11.04.2014


Acum ca e vacanta si pot sa lenevesc in pat cat vreau, pot sa va scriu ce vreau, cand vreau si cat vreau. Mi-a fost atat de dor sa va scriu in fiecare zi, incat nici nu va puteti imagina ce fel se simte sa tastez niste cuvinte pe care nu stiu cati le vor cititi, dar care inseamna ceva pentru cativa si, mai ales, pentru mine.

Saptamana care tocmai a trecut a fost o saptamana plina de repetitii si pregatiri. Am simtit freamatul ala de sfarsit de scoala si de concert. E atmosfera aia in care esti nerabdatoarea si totul are un sentiment de final.

Vineri, dupa ce am iesit de la scoala, a fost o veselie imensa pe capul meu. Dar, pe cat mi-as fi dorit sa stau acasa si sa sarbatoresc, aveam repetitii. Asa ca mi-am luat vioara in spate, m-am urcat in autobuz si am plecat la conservator.

Norocul a facut sa ajung cu o ora mai devreme decat trebuia, asa ca m-am dus si mi-am lasat vioara la conservator si, desi imi era frig (ca de, e Aprilie!), am plecat, cu pasi grabiti spre libraria mea preferata. Saptamana trecuta primisem un card de 20 de euro cadou de la ei, si cum gasisem numai o carte din cele doua pe care mi le puteam luat, m-am dus sa vad daca nu mi-a venit.

Si ce credeti? Nu, nu imi venise. Dar era in raft. Cu alta coperta, ce-i drept, dar important era ca ‘Insurgent’ era acolo. Dar deja imi facusem comanda la ea, asa ca nu credeam ca se mai poate face ceva.

Am crezut gresit. M-am dus la un librar si l-am intrebat daca pot face ceva. Si mi-a zis ca da. In momentul in care imi vine mesaj pe telefon ca mi-a venit cartea, il ignor, iar dupa o perioada de timp, cartea va fi scoasa la vanzare in librarie. Exista o posibilitatea sa nu poata sa imi aduca cartea (am mai patiti-o o data), asa ca nu am stat pe ganduri si mi-am luat cartea.

Apoi m-am mai invartit pe acolo, si am gasit doua carti pe care le vroiam de mult timp. Cand ma uit pe spate, la pret, surpriza! Erau reduse! Normal ca mi le-am luat. Este vorba de ‘One Day’ de David Nicholls si ‘The Hundred-Year-Old Man Who Climbed Out of the Window and Disappeared’. Le-am luat repede din raft si m-am dus la casa. Am plecat de-acolo cu trei carti, extrem de mandra de achizitiile mele.

Si m-am dus la conservator, unde am stat cam o jumatate de ora, pentru o repetitie finala. Mi-am bagat cartile in geanta, ca sa imi vina mai usor pe autobuz.

Cand m-am urcat din autobuz, era foarte liber, asa ca m-am asezat pe partea stang, langa geam si m-am apucat sa rasfoiesc cartile. Scaunul din dreapta mea era liber, iar la vreo 2 statii dupa ce m-am urcat eu, s-a asezat langa o pustoiaca, probabil cu un an mai mare decat mine, dupa ce m-a intrebat daca poate sa se aseze, lucru pe care rar il intalnesti.

Era imbracata cu niste blugi rupti, o bluza mov, avea ochelari cu rame mari, mov, iar pe fata ei se vedeau semnele lasate de adolescenta. Dar era extrem de politicoasa si de simpatica, cu ochelarii ei mov.

Mi-am pus castile in urechi si m-am apucat sa rasfoiesc The Hundred-Year-Old Man Who Climbed Out of the Window and Disappeared’. O tot vedeam pe tipa din dreapta mea ca se zgaieste la carte, si am incercat, pe cat de finut, sa o las sa vada mai bine titlul. Pentru ca, pana la urma, si eu fac asta in momentul in care vad pe cineva care citeste.

Nu dupa mult timp, ma bate pe umar. Imi scot castile din urechi (imi bubuia o melodie de la The Neighourhood si n-auzeam nimic) si ma intorc spre ea.

M-a intreabat, cu o voce placuta si cu un zambet timid pe fata, daca pot sa ii fac o bucurie. I-am zis ca pot, ca si-asa aveam o stare euforica dupa ce s-a terminat scoala si dupa ce imi cumparasem 3 carti. Ma asteptam la intrebarea care avea sa urmeze, dar tot m-a uimit un pic.

M-a intrebat daca ii pot da cartea si ei, sa citeasca un pic.

Nici n-am stat sa ma gandesc. I-am dat-o, mi-a zis multumesc si a inceput sa citeasca. Iar eu am ramas cu un ranjet pe fata si am inceput sa rasfoiesc ‘One Day’.

La un momentdat ii suna telefonul. O cauta maica-sa, sa vada pe unde e. I-a zis ca mai are un pic, a tinut cartea foarte grijulie si, peste cateva secunde, a terminat convorbirea si s-a apucat din nou de citit. Nu inainte sa ma intrebe cate carti am in geanta. I-am zis ca trei, plus un Kindle. In momentul in care i-am aratat Kindle-ul, a ramas cu gura cascata si a zis ca vrea si ea. M-a intrebat de ce citesc in engleza, si i-am zis ca prefer sa le citesc in engleza. Si m-a intrebat daca e din cauza faptului ca e limba in care au fost scrise. I-am zis ca da si ca oricum nu ma-nteleg foarte bine cu traducerile in greaca. M-a intrebat de ce, si i-am zis ca aveam doar doi ani in Grecia si ca sunt din Romania. A ramas uimita, pentru ca prietena ei cea mai buna e din Romania. Mi-a zis ca a auzit-o o data vorbind romaneste si ca a ramas cu gura cascata.

Apoi ne-am intors fiecare la cartea ei.

Citise deja doua capitole, cand a apasat pe butonul de statie. Am intebat-o daca ii place cartea si a zis ca da, dar trebuie sa se dea jos. Mi-a dat cartea inapoi, si m-a intrebat ce fel de carti citesc. I-am zis ca nu pot sa raspund la intrebare, pentru ca iubesc atat de multe genuri incat ar fi putin rasism din partea mea sa zic ca am un gen preferat. I-am recomandat ‘Divergent’ si apoi mi s-a prezentat. O chema Kona, un nume pe care nu-l mai auzisem pana acum, dar care i se potrivea. Aveam senzatia ca este una dintre pustoaicele careia ii plac cartile., are un Tumblr si se uita la anime-uri. I-am cerut Facebook-ul, pentru ca imi placuse tare mult de ea si vroiam sa vad daca este, intr-adevar, pasionata de anime. Nu ca eu as fi, dar parea persoana care sa fie, si vroiam sa vad cat de buna imi e intuitia. Mi-a scris numele ei pe telefon, si a coborat repede, ca sa nu piarda statia.

Eu am ramas ranjind.

Nu mi s-a mai intamplat niciodata asa ceva si nu credeam ca mi se va intampla. Nu credeam ca voi cunoaste pe cineva in felul asta. Dar asta mi-a demonstrat, din nou, ca pasiunile ne aduc impreuna si ca ne conecteaza. Kona mi-a facut ziua mai buna dar, din pacate, Facebook refuza sa imi gaseasca profilul ei. Mi-ar fi placut sa tin legatura cu ea, si cred ca si ei, pentru ca am vrut dintotdeauna sa am o prietena (in afara de cele virtuale) cu care sa vorbesc despre carti. Plus ca, parea o fata buna. Nu gasesti fete bune prea des aici.

Am ramas cu un gust dulce dupa intamplarea asta. Mi-am dat seama ca mai sunt si exceptii, ca nu toti adolescentii greci se duc in cluburi si se imbraca sumar. Voi citi The Hundred-Year-Old Man Who Climbed Out of the Window and Disappeared’ gandindu-ma la felul in care Kona mi-a schimbat un pic perceptia asupra adolescentilor din Grecia anului 2014.

Advertisements

3 thoughts on “11.04.2014

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s