Vorba aia… se ingroasa gluma. Nu mai tine sa nu invat sau sa nu-mi fac temele. Examenele de la sfarsit sunt foarte dificile si chiar as vrea sa termin liceul asta la care sunt acum. Asa ca, cu parere de rau trebuie sa spun ca blogul si cartile au cam trecut in planul al treilea. Prima e vioara, a doua scoala si a treia celalalta pasiune a mea, care implica si blogging-ul, dar si cartile. Anul asta nu ma veti vedea la fel de des ca anul trecut. Imaginati-va ca saptamana asta daca am citit o suta de pagini. Anyway, despre asta vom vorbi alta data.

Acest post il am in minte de multa vreme, dar am asteptat sa am o parere mai bine formata in ceea ce priveste subiectul pe care vreau sa-l abordez. Iar acest subiect este tineretea si vremurile in care traim.

In ultima saptamana am auzit mai multe prostii decat am auzit in toti astia 16 ani pe care i-am trait. Poate ca 16 ani nu se pun ca o viata de om, dar am incercat sa ii traiesc cu ochii larg deschisi si cu urechile ciulite. Mi-a folosit pana acum si voi incerca si de acum incolo sa traiesc la fel.

In primul rand, am auzit expresia “pe vremea mea…” de cel putin 100 de ori saptamana asta, in care am cunoscut atat profesori noi, cat si elevi noi, unii mai placuti decat altii. Insa, fiecare ora a avut ca tema principala “Pe vremea mea…” si “Dar ce, voi n-aveti pic de respect?” Sau “Pe vremea mea, nu se proceda asa…” Fiecare profesor vorbeste despre cum nu avem pic de respect, cum nu stim sa profitam de ocazii, cum trebuie sa invatam si cum vremurile “nu mai sunt aceleasi, dom’le, si nu e bine”. Profesorii pierd ore intregi speriindu-ne si spunandu-ma cat de grele sunt examenele de final.

Okay, sa o luam de la inceput.

Eu am 16 ani. Restul clasei are 15 ani. Profesorii au de la 30 pana la 60 de ani. Daca facem un calcul simplu, ei au o diferenta de cand 15, pana la 45 fata de noi. 45 de ani in plus, in care au acumulat experiente noi si au putut deveni, dupa caz, mai intelepti.

Dragule profesor,

Intre mine si dumneata sunt aproape 40 de ani. Au trecut 40 de ani de la vremea in care erai elev. Ai absolvit o facultate care te-a facut profesor si iti petreci toata viata intr-o scoala. Esti in mijlocul treburilor si vezi cum se schimba totul de la an la an. Vezi cum evolueaza generatii intregi, cum se schimba sistemul, cum evolueaza lumea. Cu toate astea, refuzi sa accepti ca vremurile se schimba si refuzi sa te adaptezi. Refuzi sa intelegi ca eu nu am varsta dumitale. Refuzi sa intelegi ca mie imi vine sa zburdu, sa zbor, nu sa stau intr-o clasa de 4×4, timp de la 7 ore pe zi. Eu vreau sa descopar lumea si refuz sa stau intr-o cutie, sa imi spuna cineva ce sa fac si sa imi petrec toata viata intr-o scoala. Refuz, dar totusi o fac, pentru ca asa trebuie si nu am de ales. Iar tu refuzi sa vezi ca noi ne schimbam, ca fiecare persoana e diferita.

Si nu numai profesorii refuza, ci in general lumea.

Intelegem, dragilor, ca vremurile voastre erau frumoase, ca va este dor de tinerete. Dar si noua ne este dor de tinerete, de tineretea pe care refuzati sa ne-o dati, de libertatea pe care ati avut-o voi. Suntem in 2014, nu in 1974. Am evoluat mult. Nu mai folosim calculatoare ca sa calculam diferenta dintre varsta mea si al unui actor care imi place, ci aplicatia de pe iPhone.
Trebuie sa invatati sa acceptati faptul ca vremurile sunt diferite, obiceiurile sunt diferite, ocaziile sunt diferite, iar noi suntem diferiti.

Pe Facebook circula o imagine care spune ceva de genul “Pe vremea mea ma jucam cu mingea, nu cu un iPhone.”. Exact. Cuvantele cheie sunt “pe vremea mea”, adica o vreme care a trecut. Desigur ca pe vremea aceia va jucati cu mingea, pentru ca nu existau iPhone-uri. Nu imi poti cere mie sa ma joc in acelasi stil in care te jucai tu acum 40 de ani, pentru ca e imposibil. Au trecut 40 de ani, am evoluat. Copiii se cresc altfel. Da, poate ca iPhone-uri nu sunt o idee buna la copiii, dar nici nu ne puteti judeca pentru faptul ca folosim o tableta ca sa ne distram in loc sa iesim afara. Si haideti sa v-o mai spun si pe aia dreapta. Strazile – cel putin cele din Grecia – sunt pline de copiii, de adolescenti cu prieteni lor, de familii care isi plimba copiii/animalele de compania. Oameni care nu stau si se uita pe un iPhone tot timpul. Cred ca a ajuns sa se exagereze. Ne-am obisnuit sa dam vina pe gadget-uri sau pe religie sau pe boli pentru relele pe care le facem noi. Noi avem puterea sa facem ce vrem noi, iar unii inca nu realizeaza asta.

Stiti care e una dintre tragediile vietii? Faptul ca refuzam sa acceptam. Lumea nu intelege ca fiecare om e diferit, fiecare om vrea altceva, dar totusi toata lumea evolueaza?!

Pana nu vom accepta faptul ca lumea evolueaza de la an la an, ca timpurile se schimba, si la fel si oamenii, nu vom putea trai bine. Trebuie sa mergem o data cu Pamantul, cu lumea, nu sa stam in loc pentru ca “asa era pe vremea mea”. “Vremea ta” a trecut, acum este vremea noastra.

Un alt lucru care mi-a oferit cateva ore de cugetare serioase sunt anunturile “se cauta angajati cu experienta, dar tineri”.
Fraza asta se bate cap in cap mai rau decat “cobor jos” a grecilor.
1. Sunt tanar. Probabil ca de-abia am terminat facultatea.
2. Deci nu am experienta.
3. Cum mama naibii vrei sa fiu si tanar, dar sa am si experienta, daca tu nu ma angajezi? Pai bine mai, vrei sa fiu si tanar, ca sa dau randament, dar nu ma angajezi ca pe CV-ul meu nu sunt listate cinci mii de firme? Cum vine asta?
Daca vrei sa am experienta, trebuie sa ma angajezi si sunt sigura ca intr-o luna voi avea atat energia, cat si experienta necesare ca sa dau randament si sa fac treaba buna. Daca tot mergem pe baza acestei “experiente”, trei la suta din generatia noastra va ramane neangajate. De ce? Pai pentru ca ei vor experienta, si fara experienta – pe care culmea, o castig muncind – nu ma angajeaza!
Cautati si experienta, dar si energie tinereasca, si vreti sa obtineti randament. Dar totusi, preferati experienta, din cauza nu stiu carui motiv. Okay, poate inteleg ca experienta aduce lucruri bune, dar ce te faci cand ai 60 de ani, esti obosit si ai peri albi in cap si refuzi sa vezi ca vremurile se schimba si aplici aceleasi tehnici vechi, care poate ca nu mai functioneaza?
Experienta nu e intotdeauna buna, pentru ca experienta se castiga in timp, iar timpul inseamna oboseala, ani buni si uneori greseli.
Va plangeti ca nu facem nimic, dar cand vrem sa facem ceva, nu ne lasati. Nu ne dati ocazia sa ne castigam experienta, sa va castigam increderea. Preferati oamenii mai batrani, cu mai putina energie, in ciuda celor tineri, care trebuie sa recunoastem ca au idei mai inovatoare si mai multa pofta de viata. Acum, nu zic ca cei mai in varsta ar trebui dati la o parte. Dimpotriva. Cred ca trebuie gasita o balanta, in asa fel incat si cei tineri sa poata sa isi traiasca viata, dar nici cei batrani sa fie dati la o parte. Trebuie sa ne acceptam unul pe altul si in primul rand, trebuie sa acceptam ca timpul trece, lumea evolueaza, si fiecare persoana e diferita.

Trebuie sa ne lasati si pe noi sa avem parte de vremea noastra. Altfel, cum am putea sa  innebunim generatiile urmatoare cu magicile cuvinte “Pe vremea mea…”

Distributia oficiala al filmului ‘Paper Towns’!

Ieri seara tot internetul a vuit cu stirea bomba pe care a dat-o John Green si la care nimeni nu se astepta: Cara Delevigne a obtinut rolul lui Margo, protagonista cartii ‘Paper Towns’ si va fi colega lui Nat Wolff, care il joaca pe Quentin Jacobsen. Mie, personal, nu mi-a venit sa cred. Nu ma asteptam, pentru ca Cara este model si nu credeam ca ar fi putut sa obtina un astfel de rol. Nu stiu daca sunt incantata sau nu, pentru ca nu am incredere in modele. Sper sa nu fie tot filmul ruinat din cauza unui risc pe care s-au hotarat producatorii sa il ia.

Acesta a fost update-ul lui John:

 VERY EXCITING ANNOUNCEMENT! @Caradelevingne will play Margo Roth Spiegelman in the Paper Towns movie.http://t.co/pa8GhnaJCA
Mai tarziu, acesta a spus:

 Cara Delevigne’s audition blew everyone away (including me!) and she understands Margo profoundly. I am so excited!

Inseamna ca este ceva de capul ei. :)

images (10)

descărcare (25)

Acum ca ma uit la ea, se potriveste cu Margo. Sa speram ca si la caracter se va potrivi. :)

Ei bine, acum avem actorii din rolurile principale. Sper ca in curand sa avem intreaga distributie si, cine stie, poate si un trailer! :)

Ce parere aveti despre Cara in rolul lui Margo? De Nat nu discut, pentru ca pe el il ador si nimeni nu putea fi mai bun pentru Quentin.

Mockingjay – Trailer oficial

Mai printre greaca veche, mai printre Bach si repetitii, mi-am facut timp sa ma uit de vreo 10 ori la primul trailer oficial al filmului Mockingjay, care a aparut acum cateva zile.

O.M.G.! Cat de OMG! Genial! Nu stiam ca un trailer poate fi atat de bun! E atat de intens si de captivant si de genial! Imi place la nebunie si nu ma satur. Abia astept filmul si urmatoarele trailere!

Nu vreau sa va tin pentru ca stiu ca sunteti si ocupati si nerabdatori sa vedeti acest trailer genial. Take a look:

Aaaaaaahhhhh!!!! <3

Recenzie: “Gabriel’s rapture” de Sylvain Reynard (‘Gabriel’s inferno #2)

16136439

Descriere:

Professor Gabriel Emerson has embarked on a passionate, yet clandestine affair with his former student, Julia Mitchell.

Sequestered on a romantic holiday in Italy, he tutors her in the sensual delights of the body and the rapture of sex. But when they return, their happiness is threatened by conspiring students, academic politics, and a jealous ex-lover.

When Gabriel is confronted by the university administration, will he be forced to share Dante’s fate? Or will he fight to keep Julia, his Beatrice, forever?

Cartea poate fi comandata de pe Bookdepository.

Recenzie:

In urma cu o luna am cumparat primul volum al seriei, “Gabriel’s inferno”. In mai putin de o luna am citit atat primul, dar si al doilea volum din aceasta serie minunata si in curand ma pregatesc sa il incep pe al treilea. Binenteles, asa planuiesc eu, dar scoala si vioara si rusa si tot ce fac la momentul asta nu stiu daca ma vor lasa sa imi indeplinesc dorintele.

Revenind la “Gabriel’s rapture”… mai, de trei zile tot incerc sa scriu recenzia, sa citesc altceva, dar zau daca pot! Am un bookhangover masiv dupa aceasta carte. E atat de mare, incat nici de ultimul volum din serie nu-mi vine sa ma apuc. Groaznic, dar nu pot uit o asa carte!

S-au intamplat atat de multe in doar 413 pagini incat mi-e greu sa ‘absorb’ tot si mi se pare un pic ireal. Adica… ce naiba! Inceputul, mijlocul, finalul, fiecare pagina din cartea asta este umpluta cu ceva important. Sunt atat de multe evenimente importante si e dificil sa faci un rezumat al cartii. “Gabriel’s rapture” este una dintre cartile enorme. Si totusi, nu m-am plictisit o secunda. Nu ma voi plictisi niciodata de Gabriel, de toata povestea asta minunata, de cat ma regasesc in ea, de atmosfera, de toata frumusetea cartii.

Pot spune cu inima pe inima ca asta este una seria mea preferata, dupa ‘Shatter me’. Ador totul la ea, iar ‘Gabriel’s rapture’ mi-a ‘intarit’ si mai mult dragostea mea pentru seria scrisa de Sylvain Reynard. Trebuie sa recunosc ca s-au schimbat multe de la primul volum si, dupa ce inchizi al doilea volum, iti dai seama cat de mult au evoluat personajele dar, in primul rand, cat de mult a evoluat autorul. Inchizi cartea, te uiti in jur si te intrebi “Whoa. Ce-a fost asta?!” si “Ce fac acum?!”. Cum zic americani… it blew me away. Literally. Dupa ce am terminat ultima pagina, eram nauca. Dupa cum v-am spus, nu ma pot atinge de nici o carte inca de Sambata. Este o carte… extraordinara, superba, brilianta, emotionanta, diferita, nemuritoare. Voi incerca sa va spun cate ceva despre carte, dar sunt atat de haotica cand vine vorba despre seria asta, incat nu stiu daca voi reusi. La inceputul cartii, un lucru m-a nemultumit. Oricat de vrajita as fi fost de Gabriel si de situatia romantica in care se aflau cei doi indragostiti, nu am putut sa nu ma las enervata de toate discutiile “Oh nu te-am satisfacut, ba da m-ai satisfacut, esti frumoasa, dar totusi parca nu te-am satisfacut’ si tot asa. Inteleg ca ideea era ca nesiguranta Juliei sa fie accentuata si scoasa in evidenta pentru ca duh, este foarte importanta. Dar totusi, as fi preferat sa fie mai putine discutiile de cat de satisfacut a fost Gabriel dupa prima lor noapte de dragoste. De asemenea, un alt lucru care m-a uimit – dar care, de-abia acum realizez ca a fost foarte important pentru carte si pentru personaj – a fost gelozia lui Gabriel si felul posesiv cu care o trata pe Julia. Insa, spun din nou, realizez ca lucrul asta a fost foarte important pentru carte si pentur a arata, la final, cat de mult s-au dezvoltat personajele. Daca in “Gabriel’s inferno” Julia este o tipa timida, care nu se putea descurca sau apara, in “Gabriel’s rapture” este foarte schimbata. In primul rand, nu mai este la fel de timida. In al doilea rand, se apara si nu se mai lasa calcata in picioare de absolut nimeni. Nici chiar de Gabriel. Mi-a placut tare mult de ea in volumul asta, tocmai pentru ca nu il mai lasa pe Gabriel sa faca ce vrea din ea. Am vrut sa dau plama cu ea de multe ori, pentru ca a invatat, in sfarsit, sa se apere si sa fie mandra de ea. Evolutia ei fata de primul volum m-a uimit. Dintr-o fata inchistata, fricoasa, timida, Julia s-a transformat intr-o femeie increzatoare (cu exceptii, binenteles), curajoasa, mai vorbareata, mai… activa. E cu totul alta persoana. Vedeti, dragostea chiar te schimba! Gabriel s-a transformat si el mult in acest volum, dar nu stiu cat de fericita sunt de schimbarea asta. Imi placea Gabriel cel impulsiv, cu laturi intunecate, foarte sexy si cel ateu. Binenteles, aceasta este ideea cartii, dar imi va lua ceva timp pana ma voi obisnui cu noul Gabriel, desi nu stiu cat de diferit este intr-adevar. Nu am sa va spun ce s-a intamplat cu el sau in ce fel s-a schimbat, pentru ca v-as da cateva spoilere. La capitolul evolutiei personajelor, “Gabriel’s rapture” sta excelent. Scrisul lui Sylvain m-a dat gata din nou. Nu stiu cum e posibil ca cineva sa scrie atat de… perfect. Cu siguranta, Sylvain este un exemplu pentru mine si my my, ce n-as da sa pot scrie si eu macar 5% la fel de frumos. Stilul lui de scriere imi aduce aminte de Dante si de multi, multi autori clasici. Am gasit o eleganta si ceva atat de clasic in scrisul lui. E uimitor! “Gabriel’s rapture” este extraordinar de captivanta. Nu va voi spune nimic despre actiune, pentru ca fiecare eveniment e prea important ca sa nu fie spoiler. Dar acea situatie in care s-au afla Julia si Gabriel… my god! Cat de captivant!! Sylvain te tine in suspans si nu iti da nici un indiciu despre ce se va intampla in continuare si stai cu inima la gura. De fapt, am stat cu inima la gura pe tot parcursul cartii, pentru ca… Sunt atat de multe rasturnari de situatie in cartea aceasta! Fiecare capitol aduce ceva nou si nu ai cum sa plictisesti. Pfu, e coplesitor. S-a schimbat atat de mult situatia si s-au intamplat atat de multe lucruri complet neasteptate. Mi s-a parut uimitor. Felul in care Sylvain a schimbat atat de mult situatia si totusi nu a pierdut esenta cartii. Intriga este la cote maxime. Secrete din trecut sunt dezvaluite, trecutul nu vrea sa se dea plecat, Paulinele si Simonii nu le dau pace personajelor principale, colegiul este impotriva iubirii celor doi iubiti, uneori chiar cei doi sunt impotriva dragostei lor. Tot ce s-a intamplat in cartea aceasta mi-au oferit atat de multe emotii! Am fost suparata, nervoasa, bucuroasa, fericita, in al noulea cer, uimita, surprinza, fericita. Finalul… nu ma asteptam la el! Dar mi-a placuuuut muuuult!! E exact finalul potrviti pentru o astfel de carte. “Gabriel’s rapture” a fost un roller coaster emotional. Fiecare pagina imi aduce o noua emotie, dar nimic nu s-a comparat cu acele capitole in care am simtit ca mi se frange inima. Nu ma asteptam la asta si incercam sa citesc mai repede, sa vad daca situatia ramane asa.

In carnetelul meu de recenzii am scris “better than any thriller”. Adevarul asta e. ‘Gabriel’s rapture’ mi-a oferit atat de multa curiozitate si adrenalina, incat m-a dus cu mintea la thrillere.Apoi, am mai scris ca “so much happens”. Inca nu-mi vine sa cred ca jumatate din to ce s-a intamplat a fost real.

In timp ce citesti, nu esti constient de cat de mult timp trece, de cat de departe esti in carte, de cat de repede dai paginile. Esti aproape de final si te intrebi cum naiba ai ajuns acolo. Parca ieri erai la inceput. Cartea te absoarbe intre paginile ei si nu te lasa sa pleci decat la final. Esti un ostatic al cartii. E de-a dreptul magic. Cartea este lipsita de clisee sau de puncte moarte, plicitisitoare, in care nimic nu se intampla.

OMG! Mi-am adus aminte. Paulina. My my, am vrut sa o omor! Nu mi-a venit sa cred cat de… cat de scorpie a putut fi! UGH! Nici Paul nu mi-a placut mai mult, dar macar nu am vrut sa il omor. “Gabriel’s rapture” vorbeste despre cat de important este sa te ierti si sa treci mai departe, dar si sa iti accepti sinele si tot ce vine cu asta. De asemenea… desire can’t be denied.

Ce sa mai zic… as dori ca toata lumea sa citeasca aceasta serie. Este extraordinara! Gabriel e perfect, atmosfera e perfecta, povestea e perfecta, emotiile sunt perfecte, textul e perfect, totul e perfect! Nu-mi vine sa cred cat de buna a fost cartea aceasta.

O continuare care mi-a depasit asteptarile! Da,da, recomand! Thanks, Sylvain, for the beautiful moments with Gabriel and Julia!

Rate: Ah… probabil 6 din 5.

#30DAysBookchallenge – Ziua 15: Cartea clasica preferata

Imi cer mii de scuze ca nu am putut posta ieri aceasta tema, dar am parte de niste zile de foc, in special ieri. Ieri a fost una dintre zilele in care nu am avut timp sa respir. Din fericire, ma mai eliberez dupa concertul de lunea viitoare. SI pentru ca imi place aceasta provocare prea mult, nu pot rata nici o zi.

Tema de ieri a fost cartea clasica preferata. Binenteles, pentru ca sunt la scoala si sunt foarte ocupata, atentia mea nu se focuseaza foarte mult pe ele, pentru ca mi se pare ca trebuie sa ai atentia indreptata numai inspre carti si trebuie sa ai mintea limpede. Altfel, degeaba le citesti, ca oricum nu intelegi.

Chiar si asa am citit cateva carti clasice la viata mea si pot sa spun ca marea parte din copilarie mi-am petrecut-o cu o carte in mana, in majoritatea timpului clasica. Mi-a fost foarte greu sa decid care carte clasica mi-a placut cel mai mult, dar intr-un final am “decis”.

Cartea clasica favorita este… “La rascruce de vanturi”! :)

image

Cartea scrisa de Emily Bronte m-a impresionat tare mult. Am citit-o acum trei ani si mai mai, ce mult mi-a placut! Deobicei, cartile clasice le citesc in cam o saptamana, pentru ca nu vreau sa ma grabesc. Imi place sa ma concentrez si sa inteleg fiecare pagina cum trebuie. Insa “La rascruce de vanturi” am citit-o in mai putin de doua zile. Am stat lipita de ea. Nu ma mai interesa nimic altceva. Banuiesc ca toti stiti cat de frumoasa este povestea de dragoste si cat de mult vorbeste aceasta carte despre viata. Recomand “La rascruce de vanturi” tuturor iubitorilor de povesti de dragoste eterne si iubitorilor de carti clasice. :)

Urmariti-ne provocarea cu #30DaysBookchallenge, #TalesOfABookaholic si #Bianca2b.

#30DaysBookchallenge – Ziua 14: Cea mai trista moarte a unui personaj

Am ajuns la zi cu provocarea #30DaysBookchallenge!

Pe 14 Septembrie, Alexandra ne provoaca sa spunem care moarte a unui personaj a fost cea mai dureroasa. O tema usor spoiler-ish, dar cred ca deja toti stim cine si cum moare, iar moartea care m-a afectat pe mine cel mai mult este foarte cunoscuta. Cred ca jumatate din planeta asta ar da acelasi raspuns. :)

Ati ghicit? Este vorba despre unul dintre personajele mele preferate masculine dintr-una dintre cartile mele preferate. Nici acum n-ati ghicit? Haideti mai! Augustus Waters, al lui moarte este in discutie.

image

Nu va puteti imagina cat de nedrept mi s-a parut ca John a ales sa il “omoare” pe baiatul asta perfect. Adica, sa fim seriosi! Creezi un personaj aproape perfect si apoi il omori? Cum vine asta?Nu e corect! Dar apoi mi-am dat seama ca povestea nu ar fi fost la fel daca Augustus ar fi fost in viata si Hazel si Gus ar fi avut parte de un final fericit. Insa Augustus a fost un personaj atat de real pentru mine, incat “Augustus Waters a murit la 8 zile dupa prefunerariile lui” a fost una dintre cele mai dureroase propozitii pe care le-am citit. Poate ca citind cartea nu am plans, dar la film… de la scena cu primul lor sarut pana la sfarsit am plans in continuu. Eram deformata dupa ce am iesit din sala de cinema si la fel erau toate fetele si toti cei care au asistat la moartea lui Augustus pe ecran.

Nu stim exact ce il face atat de special si de iubit pe Augustus – in afara faptului ca e amuzant, destept, aratos, frumos, charmant, arogant intr-un mod bun – dar toti cititorii lui John Green il iubesc si ii duc dorul.

#30DaysBookchallenge este hashtag-urile pe care il puteti accesa pe Facebook pentru a vedea raspunsurile tuturor participantilor in provocarea aceasta. De asemenea, #TalesOfABookaholic si poate si #Bianca2b. :)

#30DaysBookchallenge – Ziua 13: Un personaj cu care te identifici cel mai mult

Va rog sa va dati seama de cat de uituca sunt din simplul fapt ca am uitat ieri sa verific blogul Alexandrei pentru noua tema din cadrul provocarii #30DaysBookchallenge. Cel putin, am o scuze: am copt mult. Fursecuri si briose. Delicioase, ca deobicei. Saptamana asta urmeaza alt fel de briose si poate si niste cupcakes.

Recuperez tema de ieri si o fac azi, pentru ca are o tema foarte interesanta, asa cum banuiesc ca ati inteles dupa ce ati citit titlul.

Daca m-ati fi intrebat ieri asta – si ironia sortii, chiar ieri ati intrebat, dar nu v-am auzit decat azi – nu as fi stiut ce sa raspund. Dar astazi sunt sigura de raspuns si mi-e la fel de usor ca si raspunsul la o intrebare despre muzica.

Personajul cu care ma identific cel mai bine este Nastya Kashnikov, protagonista cartii “Mare Traqnuillitatis” de Katja Millay.

image

Ieri, dupa ce am terminat “Gabriel’s rapture”, am ramas cu un bookhangover grav. Nu-mi venea sa citesc nimic nou, asa ca m-am gandit ca ar fi momentul potrivit sa recitesc o carte pe care am vrut sa o recitesc inca de cand am terminat-o, acum mai bine de un an: ‘Mare Traqnuillitatis’.

N-am apucat sa citesc mult pana m-a luat somnul, dar din ce-am citit, am fost uimita sa aflu cat de mult ma aseman cu Nastya.

In primul rand, pasiunea pentru muzica si in special pentru muzica clasica este cel mai important lucru pe care il avem in comun. As spune si ca faptul ca ambele am fost numite minuni ale instrumentului pe care il cantam, dar nu vreau sa ma laud. :D

Lucrul asta mi-a fost clar de la prima lectura.

Apoi, pasiunea pentru facut prajituri, pe care eu mi-am descoperit-o recent. Am ce invata de la Nastya si sunt sigura ca voi imprumuta cateva dintre prajiturile si retetele ei.

Un alt lucru pe care il avem in comun este obsesia de a scrie 3 pagini pe zi. E drept ca ieri nu am scris si nici azi nu vad sa am ocazia, dar am fost extrem de ocupata si la fel e si mintea mea: ocupata, galagioasa, imprastiata, de nesuportat.

Nu mai vorbim de manaia care ne cuprinde pe amandoua in fiecare zi, pe ea mai mult decat mine.

Pana si la aspect ne asemenam un pic: ochi negri, par negru, al ei lung, al meu scurt. Pasiunea pentru tocurile cui si ea. Numai ca eu deocamdata ma uit la ei, nu ii si port.

La naiba, pana si la felul de a vorbi de asemanam!

Yup, cu Nastya ma asemenam cel mai mult si in ea ma identific cel mai mult. :)

Spuneti-ne care este personajul cu care va identificati cel mai mult cu ajutorul hashtag-urilor #30DaysBookchallenge, #Bianca2b si #TalesOfABookaholic.

The “Asking Books” Tag

Zilele astea sunt pline de provocari, iar acum cateva zile am primit inca una de la Alexandra. Acest tag a fost creat de catre blogul Healthy Reading si are rostul de a ne cunoaste mai bine. Iar pentru ca una dintre reguli este sa dau provocarea mai departe, am sa o fac. Nominalizez pe Claudiu, Rox , Alex si Theodora sa faca provocarea. :)

Okay, incepem.

tag

Reguli:

1. Încorporați imaginea în postarea voastră!
2. Reveniți pe blog și, într-un comentariu la această postare, lăsați-mi link-ul cu postarea completă.AICI!
3. Dați tag-ul mai departe!
4. Nu răspundeți pompos/protocolar/încurcat.

1. Cartea/poveștile preferate din copilărie?

“Micul print” de Antoine de Saint-Exupery.
2. Ce citești acum?

“Gabriel’s rapture” de Sylvain Reynard.

3. Ce carte vrei să cumperi, dar aștepți o reducere masivă?

“Look who’s back” de Timur Vermes. E 20 de euro, ce naiba!

4. Obiceiuri rele în ceea ce privește cărțile?

Cumpar prea mult, fara sa-mi respect lista. Iau si carti pe care nu le am pe lista si uite asa lista mea nu va fi completa niciodata.

5. Ce carte aștepți să citești cu nerăbdare?

Hm… astept sa citesc cu nerabdare fiecare carte din lista mea de citit. Nu pot alege numai una.

6. Ai un  e-reader?

Da, un Kindle.

7. Preferi să citeși o singură carte sau mai multe în același timp?

Prefer sa citesc o singura carte. Daca citesc mai multe in acelasi timp mi se amesteca in cap si isi pierd din farmecul atmoferei.

8. Ți s-au modificat obiceiurile în ceea ce privește cititul de când ai un blog?

Da. Stiu la ce sa fiu atenta cand citesc si cum sa scriu o recenzie. Zic eu, cel putin. Si stiu ce carti sa aleg in asa fel incat sa imi placa.

9. Ultima carte pe care ai citit-o și ți-a plăcut mult.

“Between shades of Gray”. Geniala.

10. Cartea preferată pe care ai citit-o anul acesta.

Hmm… “Gabriel’s inferno” sau “Ignite me”. Poate si “Eleanor & Park”. Am citi atat de multe carti bune incat nu pot spune.

11. Unde îți place să stai atunci când citești?

In pat sau in hamac.

12. Cel mai incomfortabil loc unde ai citit?

In autobuzul spre IKEA. Sunt tare incomode scaunele!

13. Poți să citești în autobuz?

Da. Bine, de multe ori ma mai si uit pe geam si visez cu ochii deschisi, dar in general citesc.

14. Unde, în natură, ți-ar plăcea să citești/citești?

Citesc in parc si pe plaja. Mi-ar placea sa citesc la munte, intr-o cabana.

15. Ce reguli ai atunci când împrumuți cărți?

Nu imprumut carti.

16. Ai împrumutat cărți vreodată?

Da, de la biblioteca clasei.

17. Scrii ceva pe marginea filelor din cărți?

Nu.

18. Chiar dacă este o carte veche?

Nu conteaza daca este veche sau noua.  O carte trebuie respectata, oricum ar fi.


19. În ce limbă preferi să citești?

Nu ma intereseaza limba, vreau doar sa citesc. In majoritatea timpului citesc in engleza, pentru ca sunt mai accesibile cartile in aceasta limba.

20. Ce te face să iubești o carte?

Multe. Personajele, povestea, atmosfera, mesajul, emotiile pe care mi le induce. De multe ori, si faptul ca ma regasesc in ea.

21. Ce te inspiră să recomanzi o carte?

Well, daca o recomand, e clar ca mi-a placut, nu? /:)

22. Genul favorit?

Imi place orice carte care e buna. Nu prea tin cont de genuri. Citesc cam orice. Dar prefer distopiile si cartile cu o combinatie de YA si ceva mi matur.

23. Genul pe care îl citești foarte rar este?

Carti politiste citesc rar.

24. Ce ai alege între a lectura cărți propuse profesorul de istorie, de fizică, de geografie sau de biologie?

Depinde. Care dintre ei e mai frumusel? :)) Probabil ca voi alege cartea propusa de ala de istorie. Asta, binenteles, daca e frumusel. :D

25. Ai citit vreodată o carte stand-alone?

Da, foarte multe.

26. Coperta preferată a unei cărți momentan.

Nu am o coperta preferata.

27. Cartea/seria preferată momentan?

“Gabriel’s inferno”, “Mare Tranquillitatis”, toata seria “Shatter me”.

28. Gustarea preferată atunci când citești este?

Imi place popcornul, dar incerc sa ma abtin din mancat cand citesc.

29. Numește un caz în care spoilerele ți-au ruinat cititul?

Nu mi s-a intamplat pana acum.

30. Cât de des ești de acord cu anumite critici aduse unei cărți?

Depinde. Nu pot spune cat de des. Daca respectiva carte nu mi-a placut nici mie, atunci sunt de acord. Nu pot sa spun cat de des, pentru ca nu stiu cand mi se va intampla sa nu imi placa o carte.

31. Cum te simți atunci când scrii recenzii negative?

Foarte bine. Am o doza mare de rautate in mine uneori… :D

Nu, glumesc. Da, ma simt si bine, dar si un pic aiurea. Ma simt bine pentru ca imi spun parerea personala, dar ma si gandesc la cat de mult a muncit autorul. Desigur, nu este o scuza, iar daca nu mi-a placut, inseamna ca nu a muncit destul, nu?

32. Dacă ai putea să citești într-o limbă de mult pierdută care ar fi aceea?

Greaca veche. O stiudiez la scoala si nu e tocmai de mult pierduta, de vreme ce multa lume o vorbeste, dar pentru mine e ca si chineza.
33. Cartea ce te-a făcut să treci prin cele mai multe emoții. 

“The sea of tranquility” de Katja Millay. Inca imi aduc aminte cum mi-au dat lacrimile pe la final, cand Nastya spune ceva de genul “pianul mi-l voi jeli intotdeauna”.

34. Cartea din cauza căreia ești nervoasă și te temi să o începi.

Nervoasa in sensul ca am emotii, nu nervoasa in sensul ca imi vine sa dau cu ea de pereti, nu? Probabil ca “Christine” de Stephen King sau poate “Black opera”.

35. Poetul favorit.

Nu prea citesc poezii.

36.Câte cărți îți fac cu ochiul momentan?

Mai bine de 50.

37. Cât de des returnezi cărțile bibliotecii fără să le citești?

Nu imprumut de la biblioteca, pentru simplul fapt ca ma atasez de carti prea tare pentru a le da inapoi.

38. Personajul preferat dintr-o carte.

Gabriel Emerson, Nastya Kashnikov, Aaron Warner si multi, multi altii.

39. Răufăcătorul preferat dintr-o carte.

Zau ca nu-mi vine nimeni in minte acum.

40.Ce cărți ai vrea să citești în vacanță?

Cam tarziu pentru vacanta.

41. Cât de mult ai rezistat fără să citești?

Nu mai mult de 5 zile.

42. Numește o carte pe care nu ai putut să o termini!

“Code name verity” de Elizabth Wein. Nu e vorba ca nu mi-a placut, dar nu am citit cu atentie si ajunsesem intr-un punct in care nu mai intelegeam nimic. O reiau in vacanta de iarna.

43. De ce anume ești distras cu ușurință atunci când citești?

De mintea mea si de tot ce se gaseste acolo.

44. Ecreanizarea favorită a unei cărți.

Chiar daca nu am citit inca cartea, as spune “Pianistul”. Filmul a fost briliant si astept sa imi vina cartea.

45. Cea mai dezamăgitoarea ecranizare a unei cărți.

“Mortal instruments”.

46. Cei mai mulți bani pe care i-ai cheltuit deodată într-o librărie.

70 de euro in doua zile.

47.Cât de des sari peste paragrafe doar ca să citești mai repede?

Niciodata. Asta e cel mai stupid lucru pe care cineva l-ar putea face citind. Daca vrei sa citesti repede doar ca sa spui ca ai citit un anumit numr mare de carti, degeaba de lauzi, ca nu se cheama ca le-ai citit.

48.Care este motivul pentru care ai renunța la o carte, deși ești la jumătate?

Daca nu gasesc nimic care sa imi placa, o voi lasa.

49. Îți place să păstrezi cărțile în ordine?

Normal. Cui nu-i place?

50. Preferi să păstrezi cărțile sau să le dai altcuiva după ce le citești?

Normal ca se la pastrez. Eu am dat bani pe ele, sunt ale mele, eu sunt atasata de ele.
51. Sunt cărți pe care le-ai evitat până acum?

Cartile horror.

52. Numește o carte ce te-a făcut furios!

“Now or Never” de A.J. Bennett. Si nu m-a facut furioasa intr-un sens bun!

53. A carte ce nu credeai că îți va plăcea, dar ți-a plăcut!

“Nocturne” de Andrea Randall. La inceput, nu eram sigura daca e exact genul meu de carte.

54. O carte ce credeai că îți va plăcea, dar nu ți-a plăcut!

Sunt multe, dar cred ca cea mai mare dezamagire a fost “Ugly love” de Colleen Hoover.

 

Castigatorul concursului “Hello autumn”!

Desi trebuia sa  anunt castigatorul acestui concurs acum cateva zile, dar cu liceul si toate schimbarile prin care am trecut in ultimele doua zile, am uitat complet. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca pe telefonul meu este programat pe 15 sa anunt. Ei, ce sa mai zic, sunt aiurita rau de tot!

Okay, pentru ca stiu ca sunteti nerabdatori sa vedeti daca ati castigat, nu mai stau la palavre.

“Fangirl” si “Eleanor & Park” de Rainbow Rowell merg laaaa….

Oana!

(“Amintirea cea mai frumoasa din timpul scolii mi-a lasat-o profa de romana, are si diriginta. Eram intr-a sasea parca si urma sa avem doua ore de romana cu ea si dirigentie. Cand a intrat in clasa, ne-a spus ca nu facem orele ei astazi, ca este ziua ei. Am stat numai o ora la dirigentie, unde ne-a servit cu bomboane, apoi ne-a lasat sa plecam cu doua ore mai devreme. Ne-am distrat tare mult atunci!”)

Felicitari!

Astept adresa ta completa (nume+prenume , adresa completa + cod postal) la adresa de e-mail matarela2007@yahoo.com in maxim 3 zile. Daca nu primesc datele in 3 zile, va trebui sa anunt un nou castigator.

#30DaysBookchallange – Ziua 12: Sase carti din lista ta de citit

Acum ca am ajuns la zi, totul este in regula. Astazi, 12 Septembrie, prima zi oficiala de scoala, Alexandra ne-a dat tema sa alegem 6 carti din lista noastra de citit pe care sa le prezentam in cadrul provocarii ei. Simplu, avand in vedere ca v-am prezentat mai toata lista mea de citit, de multe ori.

Okay, so.

1. “Catch 22″ de Joseph Heller

image

Am descoperit aceasta carte intamplator, intr-o sesiune ad hoc de cumparaturi de carti. Nu stiam nimic de ea, dar judecand dupa descriere si dupa recenziile de pe spate, trebuia sa o am. Este un roman de razboi si stiti cat de mult ma dau in vant dupa ele. Abia astept sa imi iau inima in dinti sa o citesc!

2. “Captive in the Dark” de C.J. Roberts

image

Ador cartile ca si “Captive in the Dark”, iar aceasta se afla pe lista mea de multa vreme. Imi place coperta si aerul de… intunecat. ;)

3. “Ten Tiny Breaths” de K.A. Tucker

image

Ah, coperta asta! O ador! La fel ca si “Captive in the Dark, “Ten Tiny Breaths” se gaseste de mult timp pe lista de citit pe care o am in agenda. Am auzit numai lucruri bune despre ea si nu pot ramane indiferenta! :)

4. :The Unbecoming of Mara Dyer” de Michelle Hodrin

image

Am ceva pentru copertile acestea mai intunecate si pentru cartile care au o masura mare de drama. Pur si simplu, nu pot sta departe. Le ador! Majoritatea cartilor mai dark au povesti profunde, impresionante si multe lucruri de care te poti indragosti. Abia astept sa am timp sa citesc aceasta carte, ca tare bine mai arata!

5. “Killing Saray” de J.A. Redmerski

image

J.A. Redmerski m-a cucerit cu “The Edge of Never” si nu pot rata ocazia de a o citi din nou. Binenteles, as mai avea alte optiuni, dar nici una nu suna la fel de bine ca si “Killing Sarai”. Doar v-am spus ca am ceva pentru cartile cu coperti, titluri si descrieri mai dark.

6. “Love Letters to the Dead” de Ava Dellaira

image

Asta da carte care suna bine! Am vazut-o recomandata de multa lume si sunt extraordinar de bine! Imi place si coperta, dar descrierea ma innebuneste. Vreau sa o citesc neaparat pana la sfarsitul anului. Dar in stilul asta, nu prea vad sa mai apuc sa citesc foarte mult… :)

Ei bine, acestea sunt cele 6 carti din lista mea de citit pe care le-am ales sa faca parte din provocarea aceasta.

Spuneti-ne care sunt cele 6 carti din lista de citit pe care vreti neaparat sa le cititi cu ajutorul hashtag-urilor #30DaysBookchallenge, #TalesOfABookaholic si #Bianca2b.