Recenzie: ‘Mare Tranquillitatis’ de Katja Millay


mare tranquillitatis

Detalii despre carte:

Katja Millay
EPICA/Young Adult/+16 ani
Contemporary Fiction/love story/dramă

Nominalizată la categoria
CEA MAI BUNĂ CARTE PENTRU YOUNG ADULT ȘI NEW ADULT
a anului 2012, pe GOODREADS
Un MUST-READ pentru iubitorii genului Young, New și Mature Adult Traducere de Adrian Deliu
EPICA/Young Adult/+16 ani/Contemporary Fiction/love story/dramă

Trăiesc într-o lume lipsită de magie sau de miracole. Un loc unde nu există clarvăzători sau metamorfi, nici îngeri, nici băieți cu puteri supraomenești care să te salveze. Un loc unde oamenii mor, și muzica se dezintegrează, și viața e nașpa.
N-AM MAI ROSTIT O VORBĂ DE FAȚĂ CU VREO ALTĂ PERSOANĂ DE 425 DE ZILE.
Îmi detest mâna stângă. Detest s-o privesc. O detest când îmi şovăie, şi tremură, şi-mi aminteşte că identitatea mea s-a dus. Dar o privesc chiar şi-aşa, pentru că, totodată îmi aminteşte şi că o să-l găsesc pe băiatul care mi-a luat totul. O să-l omor pe băiatul care m-a omorât, iar când o să-l omor, o s-o fac cu mâna mea stângă.

Fostul copil-minune al pianului, Nastya Kashnikov, își dorește două lucruri: să treacă prin anii de liceu fără să i se afle trecutul și să-l facă pe băiatul care i-a răpit totul – identitatea, spiritul, dorința de a trăi – să plătească pentru asta.
Povestea lui Josh Bennett nu e un secret: toți cei pe care i-a iubit au fost luați din viața lui, iar acum, ajuns la vârsta de șaptesprezece ani, nu i-a mai rămas nimeni.
Acum, tot ce vrea este să fie lăsat în pace, iar cei din jur îi îngăduie acest lucru, fiindcă atunci când numele îți devine sinonim cu moartea, toți tind să păstreze distanța. Toți, în afară de Nastya, misterioasa nouă colegă de școală, care tot îi apare în cale și nu pleacă până când nu i se infiltrează în toate aspectele vieții. Dar, cu cât o cunoaște mai bine, cu atât mai enigmatică i se pare.
Mare Tranquillitatis este o lectură complexă, bogată, intensă, cu o narațiune genial construită despre un tânăr singuratic și o tânără fragilă emoțional și despre miracolul celei de-a doua șanse.

O puteti achizitiona de aici.

Recenzie:

Vreau, in primul rand, sa multumesc editurii Epica pentru ca mi-au trimis aceasta carte!

Am terminat ‘Mare Tranquillitatis’ dimineata la 4. Si inca nu mi-am revenit. Si nu cred ca partea de cititoare din mine isi va reveni vreodata. Pentru ca aceasta este genul de carte care te marcheaza, care te schimba si care te face sa vezi altfel lucrurile si sa le pretuiesti altfel.

‘Mare Tranquillitatis’ nu e o carte pe care poti sa o descrii. E o carte care trebuie citita de fiecare in parte, care trebuie experimentata de oricine. Pentru ca altfel nu puteti intelege adevarata ei valoare. Toate cuvintele astea pe care le insir eu aici sunt de prisos, pentru ca nici unul nu descrie cartea asta.

‘Mare Tranquillitatis’ este, fara doar si poate, o carte perfecta. E o carte care m-a afectat, care m-a facut sa plang si care m-a tulburat. E ‘tulburator’ de perfecta. E cartea pe care o caut de atata timp. Cartea mea de suflet.

Inainte sa o citesc, am citit toate recenziile (ei bine, poate nu toate) de pe GoodReads. Iar toti cei care au citit aceasta carte au spus ca e un rollercoaster emotionala, care te va face sa plangi. Si am incercat sa ma pregatesc psihic, stiindu-ma pe mine. Stiam ca ma va zgudui cartea. Stiam ca voi plange. Dar nu ma asteptam sa fie chiar asa. Mare Tranquillitatis m-a facut sa plang cu un planset de acela urat. M-a facut sa realizez, din nou, cat sunt de norocoasa.

In timp ce citeam,  m-am pus in situatia lui Nastya. Mi-am imaginat cum ar fi sa mi se ‘paradeasca’ mana, cum ar fi sa imi pierd vioara, sa nu mai pot sa cant si sa imi pierd tot ceea ce ma defineste. Si chestia asta m-a facut sa ma panichez, sa plang si sa imi transpire palmele. Si m-a facut sa ma apropii si sa o inteleg pe Nastya cum nu cred ca multi au putut sa o faca. Chiar daca Nastya e un personaj de fictiune, am simtit ca si cum am fi fost prietene de o viata. Pentru ca, una peste alta, amandoua am fost numite ‘copil-minune’.

Trecand de partea in  care eu nu imi pot stapani emotiile, Mare Tranquillitatis (hah, am invatat in sfarsit numele!) e o carte perfecta, asa cum am mai zis. Are tot ce si-ar putea dori un cititor.

Katja Millay e o autoare cu mult talent si care stie asta. Katja a stiut sa scrie o carte geniala, fara sa se foloseasca de clichee, de tipi sexy sau de scene de sex la fiecare 5 pagini. Katja s-a folosit de emotii, de intelepciune, de furie poate, de personaje unice, de putere si de o poveste incredibila pentru a scrie o carte de succes.

Stilul ei de a scrie e exact cum imi place mie. Liber, fara restrictii, frumos si ‘tulburator. Nu am folosit niciodata atat de mult cuvantul ‘tulburator’ intr-o recenzie, dar cred ca este unul dintre cuvintele care descrie ‘Mare Tranquillitatis’ intr-un mod foarte bun.

Autoarea si-a permis sa injure. Si-a permis sa foloseasca expresii vulgare cateodata. Dar asta nu m-a deranjat deloc. Este cred ca o defineste pe autoarea Katja Millay.

Povestea este unica. Da, am mai citit carti cu muzicieni. Dar nu, nu am mai citit niciodata o carte in care personajul principal, instrumentistul, sa-si fi pierdut abilitatea de a canta. Plus ca povestea si cartea se invart in jurul a trei intrebari: Cine e, de fapt Nastya, ce-a patit si cine a adus-o in starea asta. Intrebarile astea i-au dat povestii o doza de mister care m-a facut sa citesc fara oprire.

De asemenea, autoarea a gandit foarte bine povestea, a construit-o in asa fel incat e foarte complexa si intriganta. E genul de poveste care te infasoara intr-un con si care nu iti da drumul decat la final, dupa ce ai aflat tot ce era de aflat.

Personajele… sunt puternice, sunt dramatice, sunt franti si vatamati. Katja a reusit sa isi contureze personajele foarte bine pentru ca sunt foarte reale. Pentru 3 zile, am simtit ca ei sunt cei mai buni prieteni ai mei pe care ii cunosc de o viata. Fiecare personaj are ceva aparte, dar personajul meu preferat e Nastya. Desi inca nu m-am hotarat daca e Nastya sau Drew. Sau Josh. Millay nu si-a ‘dat la o parte’ nici personajele secundare. Desi nu la fel de prezenti in poveste ca si Nastya, Josh sau Drew, familiile si prietenii lor trec prin cate o drama la randul lor.Cred ca fiecare personaj ar putea avea propria lui carte, propria lui poveste scrisa.

 Mi-a placut foarte mult sinceritatea dintre personajele, relatia dintre Josh si Drew, dintre Drew si Nastya. Desi inimile lor sunt frante, desi toti vorbesc cu o tristete apasatoare, m-am prapadit de ras de multe ori. Pentru ca Nastya si Drew sunt al naibii de interesanti si de amuzanti impreuna.

Mi-ar placea o continuare, sincera sa fiu. Mi-ar placea sa aflu ce s-a intamplat cu Raza de Soare, sa vad daca e mai bine, sa vad cum si-a continuat relatia cu Josh. Mi-ar placea sa stiu mai multe si despre Josh, dar si despre Drew.

Nu mai am ce cuvinte folosi ca sa va fac sa intelegeti cat de buna e cartea asta. Intotdeauna imi voi aduce aminte de ea. ‘Mare Tranquillitatis’ e genul de carte care te “bantuie’ (intr-o mod bun, fireste) toata viata. E genul de carte pe care o citesti de o mie de ori in viata. Si da, consider ca toata lumea ar trebui sa o citeasca. Pentru ca e o lectie despre viata, despre a doua sansa, despre dragoste si prietenie. E, cu siguranta, un must-read!

Si, la final, va las un citat care m-a facut sa plang si care cred ca defineste foarte bine aceasta carte.

“Ieri, m-am asezat la pian, dar nu i-am atins clapele. Cred ca as prefera sa pastrez sicriul inchis. Imi place sa-mi amintesc sa ultima piesa muzicala pe care am interpretat-o a fost frumoasa si perfecta, chiar daca n-a fost. N-o sa incerc nici sa ma prefac ca nu mor si-acum de durere: calitatile mele intr-ale minciunilor nu mi s-au dezvoltat suficient pentru asta. Imi jelesc pianul in fiecare zi, si ma intreb dac-o sa incetez vreodata.”

Si nu, nu voi nota aceasta carte cu un anumit numar de stele. Pentru ca ‘Mare Tranquillitatis’ nu merita numai 5 stele.

Advertisements

9 thoughts on “Recenzie: ‘Mare Tranquillitatis’ de Katja Millay

  1. Superba recenzie. Sunt de aceeasi parere, cred ca recenziile noastre se aseamana 🙂 E o carte pe care am simtit-o, o carte pe care nu am sa o pot uita 🙂

    Like

  2. acum chiar imi doresc sa citesc aceasta carte..am simtit emotia din aceasta recenzie…trebuie sa o fac rost cat de curand!

    Like

  3. Stiu de mult de carte si chiar imi doresc sa o citesc. Intr-un timp vroiam sa o cumpar dar m-am luat cu alte si am uitat… Cand ti-am citit recenzia am simtit un fior pe sirea spinarii care m-a facut sa ma gandesc mai bine la aceasta carte. Simteam ca aveam o mare de oameni in cap care imi spuneau ca trebuie sa citesc cartea, numai unul s-a trezit sa stige “N-o cititi,iar o sa plangi de nu o sa mai stii de tine.”
    Cu toate astea vreau sa citesc cartea. Are un subiect interesant. Iar mie imi place pianul, chiar daca nu cant la el. Si vioara imi place si chiar imi doresc sa cant la ea.
    Imi place coperta, dar mai mult imi place cea din State, cea cu mult albastru ce arata marea si scoicile.
    In fine, as vrea sa iti multumesc pentru recenzie pentru ca mi-a redat pofta de citit carti. In ultima vreme am citit numai manga:))

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s