Confessions!


Pentru ca e relativ tarziu si am chef de un pic de vorbaraie, m-am hotarat sa va impartasesc cateva chestii pe care nu stiu daca le stiati, despre mine. Un fel de… confesiuni.

Sunt o persoane extrem de ciudata, cu toane si mofturi. Cateodata nu ma inteleg nici eu pe mine, asa ca nu va asteptati ca tot ce voi spune acum sa aiba logica si s-ar putea ca, uneori, sa ma bat cap in cap.

1. Am o minte extrem de incurcata.

Daca nu v-ati dat seama pana acum, cateodata mi-e greu sa ma exprim si sa imi deslusesc gandurile. Mi se intampla de foarte multe ori sa vreau sa spun ceva, sau se descriu ceva, si sa nu imi iasa cuvintele. Mi se intampla, foarte des, sa am un gand incap si, in timp ce-l ‘analizez’, sa imi mai rasara alte 3 ganduri, complet diferite, si sa trebuiasca sa iau o pauza, sa imi pun o ordine in minte si sa incerc sa deslusesc ce vreau sa zic. De asta, de foarte multe ori, imi poate lua zile intregi sa scriu un articol.

2. Sunt dependenta de cumparaturi.

Iubesc sa cumpar. Orice. Serios. Ma simt cel mai bine cand imi cumpar ceva nou. Sunt constienta ca poate deveni o problema grava, dar deocamdata, zic ca pot sa o mentin sub control.

3. Nu sunt o persoana extrem de fricoasa, dar mi-e frica de fulgere si de insecte. 

Imi este extrem de frica de fulgere, chiar si cand sunt in casa. Nu am o explicatie de ce si cum, si nici nu ma pot abtine, oricat as vrea. In momentul in care vad nori, vara, incep sa imi transpire palmele si tot ce vreau sa fac e sa ma inchid in baie, cu Kindle-ul si cu un bidon cu apa.

Iar in momentul in care vad un paianjan, oricat de mic, pe perete, mi se face pielea de gaina. Ma ingrozesc insectele care se tarasc, cele cu multe picioare si cu ochi multi. OMG!

4. Niciodata nu stiu cati ani au parintii mei sau frate-miu.

De fiecare data cand cineva ma intreaba despre varstele parintilor mei, trebuie sa stau sa calculez. Niciodata nu-mi aduc aminte daca mama are 44 si tata 45, sau invers. Iar lui frate-miu ii dau intotdeauna un an mai mult.

Cred ca e din cauza faptului ca nu imi plac numerele. Numerele sunt atat de exacte si de fixe. Nu-mi plac lucrurile exacte si fixe.

Mi-e greu sa retin numere sau date, asa ca am o mare problema cand vine vorba de istorie, matematica, fizica sau… well, varstele celor dragi.

5. Sunt obsedata de igiena orala.

Incepand de la forma dintilor, pana la mirosul respiratiei, sunt obsedata de igiena orala. Dintii mei sunt drepti, albi, iar respiratia mea miroase intotdeauna a menta. Nu suport sa nu ma spal pe dinti. Am pasta mea speciala si periuta electrica. Dintii sunt extrem de importanti pentru mine, pentru ca, daca vreau sa zambesc cu adevarat, trebuie sa ma simt bine in momentul in care o fac. Si niste dinti galbeni sigur nu ma vor face sa ma simt bine.

6. Dar, cu toate astea, nu am fost niciodata la dentist.

Sunt singura persoana din familia mea care nu a fost la dentist.  Nu ma dor maselele, nu am carii, nu am probleme cu dintii. Totusi, la vara vreau sa ma duc sa vad cum imi pot albii dintii si mai mult. 😀

7. Mi-e frica sa am incredere in persoane. Nup, m-am exprimat gresit. Nu mi-e frica sa am incredere in persoane, doar ca nu vad de ce as face asta. De fiecare data cand am avut incredere in cineva, respectivul mi-a aratat de ce ar fi trebuit sa nu o fac.

De-asta nu am prieteni. Am fost dezamagita de atat de multe ori, incat am ales sa nu mai caut prieteni, sa nu mai am incredere in nimeni, sa nu mai numesc pe nimeni ‘cea mai buna prietena’ si sa o spun cu adevarat. Da, poate ca am amici sau prieteni, dar nu am avut niciodata parte de o prietenie ca in filme. Nici nu am gasit, inca, pe cineva care sa ma inteleaga perfect.  Ma tin departe de lumea care nu imi inspira incredere.

8. Bautura mea preferata este…

orice contine rom.

Iubesc romul. De-asta, ciocolata cu rom e si una dintre ciocolatile mele preferate.  Iubesc Breezer-ul, iubesc Mojito, iubesc romul in general. 😀

9. Caut, mereu, sa fiu inconjurata de oameni mai mari decat mine.

Pentru ca sunt mai maturi, am ce vorbi cu ei, au amintiri si povesti de spus, stiu ce e aia viata si pot invata multe de la ei. Adultii sunt niste persoane extrem de interesante.

10. Am o banuiala ca sunt dependenta de ciocolata.

Ciocolata mea preferata e aia amaruie, cu biscuiti. Asta provine din copilarie, cand am mancat biscuiti cu ciocolata amaruie de la o persoana pe care am admirat-o si pe care o admit in continuare.

Dar iubesc, in general, toata ciocolata. Incerc, totusi, sa ma las de ea. Pentru ca imi da o stare proasta. Mi se pare ca imi apar cosuri, ca ma ingras si ca mi se ingalbenesc dintii de fiecare data cand mananc ciocolata.

11. Sunt obsedata de citate.

Iubesc citatele. Sunt atat de frumoase, nu credeti? Felul in care o propozitie iti poate schimba viata… e genial!

12. Am o pasiune pentru piercing-uri si tatuaje.

Atentie, cele de bun gust! Iubesc tatuajele mici sau medii, care au o istorie si un mesaj. Mi-as acoperi corpul de ele! Cred ca tatuajele ne pot ajuta sa ne spunem povestea mult mai usor si mai bine decat orice jurnal pe care l-am scrie.

13. Iubesc cartile triste, cu o atmosfera depresiva.

Ma regasesc cateodata in ele, stiti? E ciudat, pentru ca nu sunt asa. Nu sunt nici depresiva. Da, am momente de tristete, dar sunt  o persoana activa si nu inteleg pasiunea mea pentru cartile astea. Dar au ceva atat de frumos in ele!

14. Exista lucruri despre mine pe care nimeni nu le stie.

Asa cum am zis, sunt o persoana extrem de complicata si nu cred ca ma cunoaste cineva in totalitate. Exista lucruri despre mine pe care nimeni nu le intelege, pe care nici eu nu le inteleg uneori.

15. Vreau sa am o viata agitata.

Vreau sa fiu ocupata, sa calatoresc, sa zambesc,sa rad, sa fiu fericita, sa mi se franga inima, sa ma indragostesc, sa cant, sa fiu celebra, sa ma recunoasca lumea pe strada, sa experimentez orice. Vreau ca, la sfarsitul vietii mele, sa mor fericita si impacata ca am facut tot ce am putut face, ca am trecut prin orice si vreau sa pot spune ca stiu ce e viata.

16. Nu stiu cum sa imi exprim sentimentele. 

Cand vine vorba despre exprimatul sentimentelor, am o problema. Nu stiu cum sa spun ce simt, asa ca mai degraba scriu. Si asta ne aduce la punctul 17.

17. Ma exprim mai bine prin scris.

Scrisul e atat de frumos, nu credeti? E ceva ce ramane permanent. E o parte din noi, pe care o punem pe hartie si care va ramane permanent acolo. Cuvintele sunt atat de inerte, totusi au atat de multa viata in ele!

Ajunge, nu credeti? Deja ati aflat mai multe despre mine decat vroiam. 🙂

Like I said, weird person, huh?

Advertisements

10 thoughts on “Confessions!

  1. Toţi suntem ciudaţi în felul nostru, stai liniştită. M-am regăsit în destul de multe din punctele de mai sus, dar, dac-am afirmat că toţi avem latura noastră ciudată, n-am de ce să mă panichez.

    Credeam că-s singurul care nu-i în stare să reţină vârstele părinţilor, doar că eu nici măcar anii în care sunt născuţi nu-i pot reţine exact. Pun şi eu asta pe seama repulsiei faţă de matematică, c-o scuză mai bună nu pot găsi.

    Şi, aşa cum spunea şi Dagga în piesa ” Liber în cuba ” : Salut tot romul din Cuba ! :))

    Like

    1. Bine spus! Stiu ca toti suntem ciudati in felul nostru, dar cateodata ma uimesc si eu pe mine cu ciudatenia mea. :))

      Eu anii ii retin, dar varstele, ba! La fel cum nu pot sa retin care e piureul si care e pilaf.

      Salutri romului din Cuba! :))

      Like

      1. Na, că de treaba asta cu a confunda piureul cu pilaful n-am mai auzit. E premieră :))

        Măcar reţii anii şi poţi calcula vârstele…eu trebuie să mă bazez pe noroc şi să încep să aproximez. Şiii ce crezi ? Nici cu aproximările nu stau bine :))

        Like

      2. :)) Si stii cat se chinuie mama cu mine sa ma invete? De cand sunt mica tot ma bate la cap, de fiecare data cand mancam pilaf sau piure.

        :))Inseamna ca nu le ai cu cifrele. :))

        Like

      3. Îţi dai seama bucurie pe capul meu să fiu la mate-info şi să n-am o treabă cu matematica, nu ? Noroc că în două-trei luni scap şi ” îngrop ” materia asta :))

        Like

  2. Felicitari pentru curaj. Îmi place mult tot ceea ce ai scris despre tine. Eu nici acum după atâtia ani, nu am incredere in oameni 😦 şi eu mă exprim mai bine in scris si iubesc sa cumpar carti 🙂

    Like

    1. Multumesc! Nu cred ca voi putea, pentru mult timp, sa am incredere in oameni. Da, exista persoane in care imi pun increderea, dar sunt putine si si-au castigat increderea mea.

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s