Recenzie: “Forgive me, Leonard Peacocok” by Matthew Quick


13477676

Descriere:

How would you spend your birthday if you knew it would be your last?

Eighteen-year-old Leonard Peacock knows exactly what he’ll do. He’ll say goodbye.

Not to his mum – who he calls Linda because it annoys her – who’s moved out and left him to fend for himself. Nor to his former best friend, whose torments have driven him to consider committing the unthinkable. But to his four friends: a Humphrey-Bogart-obsessed neighbour, a teenage violin virtuoso, a pastor’s daughter and a teacher.

Most of the time, Leonard believes he’s weird and sad but these friends have made him think that maybe he’s not. He wants to thank them, and say goodbye.

O puteti comanda de aici.

Recenzie:

Am citit “Forgive me, Leonard Peacock” exact dupa ce am citit “Thirteen Reasons why”, fara sa realizez ca ambele abordeaza acelasi subiect: sinuciderea. Desi au acelasi subiect, nu se aseamana deloc si, as putea spune ca “Forgive me, Leonard Peacock” m-a impresionat si mi-a placut mai mult decat “Cele treisprezece motive” de Jay Asher.

“Forgive me, Leonard Peacock” m-a captivat inca de la prima pagina. Desi mi-a luat cam o luna sa o citesc, nu e din cauza faptului ca nu mi-a placut, dar a trebuit sa citesc alte carti. Insa mintea mea a fost mereu la ea. Abia asteptam sa termin cartile pe care trebuia sa le citesc si sa ma adancesc in povestea lui Leonard.

Mi-este greu sa scriu o recenzie, pentru ca am adorat atat de multe lucruri la cartea asta si mi-e greu sa imi adun gandurile intr-o recenzie care sa va convinga sa cititi si voi cartea lui Matthew Quick.

Nici macar nu stiu de unde sa incep. Cartea asta e brilianta, trista, bine scrisa, interesanta si captivanta. As vrea sa va spun “Cititi cartea asta!” si nimic altceva, dar nu asa merg recenziile, nu?

Cred ca toata lumea ar trebui sa citeasca “Forgive me, Leonard Peacock”. Titlul poate parea amuzant, dar asta nu e o carte amuzanta. E o carte serioasa, cu aspectul unei carti pentru adolescenti. Abordeaza subiecte pe care nu multi autori au curajul sa o faca si asta intr-un mod destept si care reuseste sa iti atraga atentia.

Cartea asta e trista si melodramatica, dar nu intr-un stil care te face sa plangi, si nici nu mi s-a parut fortata, asa cum sunt, mai nou, majoritatea cartilor cu o poveste mai trista. Totul e natural la cartea asta, iar citind-o, ai impresia ca, de fapt, iti vorbeste un prieten foarte bun, pe care il stii de o viata.

Textul curge de la sine, la fel ca si povestea. Nu a existat nimic fortat, nimic care sa ma faca sa vreau sa pun carte jos si sa iau o pauza. Totul e limpede, natural, exact asa cum o carte buna ar trebui sa fie.

Vocea lui Leonard este foarte naturala, iar limbajul folosit de Matthew este exact cel pe care un adolescent l-ar folosi: deloc copilaresc, poate un pic mai matur decat ar fi normal, extrem de trist, dar totusi plin de viata, inteligent si deloc vulgar, chiar daca Leonard obisnuieste sa injure din cand in cand.

Ce face cartea asta atat de speciala, in afara de Leonard, despre care vom vorbi un pic mai tarziu, este tonul pe care il foloseste autorul. Da, e o carte trista, “intunecata”. Dar nu am plans, oricat de tragica ar fi situatia lui Leonard. Matthew Quick a reusit sa imbine tristul cu umorul, si, pe alocuri, cu speranta. Leonard este un tip usor sarcastic, si uneori, dramatismul combinat cu sarcasmul este ingredientul magic pentru o carte reusita.

Un alt lucru placut la povestea asta sunt personajele. Quick a dat viata unor personaje foarte diferite, usor ticnite, dar cu siguranta speciale. Nu cred ca povestea ar fi fost la fel fara  Herr Silverman (un tip foarte inteligent si grijuliu!), Lauren (ce tipa fanatica!), Walt (un batran foarte simpatic), Linda (careia i-as fi luat drepturile maternale) si Leonard. In afara faptului ca sunt extrem de bine create, personajele sunt si foarte reale. Citind “Forgive me, Leonard Peacock”, am simtit ca mi-am gasit prieteni noi. Fiecare personaj a adaugat ceva la poveste si a facut-o mai speciala.

O parte fascinanta a cartii asteia au fost scrisorile din viitor. Prima scrisoare mi s-a parut ciudata si m-a plictisit, dar dupa, abia asteptam sa mai citesc inca una. Viitor inchipuit de Leonard este, cu siguranta, unic si diferit de tot ce am mai citit pana acum. Ideea in sine, de a-ti scrie scrisori din viitor, mi s-a parut geniala si poate ca, intr-o zi, o voi face si eu.

A fi in mintea lui Leonard Peacock mi s-a parut fascinant. M-am bucurat ca am avut ocazia sa citesc o carte atat de interesanta, cu un personaj principal foarte destept si interesant.

Desi un baiat cu probleme, cu o familie ciudata, si un trecut intunecat, Leonard Peacock este un baiat destept. Viziunile lui asupra religiei, a adolescentilor, a vietii si a lumii, in general, mi s-au parut briliante si m-au facut sa privesc lumea cu alti ochi si sa ma uit mai atenta in jurul meu. Adoram momentele in care Leonard se hotara sa isi expuna parerile despre un anumit aspect al vietii si am fost extrem de surprinsa cand am inteles ca eu si Leo avem aceleasi pareri despre religie, adolescenti si despre lume. Doar ca eu nu sunt la fel de violenta ca el.  J

Leonard e un baiat de 18 ani, extrem de matur pentru varsta lui si foarte diferit. Nu il intereseaza nici un sfert din activitatile pe care le practica alti adolescenti de varsta lui si nici nu e la fel de superficial si orb la lumea de imprejur ca ceilalti. Leonard este un pusti cu totul si cu totul special! E confuz, si chiar daca o parte din el vrea sa moara, o alta parte, o parte mai mare, mai zgomotoasa, vrea ca el sa fie salvat, pentru a-si putea trai viata. E singuratic, chiar daca e inconjurat de lume. Mi-e greu sa il descriu, dar daca veti citi cartea asta – si sper sa o faceti – veti intelege despre ce vorbesc.

Oricat de deosebit ar fi Leonard, e clar, inca de la prima pagina, ca are o truma, poate chiar mai multe.  Inca de la prima pagina, el ne tot spune ca “il va ucide pe Asher”, “cat de mult o merita”, “cat de rau i-a facut Asher lui Leonard”, dar niciodata nu ne spune exact ce i-a facut, iar asta ofera suspansul necesar cartii. Pana pe la sfarsitul cartii, cand Leonard dezvaluie motivul din spatele dorintei lui de a il ucide pe cel care o data i-a fost cel mai bun prieten.

Motivul m-a socat. Am ramas cu gura cascata si am vrut sa il impusc eu pe Asher. Nu ma asteptam la asa ceva. Chiar nu. Leonard avea dreptate sa vrea sa il ucida pe Asher, dar nu cred ca era lucrul corect de facut. Aser merita sa putrezeasca undeva departe, fara prieteni sau familie.

Felul in care reuseste Matthew sa puna punctul pe I si sa arate lumii cum este, de fapt, lumea si care e treaba cu omenirea din ziua de azi este rar intalnit printre autori. Nu e nimic vulgar, el nu jigneste pe nimeni, dar te face sa vezi lumea prin alti ochi, cu delicatete si maniere speciale.

Leonard este genul de personaj care devine centrul atentiei tale, fara sa vrei. Am fost captivata de el, de poveste, de cartea asta, pur si simplu. E o carte relativ usor de citit, dar care spune multe. E o carte scurta, dar totusi uriasa.

“Forgive me, Leonard Peacock” este o carte speciala, brilianta, geniala, frumoasa,trista, socanta, un adevarat roman care iti va deschide ochii. Mi-a pasat atat de mult Leonard, incat, la final, am zambit, chiar daca eram trista sa ma “despart” de el.

Nu citesti o carte in fiecare zi cu o poveste ca asta, asa ca va sfatuiesc sa puneti mana sa o cititi. Va va schimba, macar putin, viata. Veti vedea lumea asa cum e si va veti pune anumite intrebari. O carte cum rar intalnesti. Cu siguranta, trebuie citita de toata lumea! “Forgive me, Leonard Peacock” e o carte importanta si consider ca ar trebui introdusa in lista de lectura obligatorie din scoli. Daca veti citi cartea, veti intelege de ce.

Tot ce va mai pot spune este… “Cititi-o!! Merita!”

Rate: 6 stele din 5

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s