Recenzie: “Mic dejun la Tiffany” de Truman Capote


trumancapoteDescriere:

Traducere de Constantin Popescu
Cartea a cunoscut o ecranizare celebra in 1961, cu Audrey Hepburn in rolul principal.
 
Mic dejun la Tiffany este povestea unui scriitor care isi aminteste ca a cunoscut-o in urma cu cincisprezece ani, pe cind locuia intr-un vechi apartament din New York, pe Holly Golightly, o fata excentrica si misteri­oasa, care locuia in aceeasi cladire. In scurt timp, scri­itorul aspirant de atunci si fata aceasta ciudata, pe a carei carte de vizita era scris „calatoare”, devin prie­teni apropiati, iar opiniile si modul de viata neconven­tional, precum si lucrurile neobisnuite pe care le afla despre trecutul si aventurile prin care a trecut vecina sa ajung sa-l fascineze tot mai mult. Firul narativ simplu, liniar al microromanului ii permite lui Capote sa-si rafineze stilul caracteristic minimalist, intr-o forma vie si proaspata, care i-a adus un succes masiv la cri­tica si public.
 
„Truman Capote, omuletul acesta plin de curaj, este cel mai implinit scriitor al unei generatii din care fac si eu parte. Frazele lui sint perfecte pina la detaliu, ritmul povestilor lui este impenetrabil. N-as schimba o virgula in Mic dejun la Tiffany.” (Norman Mailer)
 
„Cartea lui Truman Capote poate fi citita ca o variatiune a povestii Cenusaresei: destinul unei tinere ale carei aspiratii o ajuta sa treaca printr-o adolescenta tulbure, dar care nu-i aduc si fericire pina la adinci batrineti. Este, cu alte cuvinte, o imagine a formarii, care sugereaza oricarei cititoare – si, de ce nu, oricarui cititor – ca orice schimbare de sine, orice scop, oricit de greu de atins, e la indemina oricui, chiar cind totul pare imposibil.” (The Guardian)
 
„Aparitia in anii ‘60 a unei carti ca Mic dejun la Tiffany a schimbat fata literaturii mondiale si a dat posibilitatea culturii pop americane sa-si reevalueze posibilitatile.” (USA Today)
Cartea se poate comanda in romana de pe site-ul editurii Polirom sau in engleza de pe Bookdepository.
Recenzie:
Am asteptat cu mare nerabdare sa citesc “Mic dejun la Tiffany”. Am auzit o multime de lucruri minunate despre cartea aceasta, dar, din pacate, pentru mine nu a fost la fel de buna si nici la fel de “must-read”.
Recenzia asta va fi mai scurta decat deobicei, pentru ca nu am multe de spus despre “Mic dejun la Tiffany”.
De fiecare data cand ma gandesc la “Mic dejun la Tiffany”, imi vin in cap o propozitie si un cuvat: “Nu mi-a placut” si m-am plictisit.
Initial, am notat cartea cu 3 stele, dar pe masura ce scriu recenzia asta si ma gandesc tot mai mult la carte, imi dau seama ca, defapt, cartea nu mi-a placut aproape deloc.
‘Mic dejun la Tiffany’ mi s-a parut o carte anosta, fara niciun farmec. Inca din primul moment, m-a plictisit. Am citit-o doar in speranta ca ceva se va schimba si voi gasi, in sfarsit, cartea pe care a citit-o toata lumea aceea de pe Facebook care a notat-o cu 5 stele. Dar nu am gasit-o niciodata.
“Breakfast at Tiffany’s” este o carte scurta, de vreo 180 de pagini, cu litere mari, usor de citit. In mod normal, as citi o carte de genul asta in doar cateva ore. De data asta, mi-a luat doua zile.
Ca sa va fac sa intelegeti mai bine de ce m-am plictisit citind cartea asta, trebuie sa o luam de la inceput. Adica, de la personajul principal, Holly.
Holly mi s-a parut o tipa fara haz, si nicidecum spectaculoasa, asa cum mi-a fost descrisa de altii. Nu m-a impresionat nimic din ce a spus sau a facut. Personajul ei este, cu siguranta, overrated. Nu mi s-a parut nimic briliant la ea. Nici personalitatea ei nu m-a impresionat, nici povestea ei. Da, tipa e tragica si adora drama, dar asta nu m-a facut sa o ador. M-a plictisit enorm de mult felul in care incerca sa fie cine nu este.
Cartea nu are, de fapt, nicio actiune. Pana pe la pagina 160 totul e incet, iar autorul s-a hazardat cu un pic de actiune in ultimele 20 de pagini. Dar chiar si atunci, nu am fost captivata. Nu m-a atras deloc actiune, nu am simtit absolut deloc atmosfera aceea de anii ’40 pe care o simt cand citesc o carte din vremea aia.
Chiar nu inteleg ce e asa de special la ea. Pentru mine, atat ‘Mic dejun la Tiffany’, cat si Holly, au fost o mare dezamagire. Ma asteptam la o carte scurta, usoara, rapida, dar nu ma asteptam sa imi ia doua zile sa o citesc pentru ca m-a plictisit enorm.
In schimb, modul de a povesti a autorului mi s-a parut foarte bun, dar nu captivant. Are o naturalete in a povesti rar intalnita.
Desi stilul mi-a placut, povestea mi s-a parut un pic haotica. Uneori, autorul sarea de la un subiect la altul, fara sa exista o legatura intre subiecte. Lucrul asta m-a derutat si m-a facut sa pun cartea jos.
Ma bucur ca am citit-o, pentru ca mi-am satisfacut curiozitatea, dar nu e o carte ce va ramane cu mine. In cateva saptamani sunt sigura ca o voi uita. Sau daca nu, imi voi aduce aminte de ea, dar nu intr-un mod placut.
Nici nu mai stiu ce sa va zic. Zau. Nu mi-a placut cartea, nu o voi reciti, Holly m-a enervat la maxim, povestea nu m-a impresionat si asta e o dezamagire, mai ales pentru ca mi-a fost recomandata de multi prieteni. Nu m-am putut conecta cu Holly sau cu alte personaje din carte (majoritatea personajelor mi s-au parut usor ridicole) si nici nu am putut sa fiu captivata de carte.
Nu stiu daca sa v-o recomand sau nu. O puteti citi pe tren, in autobuz, intr-un sezlong, dar va sfatuiesc sa nu va asteptati la ceva spectaculos, pentru ca veti fi dezamagiti.
Rate: 1.5 stele din 5
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s