Recenzie: “Lolita” de Vladimir Nabokov


lolita_-_coperta1

Detalii tehnice:

AUTOR: Vladimir Nabokov
COLECTIE: TOP 10+
PRET:
19.95 RON
DOMENIU: Literatura americana , Literatura universala
ISBN: 978-973-46-1900-9
ANUL APARITIEI: 2011
NUMAR PAGINI: 324
FORMAT: 106×180

O puteti comanda de aici.

Descriere:

Din cauza subiectului sau extrem de socant – pasiunea morbida a unui barbat matur pentru o fetita de doispre­zece ani –, romanul Lolita a fost respins de editori, fiind publicat in Statele Unite abia dupa aparitia sa in Franta. Construita pe schema mitologica a povestirilor cu fauni si nimfe, Lolita este insa, inainte de toate, un poem de dragoste inchinat limbii engleze si posibilitatilor sale expresive.
Poveste a iubirii obsesive si blestemate a lui Humbert Humbert pentru nimfeta Dolores Haze, capodopera lui Vladimir Nabokov a fost, pe rind, carte interzisa, roman scandalos, obiect de cult, pentru a deveni apoi un roman clasic al secolului XX.
Cartea a stat la baza a doua celebre ecranizari, prima in regia lui Stanley Kubrik, cu James Mason in rolul principal, a doua sub bagheta regizorala a lui Adrian Lyne, cu Jeremy Irons in rolul lui Humbert Humbert.
Recenzie:

“Lolita” face parte dintre cartile pe care am vrut sa le citesc inca de cand eram copil si nu prea stiam eu cu ce se mananca partea asta a vietii, adica dragostea. Nu ca acum stiu, dar macar incep sa imi formez o parere. J

Nu stiu motivul exact pentru care m-a atras cartea asta atat de mult. Sau, cel putin, inainte, cand eram mica, nu il stiam, dar acum l-am cam aflat.

Am fost intotdeauna atrasa de povestile de dragoste mai ciudate. Nu neaparat mai ciudate, ci mai diferite si mai speciale. Probabil ca, citind descrierea, mi-am dat seama de la inceput ca asta voi gasi in ‘Lolita’: o poveste nu tocmai normala, extrem de pasionala si o carte de care ma voi indragosti pe loc.

Si am inteles, de-abia acum, ca ma regasesc in unele personaje si probabil de-aia vroiam sa o citesc atat de mult. Stiam eu ce stiam. J

Un alt motiv ar fi parerile controversate despre cartea asta. Multi o considera revoltatoare, in timp ce altii spun ca e o carte de referinta in literatura clasica. Cand vine vorba despre o carte, controversele ma atrag si ma fac sa vreau sa o citesc.

Considerand ca autorul are un stil destul de greoi si de plictisitor uneori, am citit-o aproape pe nerasuflate. Si in ciuda acestui fapt, nu am putut sa o notez cu 5 stele. Nu ca ar conta. Desi mi-a placut enorm de mult, nu am simtit ca e o carte de 5 stele.

In primul rand, stilul greoi al autorului mi-a ingreunat mult situatia. Metaforele, desi le ador, au fost mult prea multe si uneori fara rost sau inteles. Pagini intregi umplute de vorbaraie goala sau cu metafore care descriau un anumit copac “important” pentru poveste.

Iar asta duce la o alta “bila neagra”: partile plictisitoare. Oricat de mult mi-a placut, au existat si multe dati cand m-am plictisit, pagini pe care mi-as fi dorit sa le sar, dar nu am facut-o pentru ca nu vroiam sa pierd nimic. Dar citeam in continuare, ca sa ajung la partile interesante.

Lipsa dialogului a fost, de asemenea, o problema. Din cauza stilului in care sunt povestite intamplarile, ca o marturisire, de multe ori nu exista dialoguri. De multe ori treceau si 50 de pagini de la un dialog la altul.

Si cam astea au fost partile care nu mi-au placut.

Cea mai interesanta parte  a cartii asteia este modul in care sunt redate sentimentele personajului principal, Humbert. Pasiunea lui pentru nimfete, dar in special pentru Lolita este evidenta din felul in care o descrie. Autorul te face sa intelegi prin ce trece Humbert, iar asta mi s-a parut o chestie extrem de benifica cartii. Nu cred ca “Lolita” ar fi fost la fel daca nu ne facea sa simtim atat de multe lucruri.

Un lucru care m-a intrigat extrem de mult a fost schimbarea continuua prin care trec ambele personaje.

La inceputul cartii, atat Humber, cat si Lolita, sunt doua personaje foarte diferite, comparundu-le cu Humbert si Lolita de la finalul cartii.

Lolita nu isi face aparitia decat de-abia dupa vreo 50 de pagini. Pana atunci, actiunea se concentreaza pe Humbert si pe pasiunea lui pentru nimfete. In felul asta, ajungem sa il cunoastem mult mai bine.

Desi un om foarte destept si interesant, Humbert duce in spate o povara mai mare decat el: nu e atras de femeile de varsta lui. Prefera, oricand, o nimfeta de 10 ani, decat o femeie de 30. Asta ii va aduce, pe parcursul vietii, multe necazuri si multa nefericire, si il va face sa treaca prin situatii foarte periculoase.

In momentul in care o intalneste pe Lolita, cunoastem o alta parte a lui Humbert:cea de iubit. Pe parcursul povestii lui cu Lolita, Humbert se dovedeste a fi un iubit grijulie, pasional, iubitor si genul acela care ar face orice pentru persoana iubita.

La inceput, inainte de a se petrece acel ceva intre ei, Lolita este, aparent, doar o fetita desteapta, dar necioplita, care nu se intelege deloc bine cu maica-sa. Si care are o pasiune ciudata pentru Humbert. Treptat, se transforma intr-o iubita pasionala si incepem sa o cunoastem pe ‘Lolita’, nu pe Lo. Bine, tot necioplita si razgaiata ramane, lucru care, uneori, m-a calcat pe nervi.

Pana la sfarsitul cartii, insa, fiecare personaj mai are parte de o schimbare.

Pe zi ce trece, Lolita creste si se indeparteaza de perioada in care era nimfeta. Binenteles, asta nu aduce numai schimbari fizice, ci si schimbari in comportament. La un momentdat, se produce o ruptura, iar Lolita nu mai e chiar copila de care se indragostise Humbert. Ea creste, iar el imbatraneste, si dorintele li se schimba. Lolita vrea sa fie inconjurata de oameni de varsta ei, in timp ce Humbert ar vrea sa o inchida in casa, unde sa fie numai ei doi, iar restul lumii sa nu existe. Astfel, Humbert cel iubitor se transforma intr-un tiran gelos, care o manipuleaza si o controleaza doar pentru a-si vedea el visul implinit: o viata intreaga cu Lolita, cu nimfeta lui.

La sfarsitul cartii am avut parte de un alt soc, cand am observat o alta schimbare in Lolita. In ultimele capitole, Lolita chiar nu mai e un copil. S-a maturizat, si-a schimbat tonul si obiceiurile. Chiar si viata si-a schimbat-o. O schimbare in bine, as putea spune.

Pasiunea pentru nimfete a lui Humbert ne este explicata inca de la inceput. El ne povesteste intamplari importante din viata lui si astfel, noi ajungem sa intelegem de ce a ajuns sa fie asa.

M-am intrebat de multe ori a cui e vina: a Lolitei, ca il seduce, sau a lui Humbert, ca se lasa sedus?

Oricat de mult ar fi trebuit sa o fac, nu l-am putut invinvati numai pe Humbert. Din comportamentul si din vorbele Lolitei se vede foarte clar ca ea nu e numai o copila de 12 ani. Lo e mult mai matura de atat si cred ca stie ce face. Si, pana la urma, de ce l-am invinovati pe Humbert ca s-a indragostit de o fata de 12 ani, si pe ea nu, ca s-a indragostit de cineva care i-ar fi putut fi tata? Ambii au o rotita sarita, asta e clar.

Ce e mai tulburator la cartea asta este modul prin care ajunge Humbert sa se apropie de fata si felul in care o descrie ea pe aceasta si pe toate nimfetele in jur. Si iti dai seama ca oameni ca astia exista, doar ca intr-o stare mult mai rea decat a lui Humbert.

Desi Lolita este un personaj important in carte, nu consider ca e centrul cartii. E mai mult povestea lui Humbert, iar Lolita e un pasaj important din viata lui. Nu am ajuns sa o cunosc foarte bine. Poate din cauza ca e extrem de capricioasa, sau poate din cauza ca, intr-adevar, autorul nu a vrut ca noi sa o cunoastem. Poate ca Vladimir a vrut ca Lolita sa ramana un mister pentru noi toti.

De la pagina la pagina m-am simtit mai captivata, iar in momentul in care Lolita a disparut din peisaj, oricat de mult as fi displacut-o (pentru ca da, am displacut-o), tot mi-a parut rau. Totul era mai trist. Lui Humbert ii disparuse lumina, sclipirea aceea care m-a atras atat de mult. Cand a aparut din nou in scena, Lolita era cu totul altcineva.

“Lolita” este un roman pretentios. Nu cred ca multa lume il poate aprecia. Cel putin, nu cei care nu pot trece de partea mai… diferita, ca sa vada frumusetea povestii si a cartii. Nu consider ca ‘Lolita’ e un roman revoltator. Mie mi-a placut extrem de mult si ma bucur ca am citit-o acum, la aproape 16 ani. Am putut-o intelege pe Lolita mult mai bine.

Da, cu siguranta recomand. Doar in cazul in care nu puteti suporta multe metafore, multe descrieri si pagini fara dialoguri, atunci nu o recomand. Dar tot zic ca merita incercata. Cred ca toata lumea ar trebui sa o citesc.

Rate: 4 stele din 5

Advertisements

4 thoughts on “Recenzie: “Lolita” de Vladimir Nabokov

  1. Hey! Si mie mi-a placut cartea, exact cum ai spus este un roman pretentios, care poate fi inteles in nenumarate feluri. Te-ai lasat totusi pacalita de modul atat de elegant in care-si descrie suferintele Humbert, acesta reuseste sa ajunga la suflet, sa-i faca pe unii chiar sa-l scoata nevinovat. Lolita este victima lui Humbert, nu invers. Humbert este victima pasiunii sale bolanve.
    Si pentru intrebarea ta: “Si, pana la urma, de ce l-am invinovati pe Humbert ca s-a indragostit de o fata de 12 ani, si pe ea nu, ca s-a indragostit de cineva care i-ar fi putut fi tata? Ambii au o rotita sarita, asta e clar.” Intai, vreau sa-ti spun ca Lolita nu a fost niciodata indragostita de Humbert, cum ne precizeaza chiar el spre sfarsitul cartii: “A existat o zi in timpul primei noastre calatorii-primul nostru cerc in paradis-cand, pentru a ma delecta in liniste cu fantasmele mele, am luat hotararea categorica sa ignor ceea ce observasem vrand-nevrand -si anume ca pentru Lo nu eram prietenul tanar, barbatul fascinant sau macar o persoana aivea, ci doar doi ochi si piciorul cu musculatura incordata- ca sa citez numai partile citabile.” Se vedea chiar si fara sa fi zis el ca ea nu e indragostita, e doar o copila, nici macar nu voia sa-l seduca, ci doar se juca. Pe Lolita nu o putem cunoaste, pentru ca- asa cum a zis tot H.H. spre sfarsitul romanalui- aceasta si-a ascuns de el adevarata personalitate, sentimentele, in spatele cliseelor juvenile, comportamentului banal si plictisului. Trebuie sa intelegi ca era un copil care nu a fost iubit nici macar de mama, prezinta clar naratorul la inceput asta, apoi aceasta moare si ramane a nimanui. Se explica perfect comportamentul ei, care pe tine te-a facut sa o dispretuiesti. Desi am inteles cartea intr-unmod diferit fatade cum ai inteles-o tu, cred la fel ca tine ca autorul a lasat-o voit pe Lolita in mister si ca aceasta nu este personaj central in carte. Mi-a facut palcere sa citesc recenzia ta, sa vad cum se arata “Lolita” altora.
    Recomand cartea tuturor, chiar merita citita!

    Like

    1. Hey! Mă bucur că ți-a făcut plăcere să citești recenzia mea și îți mulțumesc pentru comentariu!

      Gândindu-mă acum înapoi la cartea aceasta cu mintea pe care o am acum, altfel înțeleg lucrurile. Așa cum ai spus și tu, Humbert este doar victima pasiunii lui bolnave, iar Lolita doar o copilă care i-a căzut victimă și căreia i-a plăcut ”joaca” aceasta. Tot nu o simpatizez, dar o pot înțelege mai bine. Cred că are de-a face și vârsta la care am citit cartea (Dacă îmi aduc bine aminte, pe la 15-16 ani) și lipsa mea de experiență. Cred că dacă aș reciti-o acum, altfel aș înțelege-o, la fel cum dacă aș reciti-o peste 10 ani, aș vedea altfel lucrurile. Este o carte bună și chiar m-ai făcut să îmi doresc să o citesc din nou. 🙂

      Like

  2. Si mie mi-a facut placere sa iti citesc recenzia- mi-am format o idee mai clara despre carte- si ma bucur ca am facut-o, fiindca ai mentionat cum este limbajul cartii, plin de metafore, descrieri probabil excesive..dialog prea putin, pe mine lucrurile astea nu ma prea atrag, doar in cazul in care ma atrage subiectul si in cazul de faţă, nu il vad foarte interesant..daca intr-adevar este o capodopera pentru literatura universala, o voi citi cand voi avea dispozitia necesara.

    Like

    1. Mă bucur mult că recenzia mea te-a ajutat! Te sfătuiesc, totuși, să dai o șansă cărții. S-ar putea să te surprindă și să îți placă. Eu plănuiesc să o recitesc în curând, pentru că am crescut, m-am maturizat și am avut experiențe care m-au făcut să reflect la carte, deci s-ar putea să o înțeleg mai bine. 🙂

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s