Cartile pentru copiii + adultii = combinatie buna sau nu?


In seara asta as vrea sa vorbim despre o chestie la care ma gandesc de mult si pe care vreau sa o discutam de mult timp, inca de cand am citit “The Funny Adventures of Little Nani”.

Cu toti stim cat de multe genuri de carti exista in lumea asta.Unele ciudate, altele populare, altele de-abia scoase… dar una dintre cele mai populare si, totodata, una dintre cele mai vechi genuri care exista, este genul pentru copiii.

Toti am citit carti pentru copiii la vremea noastra. Fie ca ne-au citit parintii nostrii (in cazul meu mama, pentru ca tata adormea inaintea mea 😀 ), fie ca am citit la scoala sau am citit singuri, toti ne-am ‘delectat’ cu o carte cand eram copiii.

Inca imi aduc aminte cat de mult imi placea sa cumpar carti cand eram copil. “Aventurile lui Habarnam” (OMG trebuie sa recitesc cartea asta!), “Alba ca Zapada”, “Ursul pacalit de vulple” (inca imi aduc aminte cat de mult mi-a displacut vulpea aia!:)) ) sau “Micul print” sunt cateva dintre zecile de carti pe care ai mei mi le-au cumparat. Nu le-am citit pe toate, dar mi-a placut tot ce am citit si imi voi aminti mereu de ele. Pentru ca, pana la urma, daca nu ar fi existat ele, probabil ca acum nu mi-ar fi placut atat de mult sa citesc.

Da, consider ca este important sa i se citeasca unui copil de mic. Dar cred ca mai important e ce carte citesti. Mie, de exemplu, mi-au placut intotdeauna povestile amuzante, dar si cartile un pic mai realistice. Cartile mele preferate, ca si copil, au fost “Aventurile lui Habarnam” si “Micul Print”. Inca imi aduc aminte cat de mult imi placea sa mi le citeasca mama seara, dupa gradinita sau scoala.

Dar mai cred ca un copil ar trebui sa citeasca si singur. Cred ca parintii ar trebui sa-l inconjoare mereu de carti bune si reviste educative. Spre exemplu, ai mei asa au facut. Imi cumparau aproape in fiecare zi cate o carticica, si chiar daca nu o citeam, era mereu acolo. Iar in fiecare saptamana mi se cumpara o revista – cateodata si mai multe. Eram innebunita dupa revista Scbooby Doo. Inca imi aduc aminte cu ce nerabdare asteptam ziua de Marti, cat de fericita eram cand mama mi-o aducea cand ma lua de la scoala si cu cat interes o frunzaream. Revista Scooby Doo este si mereu va ramane in inima mea. Dar la fel de bine imi vor ramane in minte si revistele despre corpul uman, o revista care m-a invatat multe si care imi placea enorm. Si daca vreti sa stiti, ai mei le-au aruncat de-abia anul trecut cand au facut curatenie in apartamentul din Romania. Sau le-au donat, nu imi amintesc exact. Cert e ca le-am pastrat de pe la 8-9 ani pana la 14. Si da, daca as mai avea ocazia, mi-as mai cumpara un numar din Scooby Doo sau Bratz.

Dar… anii au trecut, eu nu mai citesc Bratz sau Scooby Doo, nu mai citesc ‘Aventurile lui Habarnam’ iar mama nu mi-a mai citit de cativa ani. Acum citesc carti despre tipi cu pectorali, relatii super steamy si intrigi cat casa. Dar asta nu inseamna ca nu mai tanjesc cateodata dupa cartile copilariei mele.

Si oricat de mult as creste, mereu voi vrea sa citesc cate o carte pentru copiii. Si cred ca toata lumea ar trebui sa citeasca, din cand in cand, cartile copiilor sau a nepotilor, oricat de adult ar fi.

Pentru ca genul asta de carti vor aduce mereu un zambet pe fata noastra. Pentru ca ne vor aduce aminte de copilarie, de parinti, de casa, de tot ce era frumos si usor. Pentru ca, din cand in cand, trebuie sa ne relaxam. Sa uitam de tipi cu pectorali, de povesti complicate, de intrigi. Trebuie sa citim ceva pur, care sa ne faca sa radem si sa ne simtim bine. Si cred ca o carte pentru copiii intotdeauna va avea aceasta putere asupra noastra.

Deci da, cred ca si adultii ar trebui sa citeasca, din cand in cand, cate o carte pentru copiii.  Din toate motivele invocate mai sus. Si mai este unul.

Cred ca uneori ar trebui sa mai fim copiii. Ar trebui ca sufletul ala de copil care se ascunde dupa toate grijile de adult sau adolescent sa mai iasa la lumina. Si da, o carte pentru copiii poate ajuta.

Intreb din nou… cartile pentru copiii + adultii = o combinatie buna? DA!

Voi ce parere aveti? Considerati ca e bine ca adultii sa mai citeasca cate o carte pentru copiii din cand in cand? Astept parerile voastre! 🙂

Advertisements

5 thoughts on “Cartile pentru copiii + adultii = combinatie buna sau nu?

  1. Cu siguranta e bine! Am inca multe carti pentru copii.
    Daca nu ma sfatuia mama sa mai dau din ele (mai ales din cele de colorat- eu doar le citeam, desenele au ramas la fel cum stateau in librarie), nu as mai fi avut loc de absolut nimic in camera mea. Numai lunile trecute am “donat” vecinilor peste 30 de carti, si Doamne, cat de greu mi-a fost. Cartile preferate si cele inca necitite stau frumos in biblioteca. Eu nu am citit “Aventurile lui Habarnam”, dar le-am vazut pe elefant si am spus ca o sa mi le cumpar. Cartea preferata, carte pe care si mama a citit-o cand era scolarite, cartea copilariei mele, o carte ce are un loc special si mereu va avea in sufetul meu este “Singur pe lume”. Ai citit-o?

    Like

    1. Daaaaaa, am citit-o! Oh, bine ca mi-ai adus aminte! Cat am plans! Si stiu ca am citit-o atat de nerabdatoare ca la un momentdat am dat pagina prea repede si prea tare si a iesit din cotor. Si mi-a parut atat de rau incat am lipit-o de cateva ori. :))

      Like

  2. Interesant post 😀 Nu m-am gândit niciodată la asta până acum (cu excepţia faptului că toţii ar trebui să ne jucăm mai mult). Eu sunt total de acord 🙂 Mi se pare interesant, original şi simplu. Plus că acele cărţi de copii sunt foarte drăguţe şi ajungi să înveţi numai lucruri simpăticuţe. Aş încuraja pe toată lumea să citească cărţi pentru copii…din păcate mai sunt şi guriile rele care râd de tine când te văd că citeşti o carte de copii 😕 Dar eu nu-mi fac griji de asta 🙂

    Like

  3. Prima oara cand am vazut titlul ma intrebam daca comentezi latura de carti de copii pentru adulti sau carti de adulti pentru copii :)) Si asta ar fi un subiect bun de discutie, carti gen 50 Shades in viziunea adolescentilor.
    Eu nu am avut ocazia de a descoperi de mica lectura. Nu mi-a citit nimeni si pana in a 6 a cand tata a inceput sa ma oblige sa citesc nici nu voiam sa aud de carti. E frumos cand parintii te introduc in lumea minunata a cititului de mic, si e si mai frumos cand i-au parte la asta alaturi de tine.
    Nu stiu ce sa zic, daca ai copii mici mi se pare ok sa te dai si tu pe ritmul lor si sa mai ”gusti” putin din copilarie, aici incluzandu-se cartile pentru copii. Da, sunt pentru ideei de a purta copilaria aceea in tine chiar si la 40 de ani, sa iti faci timp sa mai fii putin nebun si sa te joci, dar nu stiu daca asta se refera si la faptul ca ar trebui sa citesti carti pentru copii. Totusi, vorbim de o anumita varsta si de o altfel de gandire. Daca eu , acum la 16 ani, nu mai am rabdarea sa citesc o carte pentru copii, nu cred ca o voi putea face cand voi fi mai invarsta. Poate ca e dragut sa mai tragi cu privirea in trecut, iti mai aduce zambetul pe buze, dar nu cred ca ar tine mai mult de cateva clipe. Ti-am zis, cand ai copii e ceva dar asa ca nu ai ce face nu mi se pare o chestie realista. Si ca sa precizez exact la ce ma refer, nu vorbesc de cartile ca si ‘Micul Print’ care e un clasic, ci la povestile acelea infantile, gen disney chanel.

    Like

    1. Nu cred ca e asa de rau ca adultii sa se mai destinda si sa se mai rupa de realitate din cand in cand, nu? Si nu vorbim de citit numai carti pentru copiii si nici de citit intr-o anumita perioada de timp, ci poate o carte pe an, sau o carte la cateva luni. Dar asta depinde, asa cum ai zis si tu, de rabdare.

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s