Music is everywhere! (21)

Este weekend, ploua, e frig si bate vantul si tot ce vreau sa fac este sa stau in pat, cu o carte buna, cu multa muzica buna si cu mult ceai. Din pacate, viitorul ma preseaza si nu pot sa fac exact ce imi doresc. In schimba, trebuie sa ma dau jos din pat, cu chiu cu vai, si sa ma aventurez pe vremea asta pentru orele de conservator. Chiar daca nu ma incanta foarte mult o “plimbare” pe vremea asta, imi pun castile in urechi si imi trag gluga pe cap. Dimineata mi-am download-at multa muzica pe care o ador. Sunt multe melodii pe care as vrea sa vi le arat, dar perioada asta am una favorita, pe care o ascult cam in continuu. Sunt sigura ca o stiti, pentru ca este foarte ascultata in toata lumea si multa lume o adora. Este vorba despre Another Love a lui Tom Odell. 

Iubesc melodia asta pentru ca are niste versuri extraordinare si un mesaj superb. Binenteles, sunt mai multe motive pentru care ascult melodia in continuu, iar unul dintre el ar fi faptul ca ma regasesc in ea. Pur si simplu, ador sa ascult vocea lui Tom spunand o poveste atat de frumoasa. Se si potriveste cu aceasta vreme, asa ca nu ne mai ramane nimic altceva de facut decat sa o download-am si sa o punem pe repeat. :)

I wanna take you somewhere so you know I care…

Next on my TBR list… (1)

Ta daaaaa! “Rubrica noua”! Sunt sigura ca dupa ultimele statistici ale blogului si dupa lipsa mea de activitate, nu va asteptati la asta. Dar uite ca mi-am pus mintea la contributie, am insfacat carnetelul pe care cititoarea din mine il are pentru carti si pentru blog, si m-am pus pe treaba! Am citit postari vechi ale blogului si am incercat sa imi aduc aminte cum era inainte, cand scriam in fiecare zi. Am citit si am incercat sa ma inspir din tot ce scriam. A ajutat, pentru ca am o lista destul de marisoara cu postari si rubrici care vreau neaparat sa apara pe blog. Una dintre aceste rubrici este aceasta pe care o inaugurez acum. Ah, mi-a fost dor sa fac asta!

Rubrica “Next on my TBR list…” este o rubrica saptamanala – voi incerca sa postez in fiecare Marti, dar nu promit nimic – in care va prezint urmatoarea carte pe care vreau sa o citesc. Binenteles, nu va voi arata numai ce vreau sa citesc, dar va voi si cere parerea voastra despre respectiva carte. De cele mai multe ori, am o mare dilema in momentul in care trebuie sa aleg o noua carte pe care sa o citesc. Oricat de mult as vrea sa o incep, intotdeauna am indoieli. Exista atat de multe carti care ma asteapta, incat am impresia ca orice carte citesc, nu e ceea ce trebuie si ceea ce vreau cu adevarat. Asa ca, de acum incolo, va voi cere si voua parerea despre urmatoarea mea lectura. :)

Asa cum am spus, aceasta rubrica va fi saptamanala si voi incerca sa o postez in fiecare Marti. Nu promit nimic, de vreme ce sunt cam uituca si foarte ocupata in ultima vreme. :)

Ooookay! Here we go.

La momentul asta citesc cu “Gabriel’s redemption”, ultimul volum din seria “Gabriel’s inferno” de Sylvain Reynard. Chiar daca imi place extraordinar de mult si mi-e groaza de momentul in care voi citi ultimul cuvant, nu pot sa nu imi fac planuri despre urmatoarea lectura. Raspunsul este relativ usor, chiar daca as vrea sa citesc toate cartile pe care le detin.

Dupa ce am vazut ecranizarea Sambata trecuta, vreau neaparat sa citesc… “Nick and Norah’s Infinite Playlist” de Rachel Cohn si David Levithan.

image

Pentru ca ecranizarea mi-a placut extraordinar de mult, vreau sa citesc si cartea. Binenteles, vroiam de mult timp sa o citesc si poate ca am facut o greseala uitandu-ma mai intai la film, dar cred ca altfel as mai fi amanat-o vreun an sau doi.

In primul rand, povestea mi s-a parut absolut geniala. Mi-a placut extraordinar de mult numai uitandu-ma la film, deci sunt sigura ca romanul imi va placea si mai mult. Ideea ca muzica joaca un rol atat de important in povestea celor doi ma incanta peste masura, iar atmosfera usor ciudata si veche care a avut-o filmul m-a facut sa ma indragostesc de tot ce inseamna “Nick & Norah’s infinite playlist” inca de la inceput. Sunt sigura ca imi va placea mult cartea si abia astept sa ma apuc de ea!

Sunt si mai entuziasmata sa o citesc acum pentru ca de-abia a aparut si in Romania, la editura Trei! Sper sa o achizitionati toti si sa o putem citi impreuna. :)

Deci, dragilor, ce parere aveti despre aceasta carte? Ati citit-o? Daca da, cum v-a placut? Sunt foarte curioasa de pareri si vreau sa aud toooot! :)

Daca v-a placut rubrica aceasta, stati pe fir pentru urmatoarele postari de saptamana asta si intorceti-va Martia viitoare pentru o noua doza de “Next on my TBR list…”! :)

Mockingjay – Teaser nou

Pam pam, vesti bune! Recent a aparut un nou teaser din prima parte a filmului ‘Mockingjay’, mai genial decat toate celelalte teasere care au iesit pana acum. Rabdarea mea se aproprie de sfarsit, sincera sa fiu. Si cand te gandesti ca dupa va mai trebui sa asteptam un an pentru sfarsit. UGH!

Anyway, priviti noul teaser, in care Katniss se intoarce acasa:

O.M.G.! Genial, genial, genial! I fell in love!! <3

Ce parere aveti?

10686878_1020076398009011_4674055383054857379_n

Recenzie: “Between the lines” de Tammara Webber

15832137

Descriere:

The first of an irresistible series about hot teen actors by Tammara Webber, author of New York Times-bestseller, Easy.

Young actress Emma is starring in her first ever major film role, opposite well-known teen heart-throb Reid. The exclusive clubs, snapping photographers and screaming fans are all a normal part of life for Reid but it’s all new to Emma. The other actors befriend her – and Graham in particular seeks her out – but Emma isn’t sure she’s really comfortable in this scene. Reid is also experiencing something new – girls throwing themselves at him is an everyday occurrence but genuinely falling for his co-star? That’s not what he expected to happen . . .

Cartea poate fi comandata in engleza de pe Bookdepository.

Recenzie:

Am “cunoscut-o” pe Tammara Webber in urma cu vreo doi ani, cand am citit “Easy” pe nerasuflate. Mi-a placut la nebunie si, imediat ce am aflat de cealalta serie a ei, “Between the lines”, am trecut-o pe lista de carti de citit. Mi-a luat mie doi ani sa o citesc, dar uite-ma, in sfarsit scriind recenzia la primul volum.
Va imaginati, probabil, ca am avut asteptari foarte mari de la aceasta carte. Dupa experienta cu “Easy”, nu puteam sa nu ma astept la altceva. Insa, cu parere de rau zic ca “Between the Lines” nu mi-a atins asteptarile. Dimpotriva. Cartea aceasta m-a lasat cu un sentiment de dezamagire pe care nu l-am mai simtit de mult.
Cand ma gandesc la “Between the lines” si la “Easy”, parca m-as gandi la doua carti scrise de doua autoare diferite. Nu-mi vine sa cred cat de mult mi-a placut “Easy” si cat de mult mi-a luat sa citesc “Between the lines”. Mai bine de o saptamana mi-a trebuit sa o parcurg, ceea ce, pentru o carte atat de usor de citit, mi se pare enorm de mult.
Pur si simplu, “Between the lines” nu a reusit sa imi captiveze atentia si interesul atat de mult incat sa imi ignor celelalte atributiuni si sa stau sa citesc in continuu. Da, citeam in fiecare zi, dar numai atunci cand aveam timp, cateva pagini.Nu am gasit nimic iesit din comun la aceasta carte, din pacate.
Ca sa fiu mai scurta, mi s-a parut o carte banala, cliseica, care nu mi-a transmis nimic si nu m-a impresionat deloc. Nu zic ca nu mi-a placut. De vreme ce nu am abandonat-o, mi-a placut. Dar nu m-a impresionat si nu mi-a intalnit asteptarile pe care le aveam din cauza cartii “Easy”.
Sa o luam cu inceputul. Primul aspect care m-a calcat pe nervi si la care nu ma asteptam a fost triunghiul amoros pe care l-am gasit la doar cateva capitole dupa ce am inceput sa o citesc. Nu vreau sa par ipocrita si sa spun ca urasc cartile cu triunghiuri amoroase. Am citit multe carti cu astfel de povesti, unele gasindu-se, chiar, printre cartile mele preferate. De cele mai multe ori, un triunghi amoros nu ma incomodeaza la fel de mult cum m-a incomodat acesta. Sa fiu sincera, mi s-a parut foarte prost gandit si creat. In primul rand, Emma trecea de la a-l dori pe Reid la a-l dori pe Graham intr-o milisecunda. Okay, inteleg ca asta este, practic, esenta triunghiurilor amoroase, dar aici mi s-a parut foarte copilaresc si extraordinar de superficial. In al doilea rand, nu mi s-a parut ca autoarea a descris sentimentele Emmei sau sentimentele lui Reid atat de bine incat sa faca cititorul sa inteleaga ca exista sentimente intre ei. Oricat de mult ar fi incercat sa ne arate chimia dintre Reid si Emma sau dintre Graham si Emma, mi s-au parut numai cuvinte goale, propozitii insirate in zadar. Nu am simtit chimie intre personaje, iar povestea lor de dragoste m-a lasat rece.
Ceea ce ma aduce la un alt lucru care ma face sa notez cartea aceasta cu 2.5 stele.
“Between the lines” este una dintre cartile care m-au lasat rece. Nu mi-a transmis absolut nimic. Nici o emotie. Nici fericire, nici frica, nici tristete, nici nervi, nimic. Citeam doar pentru a termina cartea. Povestea Emmei nu m-a impresionat deloc, cea a lui Reid la fel, Graham si a lui secret nu m-au socat, rasturnarile de situatie de pe parcursul cartii nu mi-au luat rasuflarea. Am simtit un perete intre mine si carte, si cred ca se datoreaza faptului ca nu mi-a placut povestea foarte mult. Sau, pur si simplu Webber nu si-a folosit talentul pe care stim toti ca il are la aceasta carte.
Povestea mi s-a parut cliseica, dupa cum am mai spus. Sunt perfect constienta de faptul ca anumite clisee sunt necesare pentru o poveste buna, dar in cazul asta, cliseele au fost exagerat de multe si folosite gresit. Fata buna se indragosteste de baiatul rau care vrea altceva de la ea, dar apoi se razgandeste si uite ca are sentimente si pentru baiatul bun care ii este prieten foarte bun si Oh! Baiatul rau se indragosteste intr-un final de ea. Finalul mi s-a parut incredibil de previzibil. Stiam ce se va intampla inca de cand mi-am dat seama ca am de-a face un triunghi amoros.
Personajele – un alt aspect care m-a nemultumit. Emma mi s-a parut copilaroasa, greu de multumit, un pic prostuta, nerecunoscatoare si foarte naiva. Nu am gasit nimic briliant la ea si probabil ca asta e motivul pentru care nu m-am putut conecta cu ea si nu mi-a pasat deloc de soarta ei.
Inteleg ce a vrut sa faca Tammara cu Reid, dar nu i-a reusit. Reid a fost creat cu ideea de baiat rau in minte. Ei bine, nu mi s-a parut deloc asa. Reid a fost doar arogant, nu avea deloc carisma, nu era amuzant si nu mi s-a parut deloc sexy. Si nici un ‘bad boy’ nu mi s-a parut. Dupa cum probabil ai inteles, nici el nu m-a impresionat.
Si nici Graham nu a facut-o. Chiar daca actiunile lui erau menite sa transmita ideea de baiat bun, misterios si sufletist, nu m-a impresionat. Nu inteleg de ce atat de multe cititoare sunt indragostite de el. Personal, cred ca e baiat bun, dar nu cred ca e un personaj incredibil.
Nu am sa ma apuc sa descriu fiecare personaj, pentru ca nu are rost. Acestea sunt cele mai importante personaje in jurul carora se invarte actiunea. Insa ce am spus mai sus se aplica pentru toate personajele. Nu m-au impresionat si nu m-am putut conecta cu ele.
Actiunea mi s-a parut destul de plictisitoare, iar rasturnarile de situatie nu au fost nici pe jumatate atat de socante pe care a vrut autoarea sa fie. Ritmul cartii a fost lent si de multe ori oftam, plictisita.
Au existat si scene care mi-au placut. Spun din nou. Nu e o carte rea, dar daca nu as fi stiut ca este scrisa de Tammara, probabil ca as fi zis ca e ceva indie. E o lectura extrem de usoara si foarte potrivita pentru o zi de vara. Din pacate, eu am citit-o toamna. Poate toata dezamagirea asta a mea este rezultatul nevoii mele de mai mult, de carti care sa ma faca sa gandesc si nu de carti ca si aceasta. Cu parere de rau zic ca nu voi citi si celelalte volume din serie. O singura carte mi-a ajuns. Sunt sigura, insa, ca multi dintre voi veti gasi mai mult decat ce am gasit eu, asa ca daca descrierea va intriga, cititi-o. Fiecare persoana este diferita si s-a putea ca voi sa gasiti urmatoarea carte favorita in “Between the lines”.
Nota: 2.5 stele din 5

10 ani de Alaska!

Eveniment important, guys! Zilele trecute s-au implinit 10 ani de la lansarea cartii ‘Looking for Alaska’ de John Green, sau ‘Cautand-o pe Alaska’, asa cum a fost tradus titlul in romana. John Green a anuntat pe pagina lui de Facebook ca primul lui roman are o coperta noua cu ocazia acestei aniversari. Nu aveam cum sa nu impartasesc aceasta stire cu voi si sa va las link-ul de precomanda, in caz ca va place atat de mult incat trebuie sa o aveti in biblioteca. Mie, personal, mi se pare o coperta extrem de frumoasa si imi place muuuult! Take a look:

10153793_10152503726689751_5381372642281784078_n

Puteti precomanda cartea de aici.

Deci, ce parere aveti despre aceasta coperta?

Primul extras oficial din nou cartea a lui Gayle Forman, ‘I was here’!

Primul lucru pe care l-am citit de dimineata a fost primul extras oficial din noua cartea a lui Gayle Forman, ‘I was here’. Nu mi-a venit sa cred cand mi-a aparut anuntul lui Gayle in newsfeed. Inca de cand am aflat despre carte, am fost curioasa sa vad despre ce este vorba. Si uite ca am primit o idee!

Mi-a placut foarte mult ce am citit. Mi se pare diferit de tot ce a scris Gayle pana acum si de-abia astept sa citesc cartea! Sunt sigura ca imi va placea “I was here” la fel de mult ca si celelalte carti ale lui Gayle. Daca nu va aduceti aminte coperta, o puteti vedea mai jos:

18879761

Puteti citi extrasul cu un simplu click aici. Pregatiti-va pentru mult entuziasm! :)

Noi imagini din filmul ‘Mockingjay part 1′

Am o veste buna pentru toti fanii filmului Mockingjay care asteapta filmul cu aceeasi nerabdare cu care il astept eu! Ieri au aparut cateva imagini noi din filmul care urmeaza sa apara in Noiembrie. Aaaagh, sunt atat de entuziasmata si ador imaginile! Presimt ca filmul va fi genial si ca ma voi indragosti de el pentru totdeauna. Trailer genial, carte geniala, imagini geniale, actor geniali!

Priviti imaginile si pregatiti-va pentru nebunia ce urmeaza sa vina in Noiembrie.

GALE

peacekeepers-uhq

SS_D5-2003.dng

SP1_D39_13059.dng

Noiembrie, hai o data! :)

Music is everywhere! (20)

Music, sweet music! Prietena mea cea mai buna din perioada asta este muzica. Sunt inconjurata de ea si am mereu castile in urechi. E cea mai mare dependenta pe care o am dar, din fericire, nu este o dependenta periculoasa! Este chiar indicat sa ascultam cat mai multa muzica posibil. :)

Una dintre melodiile pe care le ador si le ascult in continuu in ultima vreme este foarte cunoscuta si extrem de dragalasa. Sunt sigura ca ati mai auzit ritmurile care te fac sa dansezi si versurile care iti ridica spiritul chiar si in cea mai grea zi. Este vorba despre “All about that bass” a lui Meghan Trainor! Melodia asta ma ajuta sa ma trezesc dimineata si ma face sa dansez de fiecare data cand o aud. Am vrut neaparat sa v-o arat si voua, so here we go… :)

Geniala, nu-i asa?? <3

Noutati din lumea cartilor

Saptamana aceasta a fost plina de anunturi si stiri foarte importante pentru lumea cartilor. Din pacate, nu am avut cum sa le impartasesc cu voi inca de cand au iesit si probabil ca ati aflat mai toti ce se mai petrece in lumea aceasta minunata, dar este de datoria mea sa va anunt ce veti mai putea citi in viitor. Am facut un rezumat cu toate stirile importante care mi-au facut zilele mai bune saptamana asta si iata-le! Stati jos si pregatiti-va pentru muuuult entuziasm.

Okay, prima stire il are in prim plan pe John Green si urmatoarea ecranizare a lui. Este vorba despre “Paper Towns”, ecranizarea la care se lucreaza acum. Dupa ce acum cateva saptamana s-au anuntat actorii principali (Cara Delevingne si Nat Wollf), acum au fost dezvaluiti noi trei actori care vor juca rolurile lui Ben, Lacey si Radar!! Eeeeexcitiiing! Acestia sunt actorii care vor da viata personajelor:

Screen-Shot-2014-10-09-at-7.50.01-PM-750x400

Austin Abrams il va interpreta pe Ben, Halston Sage ii va da viata lui Lacey, iar Radar va fi interpretat de Justice Smith! Consider ca toti actorii se potrivesc cu personajele si de-abia astept sa ii vad in actiune! :)

Mai multe despre ecranizarea aceasta puteti afla aici.

James Dashner a facut si el un anunt care a pus pe jar toti fanii lui. Acesta a declarat ca va lansa un nou prequel pentru seria “The Maze Runner”! Titlul cartii va fi ‘The Fever Code’, a anuntat MTV, si cel mai probabil va fi lansata o data cu al doilea film din serie,  “The Scorch Trials”, pe care il veti putea vedea incepand cu data de 18 Septembrie 2015.

Aceasta este declaratia lui James:

“From the very beginning, I’ve always wanted to write a prequel about Thomas, Teresa, Newt, Minho, Alby and all the Gladers that leads up to the very moment Thomas enters the Box. There are so many things hinted at that will be fun to reveal in depth. For years, fans have made it abundantly and enthusiastically clear that they want the same thing, so now seems like the perfect time to give readers the story of how the Maze began.”

How exciting! Clar, trebuie sa citesc seria asta cat mai repede! :)

Am vesti bune si pentru fanii serialului The Originals! Pentru cei care nu pot sa se sature de cei 3 vampiri originali, Julie Plec a decis sa creeze  o serie de carti, formata din 3 volume, serie scrisa de  Josh Bank si Hayley Wagreich. Primul volum – care se spune ca va iesi in Februarie 2015 – se numeste ‘The Rise’, al doilea – pe care il asteptam in Aprilie 2015 – are titlul “The Loss”, iar al treilea – care va iesi in Iunie 2015 – va fi intitulat “The Resurrection”.

Nu va puteti imagina cat de entuziasmata sunt pentru aceasta veste. De-abia astept sa citesc cartile, pentru ca ador familia Mikaelson si sunt curioasa cum va fi scrisul, cum va fi Klaus intr-o carte, care va fi actiunea! Dar mai avem de asteptat. Pana atunci, insa, puteti vedea copertile cartilor si puteti, de asemenea, sa cititi descrierile.

Primul volum, The Rise:

TO1-Rise

Arriving in New Orleans in 1722, the Original vampire siblings hope they’ve escaped their dangerous past. But when Klaus falls for the wrong woman, Elijah hunts for a home to call their own, and Rebekah infiltrates a camp of human soldiers in search of allies, they set into motion a chain of events that could bring their new life crashing down around them.

Al doilea volum, The Loss:

TO2-Loss

Klaus, Elijah, and Rebekah have finally wrested control of New Orleans from the witches and werewolves who once called it home—but to get the one thing he desires above all else, Klaus must put his trust in a witch with the power to unleash an ancient curse upon his family.

Al treilea volum, The Resurrection:

TO3-Res

Voi reveni cu detalii sigure despre datele de aparitie atunci cand le voi avea.

Intre timp, am un anunt important si pentru fanii lui Stephenie Meyer si a ei serie “Twilight”. Saptamana trecuta, tot internetul vuia cu cele mai noi stiri primite de la Stephenie. Aceasta a spus ca lucreaza cu Lionsgate si alti colaboratori pentru a face cinci scurt metraje despre Twilight. Aaagh! Exciting! Acesta este anuntul ei:

the-storytellers-800x467

Hi Friends -

On Wednesday I, along with Lionsgate, Women in Film, Facebook and Tongal, announced an exciting new project: “The Storytellers – New Creative Voices of The Twilight Saga” (or if you’re following the hashtags on social media: #TwilightStories for short.) We are teaming up to find five aspiring female filmmakers to create short films based on a broad spectrum of characters from the Twilight universe.

We’re excited to have Twilight fans participate in a variety of ways; I’m looking forward to finding out which characters you’re most interested in. If you want to refresh your memories on their stories, they’re located in the Twilight Official Guide. Which do you think are the most cinematic?

One thrilling part of the project is the amazing group of ladies teaming with me to mentor these aspiring filmmakers: actress Kristen Stewart, Academy Award winners Kate Winslet and Octavia Spencer, Jennifer Lee, the award-winning writer and one of the directors of Disney’s global blockbuster Frozen, Twilight director Catherine Hardwicke, Emmy Award-winning actress Julie Bowen, and Women In Film President Cathy Schulman. All of these women have dedicated their careers to getting female voices on the big and small screen. It’s something that I care about passionately, and it’s truly a great honor to be able to participate in a project that will help discover new female voices.

There will be much more and I look forward to sharing all the details of how you can be involved in the coming days ahead. I’ll be sharing most of the updates through Fickle Fish Films (my production Company) website and social media accounts so make sure you’re following if you don’t want to miss anything.

FickleFishFilms.com
Facebook
Twitter
Instagram

La asta chiar ca nu ma asteptam, dar sunt foarte entuziasmata si sper sa iasa totul bine! :)

Cam astea sunt stirile care au pus pe jar inimile tuturor iubitorilor de carti saptamana asta. Numai vesti bune, nu-i asa? Sa speram ca si saptamana care urmeaza va fi una la fel de buna si vom primi noutati care ne vor aduce zambete pe buze.

Deci, dragilor, spuneti-mi. Care dintre toate aceste stiri v-a facut sa tipati cel mai tare? Eu sunt foarte entuziasmata de toate, dar cred ca cel mai mult ma bucur de cartile ‘The originals’.

Ce parere aveti de scurt metrajele Twilight? Eu sper sa iasa ceva bine si sa de-abia astept sa le vad! :)

Jurnalul unei liceene – Impresii din liceu

M-am gandit mult la ce sa scriu pe blog inca de cand am inceput liceul, adica acum o luna. Dupa cum cred ca puteti vedea, activitatea mea a cam scazut de pe data de 11 Septembrie, data in care noi orizonturi mi-au fost deschise o data cu deschiderea portilor liceului. Am trecut printr-o perioada de cateva zile, chiar saptamani, in care nici nu vroiam sa aud de blog. Nu stiam ce sa scriu, n-aveam pic de inspiratie si nu vroiam sa ma ating de el, speriata fiind de faptul ca daca scriu ceva, va fi ceva nespecific mie, ceva ce nu va placea. Asa ca am ales sa fac o pauza si sa imi adun cateva idei, pentru o intoarcere in forta. Nu stiu daca asta este intoarcerea, dar simt in mine inspiratia aceea care ma impinge sa scriu si care creste pe zi ce trece. Nu promit ca veti avea parte de vechiul blog, sau de vechea Bianca, care nu concepea sa treaca o zi fara sa deschida blogul. Promit ca voi scrie.
Sunt sigura ca toti va intrebati ce este cu acest post si de ce il cititi. La prima intrebare va pot la raspunde, dar la a doua nu. Postul il cititi pentru ca – sau cel putin sper – va place ce scriu si sunteti curiosi ce am mai facut in ultima vreme.
Deci, ce e cu postul asta?
O importanta parte a vietii mele acum este liceul. Imi ocupa nu numai 7 ore pe zi, ci si o parte de minte si cu siguranta imi schimba viata. Dupa fiecare zi de liceu, vin acasa cu impresii noi, cu ganduri si sentimente pe care vreau sa le spun cuiva. Nu ma pacalesc singura si nu incep un jurnal, pentru ca stiu ca a tine un jurnal mi-este, practic, imposibil. Insa vreau sa vorbesc despre ce trec prin fiecare zi cu cineva si daca nu cu dragii mei cititori, atunci cu cine?
Nu, aceasta nu va fi o rubrica. A o numi ‘rubrica’ mi se pare mult prea impersonal. Voi scrie de fiecare data cand am trecut prin ceva ce merita impartasesc. Asta poate fi in fiecare zi, o data pe saptamana, o data pe luna. Nu stiu. Cert e ca asta nu va fi ultima data cand veti citi asa ceva.
A trecut o luna de cand am inceput liceul. Exact in ziua asta, cand scriu asta, se face o luna de cand am pasit pentru prima data in liceu. Uite cat de repede a trecut prima luna! Parca nici nu-mi vine sa cred. Cand? Cand a trecut atat de pe nesimtite? Cand am trait atatea?!
Inainte de a incepe liceul, nu am fost trista ca se termina vacanta si ca ma voi trezi in fiecare zi la 7:15, ca mai apoi sa imi petrec 7 ore intr-o banca. Nu. Eram atat de entuziasmata! Simteam, pur si simplu simteam ca ceva bun ma asteapta. Simteam ca totul se va schimba si ca gata, am ajuns undeva unde sa imi placa ce fac. Aveam un sentiment bun, oricat de cliseic ar suna asta. Nu ma asteptam sa tina acest entuziasm, insa. Pentru ca ma cunosc. Stiu ca ma plictisesc repede si stiu ca obosesc la fel de repede de rutine. Insa eram gata sa ma implic mai mult si sa fiu mai… pe stilul lor. Sa imi fac prieteni, sa ma integrez si mai mult, sa ies un pic din zona mea de confort. Mi-am promis mie ca voi invata, pe cat posibil si ca va fi un an bun.
Asa ca am intrat cu inima plina in noul an scolar si iata-ma acum, la o luna de la inceperea scolii, cu acelasi entuziasm, cu o placere incredibila de a ma duce la scoala, cu nerabdare sa vad un anumit par blond in fiecare zi, cu zambetul pe buze in fiecare zi, cu rasete si cu prietenii noi. Uite-ma pe mine, in afara zonei mele de confort. Si sa fiu al naibii daca nu ma simt mai bine decat atunci cand eram eu, Bianca care nu se implica, care se tinea deoparte, la care nu putea ajunge nimeni.
Da, kids, imi place liceul! Imi place scoala pentru prima data din clasa intai. Imi place sa ma trezesc dimineata, imi place drumul, imi plac colegii, imi place atmosfera, imi plac majoritatea profesorilor, imi plac anumite ore, imi place faptul ca nu mai sunt cea mai mare dintr-o scoala, imi place senzatia de adrenalina pe care mi-o aduce fiecare pauza, fiecare raza de soare care se reflecta din parul ala blond. Imi place, imi place, imi place.
Liceul e altceva. Acum inteleg de ce toata lumea spunea ca imi va placea liceul. E altceva. Lumea e mai serioasa, toata lumea e mai matura, eu m-am schimbat un pic. Nu ma mai deranjeaza imaturitatea de care dau dovada uneori prietenele mele sau cei din clasa. Am invatat sa o ignor si chiar ma distreaza. Fac glume, intru in vorba cu persoane pe care nu le cunosc, rad, am un grup de prietene in care in sfarsit ma simt bine. Sunt liceana si imi place. Inteleg de ce atat de multe carti au fost scrise despre liceeni si despre liceu.
Am cunosc o multime de oameni minunati de cand am inceput liceul. Prieteni care s-au dovedit a tine la mine si persoane care au incercat sa ma ajute. La naiba, am si o prietena violonista. O prietena care ma intelege si care imi seamana. O prietena care nu iese toata ziua, care nu ma intreaba daca vreau sa iesim , pentru ca stie ca nu am timp si cand am, sunt prea obosita sa ies. O prietena cu care m-as duce la opera.
Nu ma cunoaste inca toata lumea din liceul, dar imi pregatesc intrarea si dupa, toata lumea va sti cine sunt si ce fac si ce e semnul ala de la gat. Cele mai frecvente intrebari sunt: “Sunt tatuajele acelea adevarate?” , “Te-au lasat ai tai sa le faci?” si “Ce-I semnul ala de pe gat?”. Daca anul trecut ma calcau pe nervi, anul asta ma distreaza. M-am obisnuit cu ele deja si nu am nici o problema sa dau aceeasi explicatie pe care am dat-o deja de 100 de ori.
Grupul meu de prieteni care era si la gimnaziu nu mai e la fel nici el. Binenteles, suntem mai putine si suntem numai fete, dar mi se pare ca s-au mai si maturizat si incep, incet incet, sa ma accepte si sa inteleaga ca nu sunt la fel ca ele si ca niciodata nu voi fi. Au inteles ca nu voi iesi in restul timpului cu ele, pentru ca vreau sa am timpul meu. Au inteles, probabil si ca putem fi prietene si fara sa mergem peste tot impreuna. Au inteles si respecta asta. Si totusi ne distram in fiecare pauza, fara sa exageram, fara sa mai faca glume exagerat de sexuale, fara sa iesim in fiecare zi. E o prietenie cu limite, dar merge si nu ma mai simt deranjata de ele, asa cum m-am simtit pe toata durata gimnaziului. Binenteles, asta are de-a face si cu faptul ca nu mai suntem in formula de anul trecut si niste persoane care ma calcau pe nervi au decis sa urmeze cursurile altor licee.
Consider ca pentru a face un adolescent sa mearga la scoala cu placere, 80% din treaba trebuie sa o faca profesorii. Cu colegii si cu prietenii nu-ti petreci nici macar o ora din cele 7 petrecute la scoala, dar cu profesorii stai pe toata durata zilei de scoala, intr-o camera plina de omuleti diferiti, cu opinii si trairi diferite. Tu, ca si profesor, trebuie sa stii cum sa ii faci sa fie un total, cum sa ii implici pe toti, cum sa le captezi interesul. Ca sa ai succes intr-o clasa si sa inveti copii aia ceva, trebuie sa stii cum sa faci asta. Cred, insa, ca ingredientul principal este pasiunea pentru meserie si pentru subiectul pe care il predai. Nu credeam ca mai exista profesori care sa fie pasionati de ce fac si sa vina cu placere la scoala, dar m-am inselat. Liceul m-a invatat cat de important este sa pui viata si pasiune in ceea ce iti pune painea pe masa.
Am profesori buni, cu exceptia profesoarei de matematica, care ma uimeste de fiecare data cu fustele scurte, cu parfumul in exces, cu ochii nereusiti si cu tocurile mult prea lungi. Va voi povesti alta data de ea.
Am avut norocul de a primi numai profesori buni, dupa cum am zis. Fiecare profesor incearca sa ne ajute sa trecem de liceu cu note cat mai bune, chiar daca sistemul nu ne este in favoare. Va voi spune alta data ce si cum.
Chiar daca toti profesorii sunt buni, exista numai doi care m-au facut sa astept orele lor cu nerabdare. Este vorba despre profesorul de chimie si cel de greaca veche, doi tipi cu o scurta barba, uratei, dar cu o pasiune pentru ceea ce fac incredibila.
As vrea sa incep cu profesorul de chimie, care m-a facut sa imi placa chimia. Nu o inteleg eu prea mult, datorita profesorilor din anii trecuti, dar orele de chimie imi plac.
Profesorul care ne preda chimie este un tip inalt, cu o burta ciudata, barba si ochelari care ii stau pe varful nasului. Aparent, este tot timpul relaxat, dar si cand il calci pe nervi, e rau. Vorbeste pe nas si nu tipa niciodata, pentru ca nu are nevoie. Este genul de profesor care te lasa sa vorbesti, dar poti sa fii sigur ca testul pe care ti-l va da data viitoare va fi mult mai greu decat deobicei.
Ora de chimie se desfasoara inr-un mod relaxat. Proful face glume in continuu, dar si preda si explica bine. E o ora relaxanta, chiar daca este o materie dificila, cel putin pentru mine. Si se vede ca ii place ce face, se vede in ochii lui, se vede ca asta si-a dorit sa faca si ca nu se plictiseste sa vina in fiecare zi la scoala. Se vede din felul in care reuseste sa ne captiveze pe toti, sa ne tina linistiti, sa ne faca sa intelegem chiar si cel mai dificil detaliu.
Ca e pasionat de ce face e clar. Dar sa fiu al naibii daca nu e si extraordinar de amuzant! Imi aduc aminte ca, pe la primele ore, rezolva un exercitiu la tabla si trebuia sa scrie 435. Numai ca al nostru profesor scri 345. Il atentionam, sterge si scrie ce e corect si se intoarce la noi, cu un zambet de strengar pe chip si ne spune “Copii, sa stiti ca asta este un sindrom pe care numai oamenii cei foarte destepti il au. Scriem cifrele invers”. Va puteti imagina ca ne-am topit de ras. Si asta nu a fost singura data cand s-a autoironizat. O face de fiecare data cand il vedem. La inceput ne-a fost greu sa ne dam seama daca se autoironizeaza sau el chiar vorbeste serios, dar apoi i-am vazut zambetele si rasetele si ne-am dat seama ca nu avea cum sa fie serios.
Si uite asa, cu ironie si glume multe, chimia e o ora pe care o astept.
Al doilea profesor care puna pasiune in ceea ce face este profesorul de greaca veche. L-am cunoscut de-abia saptamana asta si deja este unul dintre profesorii nostrii preferati. My my, are atat de multa pasiune in ochi si in voce cand vorbeste! Vorbeste atat de liber, cu atat de mult farmec si e atat de captivant, incat pana si cineva ca mine invata greaca veche. Da niste exemple atat de bune, incat inveti regulile imediat. E genial omul, ce sa mai! N-am vazut in viata mea un profesor cu o voce atat de blanda si care sa vorbeasca cu atat de mult patos. Inainte uram orele de greaca veche, dar acum imi place.
O profesoara care imi place este si cea de literatura, care este, insa, un pic in lumea ei, dar care ne da teme interesante. O data ne-a pus sa rescriem o mica povestioara. La inceput, m-am gandit sa nu o fac. Hah, ce rost are?! Pierdere de timp. Apoi m-am gandit “De ce sa nu o fac?! Imi da o ocazie sa scriu!”. Asa ca am luat caietul de literatura si am scris prima mea poveste in greaca. Din pacate, inca nu a citit-o, dar sper sa ne ia caietele cat mai curand si sa ni le verifice, pentru ca as fi curioasa sa aud ce are de spus.
In concluzie, liceul e bun. Ma trezesc in fiecare dimineata intrebandu-ma ce imi va aduce ziua asta, cate zambete, cate rasete, cate trairi noi. Liceul este o sursa de distractie, iar clasa a 10-a este al naibii de grea, dar si foarte interesanta!
Mai urmeaza sa va povestesc despre asta. Sa nu credeti ca liceul e numai roz. Exista si parti pe care as prefera sa le dau pe repede inainte si va voi povesti si despre ele. Dar pana atunci, vreau sa stiti partea frumoasa a liceului.