Unde-i respectul?


Sunt eleva in clasa a 9-a, in ultimul an de gimnaziu, comform platformei scolare din Grecia. Am 15 ani, sunt adolescenta si sunt inconjurata de adolescenti. Intru in contact, in fiecare zi, cu adolescenti, cu copii, cu adulti. Ma uit in jurul meu, observ, si nu-mi place ce vad.

Inca de la inceput anului, ma confrunt cu lipsa de respect. Nu fata de mine, ci fata de tot ce ma inconjoara. Am ajuns acum, cu cateva saptamani inainte de incheierea anului, sa spun ca sun obosita psihic, sa nu imi mai suport colegii, sa fiu nevoita sa respir adanca, ca sa nu ma enervez si sa nu fac vreo prostie.

Stiti cum e sa te duci la scoala si sa vezi copii, adolescenti comportandu-se ca niste bebelusi? Sau sa  vrei sa faci o lectie, sa incerci sa inveti lucruri noi, si sa nu te lase altii? Va spun eu. E exasperant si obositor.

Nu inteleg unde e greutata in a tacea din gura in timpul orei. Nu inteleg de ce, dupa ce li se fac mii (Mii! Nu glumesc!) de observatii pe zi, continua sa vorbeasca si sa rada in ora. Nu inteleg de ce nu pot sa aiba putin respect pentru profesorul ala din fata lor, care incearca sa le bage ceva in creierul ala gol si care a stat atatia ani pe bancile unor scoli, invatand, pregatindu-se sa invete niste mucosi ca ei. Cat de greu poate fi sa taci, sa respecti timp de o ora? Nici macar o ora nu e, ci 45 de minute.

Inteleg, suntem toti copii. Suntem adolescenti, suntem la inceputul vietii. Suntem curiosi, plini de hormoni, incercam sa fim “smecheri”, facem lucruri pe care nu ar trebui sa le facem. Avem vise, suntem nerabdatori sa ne incepem viata si tot ce am vrea sa facem e sa nu stam timp de 7 ore intr-o banca. Nu ne place sa invatam, preferam sa iesim cu prietenii la un suc, sa facem orice numai sa nu stam intr-o banca. Inteleg. La naiba, nici nu stiti cat de mult inteleg sentimentul ala de claustrfobie pe care il ai cand stai 7 ore itnr-o banca, cu mintea in alta parte, numai la scoala nu! Dar ce naiba rezolvi cand vorbesti, si cand deranjezi si pe ceilalti? Ce naiba castigi cand te joci cu nervii unui om care are de-a face cu 10 clase de-astea pe zi?

E o lipsa imensa de respect cand cineva te roaga, aproape in genunchi, sa faci liniste, ca sa isi poata desfasura ora, si tu vorbesti. Si nu inteleg de ce? De ce o fac? Cat de imatur trebuie sa fii sa vorbesti, dupa zeci de observatii? Cat de greu e sa o faci? Chiar nu isi dau seama cat de obositori si de idioti sunt cand fac asta?

Tuturor elevilor care fac asta: sa stiti ca nu sunteti nici mai cool, nici mai destepti daca radeti de un profesor in momentul in care va spun, pentru a zecea oara, sa taceti. Nu. Sunteti doar imaturi, prost crescuti, incuiati la minte si nerespectuosi. Va plangeti ca nu va respecta profesorii. Ca va pun note mici. Ca tipa. Dar voi? Voi ce faceti? Opriti-va o secunda si uitati-va la voi. Stiti cum am castigat eu respectul profesorilor mei? Stiti de ce ma saluta ei pe mine? Pentru ca tac. Tac si ascult, si le zambesc, si nu ma dau smechera. Incerc sa par interesata si ii respect, chiar daca numai de lectia lor nu imi arde. Nu ii judec, nu tip la ei, nu ma dau ‘smecher’. Imi stiu locul, si nu incerc sa ma dau mai desteapta in fata lor. Nu uitati ca ei sunt profesori. Da, poate uneori sunt nedrepti,poate nu ii place, poate nu va plac. Dar sunt profesori, si e de datoria voastra sa le aratati un gram de respect. Ce castigati daca ii injurati pe la spate? Vreti respect? Oferiti respect!

In mare parte, parintii sunt de vina. Lipsa asta de respect vine, de cele mai multe ori, din familie. Unii parinti sunt atat de ocupati, cu munca si cu banii, incat isi neglijeaza copii. Uita sa ii creasca, uita sa le dea educatia necesara. Copii nu stiu sa se comporte in societate si nu stiu sa respecte alte persoane.

Ne plangem ca ne bate razboiul la usa. Ne plangem ca lumea noastra se duce de rapa. Ne plangem ca oamenii sunt falsi, ca nu mai sunt oameni. Ne plangem, ne plangem, ne plangem. Dar nu facem nimic. Vrem o viata mai buna? Vrem sa ne respecte profesorii, sefii, prietenii, familia, oamenii? Trebuie sa incepem cu noi, sa incetem sa ii mai judecam pe altii in timp ce noi facem greseli si ne comportam ca niste bebelusi. Haideti sa incepem sa respectam, chiar si oamenii care nu merita.

Trebuie sa incetam sa mai dam vina pe altii si sa incepem sa cautam imperfectiunile si greselile noastre. Sa incetam sa mai dam vina pe alti si sa schimbam alte persoane. Trebuie sa ne schimbam pe noi in prima faza.

Ma-ntreb… unde e respectul? Cand vom invata sa respectam unii pe altii, sa ne acceptam opiniile si sa traim intr-o societate? Nu suntem animale, for fuck’s sake! Suntem inconjurati de oameni, cu sentimente si trairi, la fel ca noi! Nu traim in Jungla, nu putem face ce vrea si apoi sa asteptam sa traim bine. Nu asa merge lumea asta. Uneori, trebuie sa ne comformam regulilor, chiar daca nu vrem.

Trebuie sa schimbam ceva in noi, pentru ca daca nu o vom face, nu stiu  ce ne-asteapta. Oricum, daca continuam in stilul asta, nu ne asteapta vremuri bune.

Advertisements

6 thoughts on “Unde-i respectul?

  1. Ai mare dreptate si pot sa iti spun din experienta ca asa vor fi pana termini liceul. Tot ce poti sa faci este sa te muti in prima banca ca sa iti auzi profesorii si sa ii ignori.

    Like

    1. Nu ma intereseaza, neaparat, lectia. Nu sunt o eleva buna, nu dau prea multa atentie. Exista si ore care ma intereseaza. Dar nu deranjez. Stau in spate si citesc, sau scriu, sau pur si simplu ascult. Totusi, apreciez toti profesorii, si ma deranjeaza enorm de mult faptul ca sunt injurati pe la spate. Ma calca pe nervi, fara sa vreau, imaturitatea si disrespectul colegilor.

      Like

  2. Nu stiu daca tie ti-am recomandat filmul Detachment, ca-n ultimul timp l-am tot recomandat celor care scriau despre invatamant. Asa ca, asumandu-mi riscul de a ma repeta, ti-l recomand 🙂

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s