Recenzie: “Every day” de David Levithan


13262783

Descriere:

Every day a different body. Every day a different life. Every day in love with the same girl.

There’s never any warning about where it will be or who it will be. A has made peace with that, even established guidelines by which to live: Never get too attached. Avoid being noticed. Do not interfere.

It’s all fine until the morning that A wakes up in the body of Justin and meets Justin’s girlfriend, Rhiannon. From that moment, the rules by which A has been living no longer apply. Because finally A has found someone he wants to be with—day in, day out, day after day.

O puteti comanda in engleza de aici si in romana de aici.

Recenzie:

“Every day” face parte dintre cartile pe care vrei sa le citesti pentru ca ai un sentiment placut despre ea. Nu stii despre ce e vorba, n-ai citit alte recenzii, dar cartea iti da o senzatie de carte buna. Asa ca esti disperata sa o citesti, pana intr-un punct in care spui ‘Gata! Ma apuc de ea!’, citesti cateva pagini ca sa vezi cum e si nu o mai poti pune jos.
De mult nu mi s-a mai intamplat sa vreau sa stau treaza noapte sa termin o carte. Am inceput ‘Every day’ pe la 11, si am simtit nevoia sa stau treaza toata noaptea sa o citesc. Dar, cu examenele astea si cu repetitiile, nu am putut. Asa ca am pus-o jos si am asteptat, nerabdatoarea, sa pot sa o iau din nou si sa ma adancesc mai tare in povestea lui David Levithan.
De-abia dupa ce am citit primele 30% am intrat pe GoodReads si am inceput sa citesc recenzii. Am ramas socata sa observ ca “Every day” are o multime de recenzii negative si ca nu e chiar atat de apreciata pe cat credeam. Dar eu, pentru ca mi-a placut cartea de la inceput, am citit numai recenziile bune.
Va spun sincer ca habar nu am cum sa scriu si ce sa scriu in recenzia asta. E una dintre datile acelea cand citesc o carte care ma impresioneaza atat de mult incat nu mai sunt atenta la alte detalii. M-am lasat vrajita de tot ce inseamna ‘Every day’ si nu am mai dat atentie detaliilor “tehnice” la care sunt atenta deobicei. Asa ca nu va asteptati la o recenzie extraordinara. De data asta, ma conformez cartii si vorbesc strict de experienta mea cu ea.
“Every day” impresioneaza prin multe lucruri, dar “ingredientul” de baza este, probabil, originalitatea personajului principal si al povestii. Am citit de multe ori ca dragostea instantanee pe care a simtit-o A. pe Rhiannon e cliseica. Da, e. Dar, haideti sa ne gandim bine si sa ne uitam mai departe de asta. Daca dragosea asta instantanee nu s-ar fi intamplat, cum ar mai fi fost posibila povestea? A. sta intr-un corp numai o zi. E logic ca trebuia sa fie dragoste la prima vedere, altfel ‘Every day’ nu ar mai fi fost aceeasi poveste. Si chiar trebuie sa judecam o carte atat de aspru din cauza unui detaliu (cliseu, daca vreti) necesar, fara de care povestea nu ar mai fi fost posibila?
“Every day” are atat de multe parti frumoase si transmite atat de multe lucruri incat nu vad cum cineva i-ar putea da doar 1 stea. Mie mi se pare una dintre cele mai graitoare carti pe care cineva ar putea sa o citeasca. Dar pe care, sunt sigura, nu multi o inteleg.
David Levithan a avut ceva de spus si a gasit modul cel mai bun de-a o face: printr-o carte exceptionala.
Prin ‘Every day’, autorul ne-a invatat o lectie importanta: iubirea nu cunoaste prejudecati sau bariere. Cand ne indragostim, nu o facem numai cu ochii, ci cu inima. Cand ne indragostim, nu alegem de cine ne indragostim cu mintea, ci cu inima. In dragoste, nu conteaza ca de indragostim de cineva de culoare sau nu, de cineva de acelasi sex cu noi sau de cineva care nu e la acelasi “nivel” cu noi. Ne indragostim pur si simplu. Si dragostea ar trebui sa fie fara prejudecati.
Si asta e un mesaj important. La ora actuala, poate cel mai important mesaj pe care un autor sau o carte ar fi putut sa-l transmita. Avem de nevoie de o carte ca asta, o carte care sa ne reaminteasca de ce iubim si de ce ar trebui sa fim oameni. O carte care sa ne arate ca si oamenii care au alte orientari sexuale sunt tot oameni. Dragostea nu poate fi controlata si nici nu ar trebui. Dragostea ar trebui sa fie doar acceptata.
Zile. Asta e tot ce are A. Zile in care isi petrece viata, timpul, in corpul altcuiva. Ora 12 noaptea nu ii aduce lui A. doar o noua zi, ci si un nou corp, o noua viata. A. nu a stiut niciodata ce inseamna sa ai o casa, sa ai o familie, radacini. Pentru el, viata e doar ceva ce nu poate fi atins.
Pana cand o intalneste pe Rhiannon.
Personajul principal al acestui roman, A. –asa cum isi spune el – , nu este exact un om. Nu are un corp in care poate trai. Este un suflet. Nu e nici barbat, nici femeie. A. e doar un calator in vietile celorlalti.
Dar in aceasta recenzie am sa ma refer la A. ca la un barbat, pentru vocea lui mi s-a parut barbateasca pe tot restul cartii. Inca de cand am inceput cartea, am avut impresia ca, de fapt, A. este un barbat.
A. nu judeca si nici nu priveste cu ochii. A. simte, apreciaza cu inima. A. nu judeca. El doar accepta si iubeste.
Dar, cateodata, asta nu e de-ajuns.
Cand ai doar o zi, o zi in care poti iubi o persoana, ziua aceea parea a fi o secunda intr-un ceas urias, care nu se opreste niciodata din rotatia lui. Pentru A., o zi nu e niciodata de-ajuns si totusi, cateodata e prea mult.
Personajul principal, A., este unul dintre personajele care sunt perfecte. Cred ca cea mai mare calitate a lui (care m-a si cucerit, de altfel) e faptul ca el nu judeca, ci accepta lumea asa cum e. Nu incearca sa schimbe lumea prin acte mari, ci incearca sa schimbe vietile celor care au nevoie de asa ceva.
Dar nu va putea niciodata sa isi schimbe viata.
Cred ca ce e mai trist la care asta e faptul ca stii ca A. si Rhiannon nu vor putea fi niciodata impreuna. Dar totusi puritatea si pasiunea cu care o iubeste A. pe Rhiannon e atat de frumoasa incat, de multe ori, te face sa uiti de dusmanul lor.
De cele mai multe ori, in cele mai multe povesti de dragoste tragice, timpul si imprejurarile sunt cele care impiedica doi iubiti din a fi fericiti impreuna. De data asta, nu e timpul, ci chiar unul dintre ei.
E sfasietor sa te bucuri cand ii “vezi” impreuna, pe A. si pe Rhiannon, dar niciodata fericiti. Niciodata satisfacuti. Intre A. si Rhiannon e ceva atat de frumos, dar atat de trist, incat e tublurator. E tulburator, pentru ca oricat de fericiti ar parea, pur si simplu stii ca niciodata nu vor fi impreuna si ca iubirea lor e imposibila. Si e trist sa vezi ca o iubire ca asta e consumata pe jocurile de prost gust a Universului.
Nu cred ca mai trebuie sa va spun cat de frumoase mi s-au parut momentele dintre A. si Rhiannon, nu? Sau cat de mult m-au emotionat dovezile lui de dragoste? Sau A. ca si iubit, nu?
Nu va asteptati la un thriller. “Zi dupa zi” are un ritm constant, dar nu plictisitor. Inca de la primele pagini, cartea te prinde, prin vocea unica a lui A. si prin stilul extraordinar de frumos, usor liric al autorului.
Asta mi s-a intamplat mie. Am fost atat de captivata de carte si de tot ce ne aduce David odata cu ea, incat aproape ca “am aspirat-o”, nu am citit-o.
David si-a “castigat” un loc, acolo sus, alaturi de John Green, Katja Millay, Tahereh Mafi si tot ceilalti pe care ii am ca si exemple in ceea ce priveste cariera unui autor bun. M-a cucerit cu stilul cursiv, usor, dar liric pe care il are, cu frumoasele citate si cu felul placut de a-si spune viziunea lui asupra unui anumit subiect, totul prin scene si intamplari din viata personajelor lui. Am adorat multe citate (cat de superbe sunt!), pe care vi le voi arata maine, poate, intr-o postare speciala.
Sunt sigura ca voi mai citi carti scrise de el, iar urmatoarea este ‘Will Grayson, Will Grayson’, carte ce a fost scrisa cu John Green. Ce combinatie!
Desi ritmul cartii e constant, uneori static, cartea are o dinamica care m-a atras foarte mult, si o atmosfera de drama, dar nu e nimic apasator.
Un alt lucru pe care l-am invatat citind ‘Every day’? Fiecare zi e o mica viata pe care o traim. Trebuie sa traim fiecare zi la maxim, sa incercam sa facem o zi speciala chiar si din cea mai banala zi si sa pretuim orice avem atunci, cand e in mainile noastre, nu dupa ce ne-a scapat printre degete. Trebuie sa acceptam dragostea si sa o pretuim, in orice forma sau culoare ar veni.
Fiecare zi din viata lui A. este o mica poveste de care te indragostesti, din care poti scoate informatii si din care poti invata cate ceva. Ce mi-a placut este ca David nu a ales ca A. sa “poposeasca” in vietile unor oameni cu o viata roz. A. are parte de tot felul de experiente, mai mult sau mai putin placute.
Asta a dat o doza de realism necesara romanului. Cred ca daca totul ar fi fost roz si bine si frumos, “Every day” ar fi fost numai o carte bunicica, SF cu putin romance. Dar asa, “Every day” e o carte reala, care se asunde in spatele unui paravan pe care scrie “YA, SF, romance”.
Nu stiu daca o inteleg sau nu pe Rhiannon. Nu stiu daca eu as fi facut acelasi lucru. Acum, sa fim sinceri. Are dreptate. Oricat de mult am iubi o persoana, nu e usor sa depinzi de alticneva, de timp, de distanta. Nu e corect sa nu poti avea o viata cu el, sa nu te poti trezi dimineata cu el, asa cum a spus Rhiannon. Dar un anumit cuplu din cartea asta m-a facut sa ma intreb… Si totusi, daca iubesti pe cineva atat de mult (Rhiannon, sincera sa fiu, nu mi-a dat impresia niciodata ca il iubeste pe A. foarte mult) nu ar trebui sa fii dispus s faci sacrificii? Dar apoi, ma gandesc din nou. Si aparentele conteaza, uneori. Pentru ca, in momentul in care ne indragostim de cineva, ne indragostim si de ceea ce ne-a atras prima data la omul ala. Da, ne indragostim de suflet, dar ne indragostim si de alunita aceea adorabila, de ochii albastrii si de buzele frumoase. Si cum am putea sa avem sentimentul ala de siguranta pe care il cautam toti in dragoste, daca in fiecare zi am face cunostinta cu o noua fata? Stiu ca ma contrazic, dar cartea asta m-a facut sa imi pun multe intrebari. Si, pana la urma, asa e dragostea, nu? Plina de contradictii.
Cert e ca mi-as dori ca, in volumul viitor, Rhiannon sa fie si mai egoista, dar si mai putin egoista.
Am adorat fiecare particica din cartea asta. Am citit fiecare cuvant pretios cu atentie, am savurat fiecare vorba de-a lui A. si mi-am notat in carnet orice mi-a placut. “Every day” nu e doar o carte pe care trebuie sa o citesti pentru ca e cat de cat celebra. “Every day” trebuie citita, recitita, deslusita. De o carte ca asta trebuie sa te bucuri mereu, pentru ca nu de multe ori se naste un autor care sa poata sa scrie o carte asa puternica.
Da, asta e. “Every day” e un roman puternic, ce ar trebui citit de.fiecare.persoana.de.pe.fata.Pamantului. E o carte importanta, care te face sa intelegi multe. In acelasi timp, e si un roman de dragoste frumos, cu personaje (MULTE!) bine conturate, puternice, de care iti place, mai mult sau mai putin.
Recomand cartea asta tuturor oamenilor care adora o carte buna, cu o poveste puternica si personaje speciale, unice. Sunt sigura ca va veti indragosti de “Zi dupa zi” la fel de mult cum am facut-o eu.
Rate: 5.5 stele din 5

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s