Recenzie: “Insurgent” de Veronica Roth (‘Divergent’ #2)


13480671

Descriere:

I HAVE DONE BAD THINGS.
I CAN’T TAKE THEM BACK,
AND THEY ARE PART OF WHO I AM.


Tris has survived a brutal attack on her former home and family. But she has paid a terrible price. Wracked by grief and guilt, she becomes ever more reckless as she struggles to accept her new future.

Yet if Tris wants to uncover the truth about her world, she must be stronger than ever… because more shocking choices and sacrifices lie ahead.

Recenzie:

Nu cred ca este necesar sa va reamintesc ca ‘Insurgent’ este continuarea cartii ‘Divergent’, pe care am terminat-o cu doar cateva zile in urma. Ma bucur enorm de mult ca am asteptat sa am toata seria inainte de a o incepe, pentru ca, dupa finalul cartii ‘Divergent’ am fost complet socata si disperata sa citesc continuarea.

‘Insurgent’ nu m-a dezamagit deloc. Au existat niste puncte care m-au deranjat un pic, dar cartea ramane una dintre cele mai bune carti pe care le-am citit anul asta si una dintre cele mai bune continuari la care m-as fi putut astepta.

Nu cred ca e corect sa spun ca ‘am citit’ cartea asta. Mai corect ar fi sa spun ca am trait-o. Am trait fiecare cuvant, fiecare pagina, fiecare emotie la maxim. Nu e doar o carte, ci e un intreg univers adunat in 525 de pagini si intregi saptamani adunate in doar 2 zile. Am simtit cartea asta pe piele si nu cred ca o voi uita prea usor. Totusi, chiar daca am terminat-o, nu am apasarea aceea pe care o am de fiecare data cand termin o carte care imi place extrem de mult, si nu inteleg de ce.

Daca ‘Divergent’ ne explica mai mult cum e viitorul inchipuit de Veronica, ne face cunostinta cu personajele si, pe deaspura,  ne ofera si o multime de actiune, ‘Insurgent’ e cu totul altceva. Veronica se concentreaza pe actiune, dar si pe sentimentele personajelor, reusind sa imbine actiunea si emotia intr-un stil in care nu multi autor reusesc sa o faca.

Veronica a dovedit, inca o data, ca este o autoare innascuta. A reusit sa scrie o continuare fantastica si o carte desavarsita. In viziunea mea, ‘Insurgent’ este ideea cartii reusite. Nu-mi vine sa cred cate schimbari de situatie si detalii intortochiate a putut scoate Veronica si zic din nou ca sunt geloasa pe ea.

Desi am citit multe recenzii in care cititorii s-au plans ca ‘Insurgent’ ar fi o carte plictisitoare, mie mi s-a parut orice numai plictisitoare nu. E o carte complexa, plina de actiune, dar si cu multe substraturi. E genul de carte care are paginile pline, de actiune, de emotie si de mesaje la adresa umanitatii. Nu exista nici o pagina care sa nu aiba vreun pic din “ingredientele” mentionate mai sus.

Va spun sincer, actiunea mi s-a parut incredibila! Veronica Roth a venit cu atat de multe incurcaturi, schimbari de situatie, secrete si situatii periculoase, incat e putin coplesitor. E o actiune atat de incurcata, incat nu o poti povesti cuiva fara sa dai vreun spoiler sau doua. In scena intra personaje noi, dar ne luam la revedere si de la multe personaje dragi noua. In ‘Insurgent’ au fost dezvaluite o tona de secrete si inselaciuni la care nu m-as fi asteptat. Tot ce pot spune acum despre actiune este ‘WOW!’. Atat de captivanta, atat de emotionanta, atat de.. nedescris! Good job, Veronica!

Dar nu numai actiunea este o parte reusita a cartii, ci si emotiile pe care le transmite cartea. ‘Insurgent’ este cartea careia nu ii poti ramane indiferent/a. Oricat de mult ti-ar displacea, sunt sigura ca o multime de scene te vor emotiona. Sunt vreo doua- trei scene care efectiv m-au daramat. Ma durea in piept in timpul lor. Restul cartii a fost o continua stare de tristete, nervozitate, emotii si veselie.

O alta bila alba pe care i-as da-o cartii sunt personajele si felul in care au evoluat.

Sa incepem cu Tris.

Daca in ‘Divergent’ Tris mai are ceva copilaresc in ea, in ‘Insurgent’ e un adult, care ia decizii (uneori nepotrivite), bazate pe instinctul ei, dar si pe oamenii din jurul ei. Un lucru mi-a fost clar: Tris a dovedit ca e Divergent. Chiar daca uneori m-a enervat sau tristetea ei si dorinta de a muri mi s-au parut exagerate, Beatrice a evoluat enorm de mult in volumul asta. S-a maturizat, e si mai curajoasa, invata sa ia decizii si ar face orice sa ii salveze pe cei dragi ei. Am vazut si Abnegatia din ea, mai des decat in ‘Divergent’.

O mare surpriza (placuta) a acestui volum a fost Peter, care, desi la fel de malefic e, m-a facut sa tip in perna. Acel capitol m-a lasat cu gura cascata si nu imi venea sa cred ca se intampla. A trebuit sa citesc de doua ori ca sa ma conving ca da, am citit bine.

O alta surpriza (neplacuta)  a acestui volum este Caleb. Nu il urasc, dar daca ar fi ars, iar eu aveam apa, as fi baut-o. Nu imi vine sa cred ca a facut asa ceva, si inca nu inteleg cum si de ce. Sper ca voi afla motivele lui in ‘Allegiant’.

Relatia dintre Tris si Four este mult mai tensionata decat in ‘Divergent’. Ambii vor acelasi lucru, dar o opinii diferite despre cum ar trebui sa obtina acest lucru. Din cauza asta nu se inteleg pe deplin si nu inteleg ce motivatii are fiecare. Situatia dintre ei devinetot mai tensionata pe parcursul cartii, dar atractia si dragostea dintre ei ramane. La final, cand am vazut cum sta situatia dintre ei, am rasuflat usurata, dar nu sunt complet convinsa ca va ramane asa pe parcursul volumul trei.

Desi in ‘Divergent’ toate detalii mi s-au parut bine puse la punct, in ‘Insurgent’  am avut impresia ca i-au scapat cateva chestii Veronicai. Unele chestii au fost un pic ilogice si ireale si m-au facut sa imi pun intrebari. Insa nu am avut mult timp sa ma concentrez pe chestiile astea, pentru ca actiunea nu ma lasa sa o fac.

Dupa ‘Insurgent’ am ramas cu o multime de nelamuriri si intrebari la care sper sa gasesc raspunsurile in ‘Allegiant’.  Ultima pagina m-a facut sa fiu disperata sa incep al treilea volum, chiar daca mi-e putin frica de el. Ma intreb de ce a vrut Jeanine sa pazeasca acel document cu orice pret, de ce Caleb a facut ce a facut, ce vrea de fapt Evelyn si de ce se ascunde atat de mult Tobias, ce secrete are.

Reactile personajelor la anumite scene si situatii sunt complet normale si extrem de reale. Sincera sa fiu, gasesc fireasca reactia Christinei la actiunea lui Tris, chiar daca nu complet cinstita.

Am reusit, in sfarsit, sa imi dau seama de ce personajele Veronicai sunt atat de reale: pentru ca nu sunt perfecte. Nu sunt genul de personaje care supravietuiesc mereu, care stiu mereu ce sa spuna sau sa faca. Nu. Ba chiar din contra. Mint, inseala, tradeaza, fac orice pentru a-si atinge scopul si pentru a-I proteja pe cei dragi. Cateodata nu stiu ce sa faca sau sa spuna, iar asta, in ochii mei, ii face reali.

In concluzie, ‘Insurgent’ este, fara doar si poate, o continuare care merita. Veronica s-a intrecut pe ea insasi cu acest volum. Este plin de actiune, de schimbari de situatie si de situatii imprevizibile. M-a uimit desavarsirea cu care a fost totul gandit si conceput, si cu siguranta cartea asta are unul dintre cele mai rele cliffhanger-uri posibile. Dupa ce am terminat cartea, am simtit exact asta: ca atarn de un fir de ata. Trebuia sa iau ‘Allegiant’ mai repede din dulap si sa citesc primele pagini.

O continuare captivanta, plina de emotie si intamplari neasteptate, ‘Insurgent’ m-a cucerit de la primele pagini. Daca n-ati citit-o inca, cititi-o, iar daca ‘Divergent’ este inca ceva necunscut voua, eu zic sa nu mai asteptati si sa o cititi. Merita!

Rate: 6 stele din 5

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s