Blogul Bianca2b a ajuns la ultimul post…

…Sau cel putin la ultimul post pentru o perioada nedeterminata.

Nu, ce cititi acum nu este o gluma. Va aduceti aminte cand in urma cu vreo cativa ani, de 1 Aprilie am facut gluma asta? Ei bine, de data asta, cuvintele acestea sunt reale. Probabil ca sunt cele mai reale cuvinte pe care le-am scris in ultimul an pe blog.

Nu ma asteptam sa iau decizia asta. Dar a trebuit.

Daca nu ati inteles pana acum, asta este ultimul post pe care il voi scrie pe blog. Nu stiu daca definitiv. Nu stiu daca pentru o perioada de timp. Nu stiu. Insa stiu ca nu o mai pot duce asa la infinit si ca trebuie sa pun stop lucrului asta.

Nu credeam ca voi scrie cuvintele astea atat de repede. Ma gandeam ca voi inceta sa mai scriu pe blog in momentul in care voi pleca la facultate. Mai tarziu, nu acum. Dar acum a venit momentul si oricat as incerca sa il aman, momentul acela ma bantuie si m-a bantuit luni intregi, inca de cand am inteles ca blogging-ul nu mai este la fel cum era inainte.

Habar n-am cum sa fac asta. Nu stiu ce sa scriu si nu stiu cum sa scriu. Sunt trista, da, dar si usurata intr-un fel.

Cred ca ati observat deja ca blogul nu mai este la fel ca intotdeauna. Ceva s-a pierdut pe drum. Poate eu. Poate farmecul blogului. Poate entuziasmul. Nu stiu exact ce, dar rezultatul este acest post, in care eu imi anunt pauza nederminata de la blogging.

Blogul a reprezentat intotdeauna acasa pentru mine. Blogul a fost cu mine prin cele mai grele situatii. A calatorit cu mine din Romania in Grecia, dar nu cred ca va mai calatori cu mine si in urmatoarea “statie” in care ma voi opri spre visele mele. De un an si ceva, blogul reprezinta o responsabilitate. Un fel de povara. Mi-e greu sa scriu cuvintele astea, dar este adevarat. Mi-e greu sa scriu, nu mai am inspiratie, nu stiu cum, cand si ce sa scriu. Pur si simplu, nu mi se pare de mine.

O parte din mine nu vrea sa faca asta. O voce in capul meu striga sa nu fac asta, sa ma opresc cat mai pot, dar o alta parte din mine este constienta ca toate lucrurile bune trebuie sa aiba un sfarsit, pentru a da voie altor lucruri mai bune sa vina. Nu cred ca sunt prea coerenta in momentul asta, pentru ca am multe lucruri pe care vreau sa vi le spun, dar nu stiu cum.

Blogul Bianca2b a reprezentat o importanta parte a copilariei mele. Am petrecut ani intregi scriind la acest blog, lucrand la el, incercand sa imi arat mie ca pot. La inceput, scriam pentru altii. Intre timp, am invatat sa scriu pentru mine si asta m-a ajutat mult. Insa, dragilor, ma indepartez de copilarie cu fiecare zi care ma duce si mai aproape de toate pragurile pe care le voi trece in curand in a deveni adult. Si cred ca unele lucruri care ma tin legata de copilarie…. cred ca trebuie sa ma eliberez de ele. Asta include si blogul.

Adevarul este ca am obosit. Blogul nu mai are acelasi farmec. Se simte vechi, fortat. Fiecare cuvant scris imi iese greu si cred ca ati simtit asta. Cel putin asta imi arata statisticile, comentariile s.a.m.d. Nu vreau sa intelegeti gresit. Nu iau aceasta hotarare pentru ca publicul nu mai e  ca si inainte, ci pentru ca (,) cred ca am ajuns la sfarsit. Trebuie sa pun punct la asta. Nu mai am ce sa mai spune. Cel putin, nu pentru momentul asta.

Nu mai am nici timpul necesar pentru a avea blogul pe care visez eu sa il am. Da, visez sa am un blog. Visez sa fie unul dintre blogurile pe care lumea intra zilnic, pe care il vezi peste tot, un blog bun. De exceptie. Insa nu am timp. Anul viitor dau de diploma la conservator. Cerintele sunt mari, iar timpul mai limitat. Blogul nu mai este o prioritate.

Adevarul este si ca m-am schimbat mult. Nu mai vreau aceleasi lucruri pe care le vroiam luna trecuta, mult mai putin lucrurile la care visam acum doi ani. Iar in momentul asta, nu mai vreau blogul. Este greu sa scriu cuvintele acestea, dar este adevarat. Blogul este o greutate pe care vreau si am nevoie sa mi-o ridic de pe umeri. Nu stiu exact unde am gresit de am ajuns sa scriu cuvintele astea, dar ma voi gandi la asta si voi incerca sa nu mai repet ce am facut in trecut.

Sunt sigura ca acest post va bucura cateva persoane, dar la fel de sigura sunt ca va si intrista cateva persoane. Vreau sa intelegeti ca blogul ramane. Eu plec. Blogul va ramane mereu pe internet, undeva unde peste multi ani il voi citi cu persoanele care imi vor fi atunci alaturi si carora le voi povesti cum acest lucru m-a ajutat sa devin eu care sunt acum, care m-a ajutat sa imi dezvolt latura artistica si care m-a invatat sa fiu eu.

Vreau sa se inteleaga, de asemenea, ca decizia asta poate fi temporara. Este la fel de posibil ca peste doua luni sa ma intorc pe blog. Pentru moment am nevoie de o pauza. Daca ma voi intoarce, voi face cateva schimbari drastice. Intre timp, voi lucra la cateva postari si voi pune pe hartie cateva idei. Nu renunt la blogging. Iau o pauza.

Stiu ca decizia asta de a lua o pauza imi poate cauza pierderea unor abonati, insa nu ma ingrijorez. Stiu ca cititorii mei ma vor astepta si imi vor respecta orice decizie voi lua. Va voi anunt in momentul in care stiu sigur ce se va intampla cu acest blog. Am multe posibilitati si idei in cap in ceea ce priveste viitorul meu in blogging. Imi trebuie timp, chef si inspiratie.

Vreau sa va multumesc tuturor pentru aceasta aventura pe care nu o voi uita niciodata. Pentru ca ati fost alaturi de mine. M-ati sustinut, mi-ati oferit zambete si iubire. Nu va voi uita niciodata si sper ca ne vom mai revedea. Pagina de Facebook a blogului nu o voi inchide si voi incerca sa fiu cat mai prezenta acolo. Daca vreti sa vorbiti cu mine, o puteti face trimitandu-mi un e-mail la matarela2007@yahoo.com , sau pe Facebook, pe profilul meu personal.

Imi va lua ceva vreme pana ma voi obisnui cu ideea ca nu voi mai avea cu cine sa discut carti, filme si recomandari. Cu cine sa imi impartasesc viata si ideile si opiniile. Nu va ingrijorati. Daca voi avea ceva important de spus, voi deschide blogul si va voi spune.

Consider asta o pauza. Insa s-ar putea sa fie si sfarsitul blogului acesta. Bianca2b a ajuns la ultima postare. Pentru cat timp, nu stiu. Va voi anunta in momentul in care voi lua o decizie. Intre timp…

La revedere, prieteni…!

 

Primul trailer oficial al filmului “Paper towns”!

De-a lungul saptamanii acesteia, atat John Green, cat si actorii principali din aceasta ecranizare (Nat Wolff & Cara Delevigne) au postat mai multe fotografii din ecranizarea cartii lui Green, ‘Paper Towns’. La lansarea posterului oficial, John Green a anuntat ca primul trailer se va lansa astazi, Si intr-adevar. asa a fost. Astazi, in cele sase ore pe care mi le-am petrecut studiind Bach, Paganini, Brahms, Beethoven, Wieniawski si toata gasca fericita care suntem, am facut o pauza de cam zece minute sa ma uit la trailer de cel putin patru ori. Asa ca, pentru toti cei care asteapta cea mai noua ecranizare a unei carti scrise de John Green, acesta este trailer-ul filmului “Paper Towns”, care va aparea in cinema pe data de 24 Iulie! :)

Enjoy!

Cum vi s-a parut? Mie personal, mi-a placut mult! Intr-un final, cred ca Cara a fost o alegere buna pentru Margo. Abia astept sa il vad pe Nat Wolff in actiune si abia astept sa vad filmul, punct! 24 iulie, hai, mai repede!!

Recenzie: “Octopussy” de Cristina Boncea

Coperta_Octopussy-320x510

Descriere:

Hyena, o adolescentă de aproape 14 ani, se întoarce acasă după o lungă perioadă de absență din mijlocul familiei. Este primită deopotrivă cu entuziasm și scepticism de către Becks, sora sa geamănă, care încearcă să reconecteze relația lor și să recupereze toți acei ani pierduți. Dar secretele mamei, ale tatălui vitreg și ale ambelor fete sunt amenințate să iasă la iveală odată cu sosirea straniului unchi din America.
Citind această carte, ești obligat să lași deoparte toate clișeele pe care le-ai auzit despre tinerii de azi. Sex, droguri, alcool, nopți în cluburi, haine de fițe? Pentru Becks si Hyena sunt doar punctul de pornire al propriilor reflecții și raportări față de viață – o foarte ciudată raportare, de altfel…
Un roman ca o călătorie fascinantă și amețitoare, cu umor sumbru și, în același timp, o atentă celebrare a individualității extreme.

Detalii tehnice:

ISBN: 978-606-8530-86-4
Data Apariției: martie 2015
Număr De Pagini: 192
Format: 13×20 cm
Tip Copertă: broșată
Colecție: Radical din 7

Cartea poate fi comandata de pe site-ul editurii Herg Benet.

Recenzie:

Am aflat de “Octopussy” chiar in ziua in care a fost lansata. Toata lumea din grupurile de carti era foarte entuziasmata pentru aceasta carte, in special pentru ca mai toti o cunoasteam pe Cristina din lumea blogging-ului. Am citit descrierea si mi-a sunat bine, dar cum nu am mare incredere in cartile de-abia publicate, nu eram sigura daca chiar vreau sa o citesc sau nu. Insa in momentul in care m-a contactat Cristina pentru o recenzie, nu m-am putut abtine. Am acceptat imediat. Mi-a luat ceva sa ma apuc de ea, din cauza ca citeam seria “Mara Dyer” la acea perioada, dar in momentul in care am terminat cu ea, prima carte pe care am citit-o a fost “Octopussy”.

Verdictul? Da, ma, mi-a placut! Chiar daca nu ma asteptam, mi-a placut. Am citit-o repede, am fost captivata de ea si da, as recomanda-o, in special adolescentilor. Chiar daca nu este o carte perfecta, este o carte de care te bucuri si care este placuta. Se citeste usor si este captivanta intr-o masura care sa te faca sa o citesti in fiecare clipa libera.

“Octopussy” este o carte care socheaza. Acesta este adevarul. Este o carte menita sa socheze si reuseste chiar asta. Nu conteaza in ce feluri, dar socheaza. Insa nu cred deloc ca exagereaza, asa cum multa lume spune. Situatiile care se gasesc in cartea aceasta sunt situatii care se intampla in fiecare zi in orice coltisor din Romania. Cei care critica aceasta carte, spunand ca este lipsita de realism si de “bun-simt” ar trebui sa se gandeasca ca majoritatea adolescentilor din Romania intretin relatii sexuale la varsta de cincispreze ani in toalete publice. Oameni buni, lucrurile astea se intampla in fiecare zi! Asta e realitatea in care traim! Adolescentii fumeaza, beau, fac sex si se maturizeaza inainte de vreme. De ce in momentul in care o carte prezinta intamplarile negru pe alb, in felul in care sunt, trebuie sa fie criticata, facuta cu ou si otet? Pentru ca va este frica sa acceptati ca adolescentii pe care ii cresteti s-ar putea sa faca chiar lucrurile care sunt prezentate in carte?

In plus, vreti sa stiti adevarul? Nu am gasit nimic iesit din comun in cartea asta. Nu am gasit nici o scena care sa imi ridice parul in cap. Nimic extraordinar de socant. Nu inteleg de ce unii oameni sunt atat de revolatiti impotriva acestei carti. Este o carte care alege sa spuna adevarul, chiar daca risca si isi faca cititorul sa roseasca.

Am citit intr-o recenzie negativa a cartii ca scenele de sex socheaza. Imi pare rau, dar unde au fost acele socante scene de sex? Oh, alea cu Candie? Well, nu mi s-au parut socante. Mi s-au parut niste scene normale, cu doi oameni care aleg sa faca ce vor in particular.

Este adevar, mai spre sfarsitul cartii, cartea devine un pic mai socanta. Cred ca ce este mai “socant” este felul dezinvolt si usurinta cu care accepta familia lui Becks si a Hyenei tot ce se intampla cu ele. In rest, nimic din ce n-am mai vazut la stiri, nimic din ce nu am mai trait prin scoli.

Cred ca Cristina are ceva de spus in lumea literara din Romania. Este o voce tanara, proaspata, cu mult potential. Tot ce ii ramane acum sa faca este sa scrie si sa incearca un pic sa iasa din tipare, fara sa foloseasca clisele pe care a avut tendinta sa le foloseasca. Cred ca in Romania s-a facut un mic obicei de a scrie carti care sa socheze, cu mult “sex”, injuraturi si personaje tinere. Mi-ar placea daca cineva ar putea scrie o carte care sa socheze si sa transmita un anumit mesaj, fara sa foloseasca clisee. Chiar daca scrisul Cristinei are potential si este deja destul de bun, cred ca mai are ceva de munca. Proza ar putea fi mai bogata, iar caracterizarea personajelor de asemena, mai bogata. Insa Cristina este pe drumul bun, pentru ca are idei bune, imaginatie din plin si stie cum sa foloseasca scrisul pentru a isi expune gandurile si opiniile.

Un lucru care mi-a placut mult a fost chiar realismul acesta care “socheaza” anumiti oameni care nu stiu cu ce se “mananca” Romania. Mi-a placut al naibii de mult felul in care prezinta Romania, realismul care se gaseste intre paginile acestei carti si felul in care autoarea a reusit asta – prin felul in care vorbesc personajele, prin anumite cuvinte folosite, prin intamplarile descrise in carte. Daca cineva isi doreste sa cunoasca Romania, poate lua carte Cristinei. Este un ghid foarte bun pentru aceasta tara.

Cred ca “Octopussy” exploateaza cele mai adanci colturi ale mintii umane si cele mai intunecate dorinte ale firii umane. Mi-au placut mult “teoriile” pe care Cristina le-a expus in aceasta carte si pasajele in care ea vorbea despre viata, despre oameni si despre lucruri pe care putini autori ar avea curajul sa le expuna.

Un alt lucru pe care le-am apreciat a fost diferentele dintre Hyena si Becks si felul in care acestea au fost evidentiate. Cel putin la inceput. Dupa jumatatea cartii, ambele se schimba, insa diferentele sunt inca evidente. Adevarul ca si Becks, si Hyena mi-au fost placute si le-am indragit. Mi-ar placea sa stiu ce s-a intamplat cu ele si unde au ajuns dupa cativa ani.

Mi-a placut foarte mult sfarsitul. Dialogurile au fost bogate, mi-au placut mult. Conversatiile personajelor au fost amuzante, dar si destepte.  Felul in care s-a incheiat cartea mi-a placut mult.

Pana acum am mentionat numai lucruri care mi-au placut, insa exista si lucruri care nu mi-au placut. De asta am si dat trei stele cartii.

In primul rand, folosirea anumitor cuvinte in engleza m-a calcat pe nervi. Okay, in dialoguri le inteleg. Dar in pasaje naratorului? Nu, nu le-am apreciat.

Nu am inteles de ce Hyena era atat de dezgustata de unchiul Phil. Chiar nu am inteles. As fi apreciat daca ar fi existat un motiv in spatele acestui dezgust al ei pentru unchiul Phil.

Sincera sa fiu, pana pe la pagina 170, nu am gasit o intriga concreta. Sunt pur si simplu prezentate niste  actiuni, niste intamplari care nu iti trezesc nici un fel de intrebari. Intriga isi face aparitia spre sfarsitul cartii, iar asta m-a plictisit un pic. Cred ca ar fi fost potential pentru o poveste cu multa, multa intriga.

Am gasit, de asemenea, foarte multe greseli de tipar in carte. Daca romanul ar putea trece printr-o noua runda de editari, ar fi excelent. Cu mai multa atentie, insa. Greselile de tipar denota neglijenta.

In concluzie, “Octopussy” este o carte captivanta, cu intamplari si personaje interesante. Este o carte care, in ciuda faptului ca nu este perfecta, captiveaza si cred ca merita citita. Recomand!

Nota: 3 stele din 5.

*Multumesc Cristinei pentru copia pentru recenzie!*

15 carti clasice pe care mi-am propus sa le citesc

De carti contemporane pe care vreau sa le citesc am discutat, la fel si de cele pe care vreau sa le recitesc. Insa nu de multe ori am discutat despre cartile clasice pe care le am in lista de carti de citit. Sunt cateva, multe dintre ele care se gasesc si in biblioteca mea. Am intocmit o lista cu cincisprezece carti clasice pe care vreau sa le citesc si astazi vreau sa v-o prezint si voua. O lista scurta, la obiect, care nu va va rapi mult din timpul vostru pentru a o citi.

*Cu un simplu click pe coperta, veti fi redirectionati la pagina de Goodreads a cartii respective.

1. “Catch-22″ de Joseph Heller

wpid-catch-22.jpg

Desi scrisa in anii ’90, cartea ‘Catch-22′ este considerata o carte clasica a erei contemporane, asa ca da, se gaseste si pe lista mea de carti clasice de citit. Cred ca nu trebuie sa imi explic motivele pentru care vreau sa citesc cartea aceasta, nu? Cuvantul “razboi” ar trebui sa va explice totul.

2. “Gone with the Wind” de Margaret Mitchell

gone with the wind

Chiar daca acest roman a fost publicat in 1936, si acesta este considerat un roman clasic al erei contemporane. De ce vreau sa o citesc? Haideti, explicati e simpla. Cine nu vrea sa citeasca aceasta carte?!

3. “Great expectations” de Charles Dickens

great expectations

Un clasic curat al lumii cartilor, ‘Great expectations’ nu are cum sa nu te poata atrage. Daca cititi descrierea, veti intelege de ce vreau sa o citesc. Asta, si editia frumoasa, din piele, pe care o am eu. ;)

4. “Vilette” de Charlotte Bronte

vilette

Ma fascineaza tot ce inseamna surorile Bronte, asa ca aceasta carte se gaseste pe rafturile bibliotecii mele si pe lista de carti de citit ASAP.

5. “Crime and punishment” de Fyodor Dostoyevsky

crime and punishment

Cine nu vrea sa citeasca aceasta carte? Nu te poti numi cititor inrait daca nu citesti ceva de Dostoyevsky (Cred ca mi-ar fi mai usor sa-i scriu numele in rusa decat in engleza), iar ‘Crime and Punishment’ este o carte de referinta pentru toti oameni care iubesc lectura. Binenteles, dorinta mea de a citi aceasta carte se datoreaza si faptului ca de cateva luni urmez cursuri de limba rusa si am o fascinatie pentru tot ce tine de Rusia.

6. “The Gambler” de Fyodor Dostoyevsky

the gambler

Ramanand tot la Dostoyevsky, cartea aceasta am cumparat-o doar pentru ca mai aveam cativa bani si nimic altceva nu mi s-a parut mai interesant. Sunt foarte entuziasmata sa o citesc, pentru ca are o premiza geniala.

7. “Anna Karenina” de Lev Tolstoy

anna karenin

Inca in partea Rusiei, ‘Anna Karenina’ se afla de mult timp in lista mea si vreau sa o citesc din aceleasi motive pentru care vreau sa citesc si cele doua carti ale lui Dostoyevsky.

8. “Frankenstein” de Mary Shelley

frankestein

Haideti acum sa fim sinceri. Cati dintre voi nu vreti sa cititi aceasta carte? Cati dintre voi nu sunteti curiosi de povestea lui Frankenstein. Eu una sunt extrem de curioasa si cred ca titlul spune totul.

9. “Women in love” de D.H. Lawrence

woman in love

In biblioteca mea se gasesc multe carti ale lui D.H. Lawrence, dar inca nu am putut citi niciuna dintre ele. “Women in love” m-a atras de la prima vedere, din cauza descrierii foarte intrigante.

10. “Lady Chatterley’s Lover” de D.H. Lawrence

lady's chatterley's lover

Carti lui D.H. Lawrence nu se gasesc numai in biblioteca mea, ci si in lista mea de citit. Sunt extrem de curioasa de aceasta carte, pe care o am de cativa ani buni in biblioteca, dar pentru care am fost prea mica pana acum. ;)

11. “Sons and lovers” de D.H. Lawrence

sons and lovers

Ultima carte a lui D.H. Lawrence din lista, dar si din biblioteca mea, “Sons and lovers” a ajuns in mainile mele dintr-o prostie, dar ma bucur mult. Abia astept sa ma adancesc in lumea ei! :)

12. “Hard Times” de Charles Dickens

hard times

Intorcandu-ne la Dickens, vreau sa citesc “Hard Times” pentru ca o consider o lectie importanta de viata. Cel putin, asta imi arata toate recenziile si citatele pe care le-am citit. Ca sa nu mai zic ca Dickens mi se pare genial.

13. “Emma” de Jane Austen

emma

Cred ca toti ati citit macar o carte de-a lui Jane Austen. E imposobil sa nu o fi facut. Eu am citit “Mandrie si prejudecata”, iar acum consider ca este din nou vremea pentru un roman scris de Austen. Emma mi se pare alegerea potrivita.

14. “The professor” de Charlotte Bronte

the professor

Revenind la Bronte, “The professor” a ajuns in biblioteca mea la una dintre zilele mele de nastere, iar de-atunci imi tot face cu ochiul. Premiza mi se pare geniala.

15. “Twelve Years a Slave” de Solomon Northup

twelve years a slave

Cartea aceasta se gaseste pe lista mea de carti de citit inca de cand am vazut filmul, care mi s-a parut o capodopera. Vreau sa citesc cartea pentru ca trebuie. Cred ca toata lumea trebuie sa citeasca aceasta carte, din simplul fapt ca este o lectie de viata.

Acestea sunt cele cincisprezece carti clasice pe care vreau sa le citesc cat mai repede. Voi aveti o astfel de lista? Daca da, se gasesc cateva dintre titlurile de pe lista mea si pe lista voastra? Astept, de asemenea, recomandari! :)

I <3 Covers! (7)

Pun pariu ca sunteti foarte confuzi acum. Nu va aduceti aminte despre ce este aceasta rubrica, chiar daca este a saptea postare in cadrul ei. Pot intelege de ce. Nu am mai postat-o de mai bine de un an. Ca sa va fac sa intelegeti, aceasta rubrica este rubrica aia pe care o postam foarte rar si in cadrul careia postam cover-uri muzicale care imi placeau. Sincera sa fiu, am uitat de ea, pana in dimineata asta, cand ma spalam pe dinti (Ce? Si voi va spalati pe dinti. Sper.) si ascultam un cover pe care il ador. Am vrut sa vorbesc cu voi despre el, si imediat mi-am adus aminte de aceasta rubrica. De dimineata tot am vrut sa postez asta, dar lenea, somnul si cartea pe care o citesc acum (si pe care o termin in seara asta, btw) nu m-au lasat. Insa nu vreau sa ma duc la culcare in seara asta stiind ca nu v-am impartasit cover-ul asta superb.

Stiti melodia aia de la Nirvana, Heart-Shaped Box? Eu o stiu, pentru ca o ascult constant. Ma fascineaza tot ce inseamna Nirvana. Pe Lana del Rey o stiti? Normal ca o stiti. Numai de cate ori v-am vorbit despre ea, si tot ar trebui sa o stiti. Imaginati-va, acum, Nirvana si Lana del Rey. O combinatie geniala.

Cover-ul de care va tot vorbesc este cover-ul Lanei del Rey la melodia celor de la Nirvana, ‘Heart-Shaped Box’. Ascult in continuu melodia asta, cover-ul asta si nu ma mai satur. Mi se par absolut sublim. Vocea Lanei, versurile, orchestratia… tot! Desi nu sunt foarte sigura daca este chiar Lana (nu mi se par cunoscute tonalitatile si intonatiile pe care le foloseste), nici nu imi pasa. Cover-ul asta e al naibii de bun si merita ascultat.

Haideti sa ascultam, mai intai, piesa originala.

Iar acesta este cover-ul Lanei:

Nu-i asa ca asta este cel mai genial lucru pe care l-ati auzit astazi? :)

Recenzie: “The Retribution of Mara Dyer” de Michelle Hodkin (‘Mara Dyer’ #3)

15768409

 

Detalii tehnice:

  • Publisher: Simon & Schuster Childrens Books
  • Format: Paperback | 480 pages
  • Dimensions: 130mm x 198mm x 35mm | 327g
  • Publication date: 6 November 2014
  • Publication City/Country: London
  • ISBN 10: 147112200X
  • ISBN 13: 9781471122002
  • Sales rank: 877

Descriere:

Mara Dyer wants to believe there’s more to the lies she’s been told.
There is.

She doesn’t stop to think about where her quest for the truth might lead.
She should.

She never had to imagine how far she would go for vengeance.
She will now.

Loyalties are betrayed, guilt and innocence tangle, and fate and chance collide in this shocking conclusion to Mara Dyer’s story.

Retribution has arrived.

Cartea poate fi comandata in engleza de pe Bookdepository.

Recenzie:

Gandindu-ma ca acum o luna nu citisem nici macar un cuvant din aceasta serie… mi se pare incredibil. La momentul acest, ‘Mara Dyer’ este una dintre seriile mele preferate, de care sunt complet obsedata si dependenta.  Sunt intr-o stare de… plictiseala de cand am terminat aceasta serie si parte din mine nu vrea sa creada ca s-a terminat atat de repede. Mi s-a frant inima in momentul in care am inchis Kindle-ul la sfarsitul acestei cartii. Seria ‘Mara Dyer’ mi-a capturat inima inca de la inceput, mi-a frant-o la sfarsit si inca nu vrea sa ii dea drumul. Vara asta planuiesc sa imi cumpar seria in paperback si sa o recitesc. Nu stiu exact cand, dar ce stiu sigur este ca nu voi uita aceasta serie niciodata.

‘The Retribution of Mara Dyer’ este ultima carte care spune povestea Marei Dyer.  Scriind aceste cuvinte, retraiesc sentimentul pe care l-am trait atunci cand am terminat cartea. Ma simteam… socata, trista, disperata si foarte, foarte… melancolica. Am simtit, deci, toate sentimentele pe care cineva le simte in momentul in care termina o serie in jurul careia I s-a invartit toata lumea timp de doua saptamani.  Dar sunt si foarte fericita pentru ca am avut ocazia sa citesc o serie atat de buna. Binenteles, imi fac deja planurile pentru o lectura completa a seriei in vara. Pana atunci, imi voi aminti in fiecare zi de Mara, de Noah si de frumoasa lor poveste.

In primele doua parti ale seriei am avut parte de doua carti explozive. Perfecte. Captivante. Doua carti care nu te lasau in pace si care te bantuiau chiar si atunci cand nu aveai timp nici sa te gandesti la ele. Nu ma asteptam la nimic mai putin de la ultimul volum. Michelle mi-a dovedit ca este o autoarea demna de lauda si nu imi era frica ca o va da in bara cu ultimul volum al seriei. Si intr-adevar, asa a fost. Ultimul volum al acestei serii este o incheiere perfecta, un volum captivant, plin de actiune si un pic din orice are nevoie un cititor pentru a adora ce citeste. “The Retribution of Mara Dyer” este o incheiere pentru care merita sa astepti ani.

Din fericire, eu nu a trebuit sa astept nici o secunda. Dupa ce am terminat volumul doi, am putut incepe imediat volumul trei. Cred ca faptul ca am citit fiecare volum din serie unul dupa altul m-a ajutat sa inteleg mai bine seria, personajele, dar si povestea.

Oricat de bune sunt primele doua volume, cred ca nimic nu te poate pregati pentru ultima carte. Michelle a pregatit niste surprize de milioane cititorilor si credeti-ma cand va zic ca nu m-as fi asteptat niciodata la 5% din lucrurile care s-au intamplat in acest volum. Va spun, cartea asta este geniala.

Cred ca nu mai trebuie sa zic ca mi-a placut.

Asa cum am zis, acest volum a avut un pic din orice. Actiune, drama, comedie, dragoste, thriller.  Este un pachet complet, care te lasa fara suflare si te face sa vrei sa citesti numai aceasta carte pentru tot restul vietii tale. Tot ce am citit in primele doua volume se intensifica, iar rezultatul este magnific. O carte ce merita, cu siguranta! O serie ce merita. ;)

Nu stiu daca as putea alege care este cea mai buna parte la acest volum, dar cred ca actiunea este cea care nu te lasa sa inchizi cartea de aceasta data. Actiunea este atat de captivanta si de palpitanta, iar ritmul atat de alert, incat nu ai timp sa respiri, pur si simplu. Se intampla atat de multe chestii (unele dintre ele atat de socante), incat uneori te intrebi daca ce ai citit este adevarat sa este doar o iluzie.Intriga este atat de captivanta si de instensa, iar fiecare raspuns starneste alte zece intrebari. Mi s-a parut genial felul in care Michelle a reusit sa isi captiveze cititorul cu noi schimbari de situatie si cu o carte cu mult mai multa actiune.

Nu exista secunda in care sa te plictisesti in aceasta cartea, iar asta se datoreaza intrigii, asa cum am spus. Adevarul este ca “The Retribution of Mara Dyer” este genul de volum final care iti ofera fiecare raspuns dorit, dar intre timp te mai face sa iti mai pui cateva intrebari. Niciodata nu te saturi de informatiile pe care le primesti si mereu vrei mai mult, chiar daca uneori este un pic de coplesitor. Se primesc atat de multe raspunsuri si informatii despre povestea si despre situatia personajelor, incat uneori este coplesitor. Dar asta este parte farmecul cartii. Faptul ca de autoarea nu iti da nici un moment de respiro si iti ‘arunca’ mereu teorii, informatii si raspunsuri este incredibil.

Ritmul cartii este, deci, foarte alert. De asemenea, se gasesc atat de multe schimbari de situatie in carte aceasta, multe dintre ele la care nici nu te astepti. Personajele sunt mereu in miscare, situatiile si peisajele se schimba mereu, raspunsurile nu sunt mereu raspunsuri, iar cartea te tine pe ghimpi. Au fost cateva plot twist-uri care m-au lasat, practic, cu gura cascata!! In special mai spre sfarsit… nici nu vreau sa imi aduc amitne de acele doua plot twist-uri. Mi s-a oprit inima pentru cateva secunde. Zau.

Un punct forte al acestei carti este ca nu stii niciodata la ce sa te astepti. Cartea nu este deloc  predictibil. Autoarea reuseste mereu sa te surprinda cu schimbari de situatie, informatii surprinzatoarea si revelatii uluitoare. Nu poti ghici sfarsit, iar la un momentdat te astepti ca aceasta cartea sa  nu se termine niciodata.

In acest volum isi fac aparitia personaje secundare din celelalte volume si isi “castiga” locuri de personaje foarte importante. Ca Jamie, de exemplu. Jamie devine un personaj foarte important in aceasta poveste si fara el, cartea nu ar mai fi fost la fel. Tipul e genial, sincer. Amuzant, charmant, gandeste liber si face ce trebuie. Mi-a placut mult de el, iar legatura pe care a creat-o cu Mara este foarte dulce!

In general, personajele s-au transformat mult pe parcursul acestui volum, iar cea mai mare transformare a avut-o Mara. In acest volum, Mara este altfel. Mai… hotarata, mai puternica, mai rece, mai calculata si mult mai determinata. Mara nu mai este un copil. Mara este o femeie care incearca sa isi protejeze persoaneje iubite. Vorbim de Noah si de familia ei. Ea nu se da niciodata batuta si face tot ce ii sta in putinta sa reuseasca.

Personajul care este foarte absent in aceasta carte este… Noah. El apare de-abia pe la 70%, dar si cand apare… face multe!! Mi-ar fi placut, totusi, sa fie mai prezent in carte, dar sunt constienta ca nu ar mai fi fost la fel cu el. Ah, dar scenele alea de la sfarsit. GE-NI-ALE!!

De asemenea, capitolele povestite de el au fost extraordinare. Mi-au placut tare mult. Vocea lui este diferita de cea a Marei, lucru foarte bun pentru autoare. Aceste capitole m-au ajutat sa inteleg povestea si mai bine si mi-au oferit cateva informatii pretioase.

Atmosfera in aceasta carte este schimbata. Paranoia si nesiguranta din primele doua volume nu mai sunt chiar atat de intense, dar acest volum este mai intunecat si mai “periculos” decat primele doua. “The Retribution of Mara Dyer” este un thriller adevarat si atat de captivant, incat simti ca traiesti totul cu personajele.

Vreau sa vorbim un pic despre sfarsit. Nu va ingrijorati, nu voi dezvalui nimic. Cred, insa, ca a fost un sfarsit foarte bun, dar nu perfect. A fost plin de actiune, drama si schimbari de situatie, iar ultimele paginii au fost foarte dragute. Am ras, am plans, am zambit. Insa de ce nu spun ca este perfect? Pentru ca multe personaje nu si-au primit finalul. Ca si tatal lui Noah. Nu stiu ce s-a intamplat cu el. Poate ca nu am citit eu bine, sau poate ca el chiar nu si primeste sfarsitul. Oricum ar fi, cred ca o carte ar fi buna, pentru a ne spune exact ce s-a intamplat cu personajele si ce s-a ales de ele. De toate.

In concluzie, “The Retribution of Mara Dyer” a fost o carte geniala. Un sfarsit genial. Plin de emotie, extrem de captivant si socant, totul se rezolva si ajunge la un sfarsit. Noah si Mara vor ramane mereu in inima mea si de-abia astept sa imi pot cumpara seria in paperback, ca sa o citesc din nou.

Seria asta imi va ramane mereu in minte. Mi-a placut la nebunie. Este exact ce imi place mie si sper ca o veti citi toti. Merita, credeti-ma! Numai pentru Noah si tot merita sa o cititi. Inca nu pot sa trec peste aceasta serie, la o saptamana de cand am terminat-o. Si nici nu vreau, pentru ca a fost o experienta incredibila, plina de emotie si actiune. De neuitat!

Nota: 6 stele din 5

Posterul oficial al filmului ‘Paper Towns’!

Pentru toti fanii lui John Green si pentru toata lumea care asteapta ecranizarea cartii “Paper towns”, am o veste buna! Tot internetul vuieste astazi dupa ce John Green a lansat posterul oficial al ecranizarii cartii lui, ecranizare ce urmeaza sa apara pe data de 24 Iulie. 

Sincera sa fiu, posterul imi place mult, desi este simplu. Sunt foarte entuziasmata pentru film si cred ca motivul principal este Cara. Cara este de meserie model si chiar sunt curioasa cat de bine joaca. In afara de asta, vreau sa il vad pe Nat din nou in actiune si sunt foarte curioasa ce au facut producatorii cu cartea si cu ecranizarea ei. Abia astept data de 24 Iulie! Dar pana atunci, astept data de 19 Martie, cand se va lansa primul trailer oficial al filmului. Sunt atat de entuziasmata!!

Pana apare trailer-ul, haideti sa vedem posterul:

paper towns

Chiar nu stiam la ce sa ma astept in momentul in care am vazut anuntul lui John ca in curand va lansa posterul, dar imi place rezultatul. Voi ce parere aveti? :)

Music is everywhere! (32)

In ultima vreme ascult foarte des muzica lui Ellie Goulding. Dupa ce m-am indragostit de melodia ei, ‘Love me like you do’ (ce figureaza si pe soundtrack-ul filmului ‘Fifty Shades of Grey’), aseara am avut putin timp sa ascult cateva melodii de-ale ei si pot intelege de ce o adora atat de multa lume. Chiar daca prima data cand am auzit-o nu m-am innebunit dupa ea, acum imi plac mult ritmurile muzicii ei, la fel ca si versurile pe care le scrie, care mi se par superbe, pentru ca vorbesc despre iubire si despre viata, dar si despre intunicimea mintii unei persoane.

Vreau sa impartasesc cu voi doua melodii care imi plac la nebunie: “My blood” si “Lights”. Superbe!

Ce parere aveti despre Ellie? Daca aveti o melodie care va place foarte mult si pe care v-ar placea sa mi-o impartasiti, nu ma supar. :)

Recomandarea saptamanii (11)

Credeati ca va trece saptamana fara sa va ofer o recomandare? Binenteles ca nu! Saptamana asta aduce o noua recomandare, una pe care chiar nu ma asteptam sa o fac. Este vorba despre serialul ‘How to get away with murder‘, pe care am vrut sa vi-l recomand inca din primele minute ale primului episod.

Inainte de a intra in mai multe detalii, vreau sa aflam cateva informatii despre serial de pe IMDb.

how to get away with murder poster

 

Distributie:

Viola Davis Viola Davis
 Annalise Keating (15 episodes, 2014-2015)
Billy Brown Billy Brown
 Nate Lahey (15 episodes, 2014-2015)
Alfred Enoch Alfred Enoch
 Wes Gibbins (15 episodes, 2014-2015)
Jack Falahee Jack Falahee
 Connor Walsh (15 episodes, 2014-2015)
Katie Findlay Katie Findlay
 Rebecca Sutter (15 episodes, 2014-2015)
Aja Naomi King Aja Naomi King
 Michaela Pratt (15 episodes, 2014-2015)
Matt McGorry Matt McGorry
 Asher Millstone (15 episodes, 2014-2015)
Karla Souza Karla Souza
 Laurel Castillo (15 episodes, 2014-2015)
Charlie Weber Charlie Weber
 Frank Delfino (15 episodes, 2014-2015)
Liza Weil Liza Weil
 Bonnie Winterbottom (15 episodes, 2014-2015)
Tom Verica Tom Verica
 Sam Keating (11 episodes, 2014-2015)
Conrad Ricamora Conrad Ricamora
 Oliver (9 episodes, 2014-2015)
Megan West Megan West
 Lila Stangard (6 episodes, 2014-2015)
Arjun Gupta Arjun Gupta
 Kan (5 episodes, 2014-2015)
Lenny Platt Lenny Platt
 Griffin O’Reilly (5 episodes, 2014-2015)
Jessyka Finnøy Jessyka Finnøy
 Law Student (5 episodes, 2015)
Alysia Reiner Alysia Reiner
 D.A. Wendy Parks (4 episodes, 2014-2015)
Marcia Gay Harden Marcia Gay Harden
 Hannah Keating (4 episodes, 2015)

Storyline:

A sexy, suspense-driven legal thriller about a group of ambitious law students and their brilliant, mysterious criminal defense professor. They become entangled in a murder plot that will shake the entire university and change the course of their lives.

Mai multe detalii tehnice despre serial puteti gasi pe IMDb.

Trailer:

Acum ca am vazut actorii si trailer-ul, as vrea sa va vorbesc un pic despre opinia mea asupra acestui serial.

Stiam de mult timp despre acest serial, doar ca de-abia Sambata trecuta m-am gandit sa vad si eu despre ce e vorba. Am intrat pe YouTube si am cautat trailer-ul. In cinci minute ma uitam la primul episod. Serialul m-a cucerit de la trailer. Dupa primul episod am fost complet dependenta. Cred ca in acea zi m-am uitat la vreo trei – patru episoade la rand.

In primul rand, ador personajul principal si povestea ei. Annalise este un avocat care nu pierde niciodata un caz si care preda la scoala de avocati un curs pe care ea il numeste “How to get away with Murder”. Mi-a placut de Annalise din primele secunde. Este extraordinar de puternica (cel putin in tribunal), calca peste cadavre pentru a salva o persoana si isi face meseria cu sfintenie. Multa lume se teme de Annalise, dar si mai multa lume o respecta si o admira. Eu am adorat-o imediat, chiar daca pe parcursul primului sezon, Annalise isi arata fata, care este un pic diferita de fata pe care o vedem in primele episoade. Chiar si asa, ea este unul dintre cele mai bune personaje pe care le-am intalnit intr-un serial.

how to get away with murder1

Foarte multe imi place si celelalte personaje si situatia in care se afla ei. Imi place ideea ca ei lucreaza toti la biroul lui Annalise si imi place la nebunie faptul ca acestia nu devin prieteni foarte usor sau foarte repede. Imi place mediul in care ei lucreaza, atmosfera dintre ei, replicile pe care si le dau.

Cred ca cel mai mult imi place de Connor, care in ciuda faptului ca este gay, este extrem de charmant, foarte destept, talentat in ceea ce face si are un fel nepasator care nu are cum sa nu te cucereasca.

how to get away with murder4

In general, cred ca acest serial exceleaza la capitolul personaje, pentru ca avem parte numai de personalitati interesante, cu povesti inedite si care se implica in poveste in mod diferit. Cat despre actori… nu am ce spune. Fiecare actor, incepand de la Viola Davis pana la ultimul actor secundar, este exceptional. Distributia este de milioane, actorii facandu-si treaba cu o maiestrie aparte.

how to get away with murder2

Un al punct forte al serialului este felul in care producatorii reusesc sa te captiveze de la primul episod. Actiunea se invarte in jurul unei crime, pe care toti avocatii din serial se chinuiesc sa o descluseasca. In paralel, acestia trebuie sa se mai ocupe de cateva cazuri la fel de captivante si de interesante. Ce mi se pare interesant la acest serial este faptul ca te surprinde mereu. Niciodata nu poti ghici cine este criminalul sau cum se va incheia un episod. Producatorii au multe surprize pentru fanii lor, lucru care este foarte apreciat de toti cei care urmaresc acest serial.

how to get away with murder 3

In acelasi timp, povestile si vietile personale ale personajelor se intercaleaza cu cazurile captivante din biroul de avocatura a lui Annalise, chestie care mie personal mi-a placut mult. M-a ajutat sa cunosc personajele mai bune, sa ma atasez de ele, dar si sa nu ma plictisesc de partea criminalistica a serialul.

Finalul sezonului a fost exploziv! A adus multe schimbari de situatie, la fel ca si raspunsuri, dar si noi intrebari! Ultima scena m-a lasat fara cuvinte si abia astept sa vina toamna, sa vad ce naiba se intampla!!

Pana apare sezonul doi, va sfatuiesc sa urmariti acest serial. Nu veti regreta! Eu l-am vazut in 3 zile si mai ca imi vine sa ma reapuc de el. :D

 

Jurnalul unei liceene – Impresii din liceu

A trecut mult timp de cand v-am impartasit amintiri sau impresii din liceu. Nu pentru ca nu as avea ceva de impartasit, ci pentru ca uneori am nevoie de ceva timp pentru a pregati un post care sa transmita ce vreau eu sa transmita. Calitate, nu cantitate. Asta e moto-ul meu. Prefer sa ma gandesc mai mult timp la subiectul pe care vreau sa il abordez si sa iasa ceva bun, decat sa scriu ceva incoerent.

Noua, elevilor din Grecia, ne-a mai ramas foarte putin din anul acest scolar. Cam o luna jumatate, fara vacanta de paste. Apoi avem examenele finale si s-a dus anul acesta. E un an bun, dar vreau sa se termine, pentru ca m-am plictisit si am obosit de aceiasi idioti in e. fiecare zi. Am avut parte de multe surprize, atat neplacute, cat si foarte placute. S-au intamplat multe lucruri care mi-au ramas in minte, dar nu vreau sa vi le povestesc pe toate.

Vreau, insa, sa vorbesc despre o parte neplacuta a liceului. Si anume, sistemul scolar. Mai exact, sistemul examenelor de final.

In Grecia, in ultimel luna din anul scolar, toti elevii de gimnaziu si de liceu dau examene finale la fiecare materie, in afara de gimanstica. Timp de o luna jumatate, in fiecare saptamana se dau cam doua examene, maxim trei. Examenele tin doua ore, iar apoi esti liber sa pleci, pana la urmatorul examen. Dupa ce se termina examenele, dupa vreo saptamana ies si rezultatele, care sunt afisate la scoala. Cine isi gaseste numele pe lista a trecut. Cine nu, trebuie sa isi dea corijenta (in cel mai bun caz) in Septembrie.

Examenele nu sunt diferite de tezele din Romania. Singura diferenta este ca examenele au loc exact ca si un BAC. Chiar daca ar trebui, eu personal nu ma tem deloc de aceste examene, spre deosebire de colegii mei, care asteapta examenele la fel ca un condamnat la moarte isi asteapta sentinta. Personal, nu vad ce este asa greu in aceste examene. Daca citesti toata materia pe parcursul anului, nu ar trebui sa ai nici o grija. Binentelesi, daca lasi materia pentru dimineata examenului, cred si eu ca iti este teama de aceste examene. Dar chiar si asa, nu este nimic prea greu.

Insa asta nu este chiar relevant. Ce este relavant sunt subiectele si cine face aceste subiecte.

La gimanziu, subiectele sunt facute de profesorii din scoala. Fiecare profesor care preda o anumita materie sa sfatuieste cu colegii lui care predau aceasi materie si impreuna fac subiectele pentru examene. Acelasi lucru se intampla si la liceu, pana anul trecut, cand ni s-a schimbat guvernul si s-au gandit ca ar trebui sa mai schimbe ceva si pe la liceu. Asa ca au decis sa implementeze un nou sistem de examene pentru liceu. Guvernatorii nostri s-au gandit ca la liceu sa se invete si mai mult decat se invata (si credeti-ma, se invata extrem de mult si inainte) si sa implementeze un nou sistem prin care jumatate dintre subiectele de la examene erau puse de profesori, iar cealalta jumatate era trimisa de Minister, in dimineata examenului. Asta se intampla la toate materiile.

Vreau sa luati in considerare ca ideea le-a venit in 2013, prin Februarie. In Mai 2013, elevii din clasa a zecea dadeau examenele cu noul sistem. Cati dintre acesti elevi au ramas corigenti? Mai bine de 50%. De ce? Pentru ca pentru a avea succes cu un astfel de sistem trebuie sa fii pregatit si sa poti face toata materia. Trebuie sa predai si sa inveti fiecare capitol, fiecare lectie, fiecare definitie si teorie s.a.m.d. Nici elevii, nici profesorii nu stiu ce le va pica la examene si ce vor trebui sa scrie. Asa ca, logic ni se pare tuturor sa (incerci) sa acoperi toata materia pana in Mai, cand incep examenele. Binenteles, din cauza ca anul trecut sistemul s-a schimbat in mijlocul semestrului doi, lucrul acesta a fost imposibil. Rezultatul ideilor dragilor nostri guvernati a fost catastrofal.

Cand am intrat la liceu, in Septembrie, inca din prima zi ni s-a vorbit de cat de grele vor fi exameniele. Toata lumea ne spunea cat de mult vom avea de invatat si cat de greu va fi. Subiectul principal, pentru trei luni asta a fost: examenele. Fiecare profesor se axa pe asta si incerca sa predea cat mai multa materie in cat mai putin timp. Stresul era mare, iar greutatile multe, mai ales ca unele materii le-am inceput prin Octombrie, din lipsa profesorilor.

Mi s-a parut bataie de joc, sincera sa fiu. Nu te poti juca asa cu viitorul unei intregi generatii. Nu poti sa te trezesti intr-o dimineata si sa te gandesti “Hm, ia sa le facem viata si mai grea, sa ii facem sa dea milioane intregi pe meditatii si sa ii facem sa isi rateze viitorul.” doar pentru ca tu de-abia ai intrat la guvernare si vrei sa iti arati ideea.

Ca sa nu mai vorbesc de faptul ca nu se invata. Se alerga, pur si simplu, prin materie si nu se invata nimic foarte bine. Trebuia sa faci materia, ca sa te asiguri ca ai o sansa la examene.

Dupa cum cred ca stiti deja, acum o luna cred ni s-a schimbat iarasi guvernul. Ni-au fost promise multe schimbari inspre bine. Una dintre aceste schimbari a fost scoaterea sistemului de examenele de la liceu. Va puteti imagina ca noi toti l-am vrut pe Tsipras, in speranta ca liceul va deveni un pic mai usor.

Tsipras a iesit si s-a tinut de promisiune. Au scos acest sistem. Insa cum? Au anuntat asta la TV. Ne-am bucurat toti si, intr-adevar, liceul a devenit mai usor, pentru ca atat profesorii, cat si elevi au scapat de amenintarea examenelor atat de grele. Insa au primit scolile vreo hartie oficiala care sa le spuna care sunt urmatorii pasi? Care sa spuna in mod oficial ca da, sistemul de examene de anul trecut nu se mai aplica anul asta? Li s-a trimis materia? Nu. Binenteles ca nu. La mai putin de doua luni pana la examene, toate scolile asteapta instructiuni despre examene. Nu stim ce materie trebuie neaparat sa invatam, nu stim sigur cum vom da examenele. Ne bazam pe un anunt de la TV (oficial, ce-i drept) al ministrului de invatamant. Mai avem doua luni pana la examene si nu stim cum le vom da. Lucru care mi se pare din nou bataie de joc.

Cred ca orice guvern am avea, si-ar bate joc de invatamant. Este cel mai usor sa schimbi cateva lucruri la invatamant, doar pentru a-ti arata puterea si pentru a da impresia ca stii ce faci si ca te ocupi de viitorul cetatenilor tarii tale, fara a te gandi cum vor fi afectate vietile elevilor. Viitorul lor.

Pe mine asta ma uimeste. Ca nimeni nu se gandeste la viitorul nostru. Nimeni nu vede cat de tare se joaca cu noi, cu viitorul nostru si al tarii.Nimeni nu vede cat de tare ne afecteaza asta. Pentru ca da, ne afecteaza. In momentul in care nu stii cum si ce sa predai, va puteti imagina ca se pot intampla multe.

In fiecare zi speram la o schimbare. De fiecare data cand se schimba guvernul, speram ca va fi mai bine. Insa trebuie sa realizam ca niciodata nu ne va fi mai bine. Doar in momentul in care dorinta pentru bine va fi mai multa si mai apriga decat dorinta pentru putere vom avea o viata mai buna, iar asta nu se va intampla niciodata. Daca va uitat in jurul vostru cred ca asta este destul de clar. Oamenii vor fi intotdeauna insetati pentru putere. Trebuie sa invatam sa nu ne mai bazam pe vorbele unor mincinosi si sa ne luam viitorul in propriile maini, atat cat se poate.

Sper ca vom primi in curand un anunt oficial si ca vom sti ce sa facem. Pana atunci, ne luam fiecare cate o lanterna pentru ca vedea in intunericul ce guvernul il asterne peste vietile noastre.