Interviu cu Andrei Trifanescu, autorul cartii “Specimenul”


Toata blogosfera din Romania vuieste cu cea mai noua lansare pe piata de carte din Romania: “Specimenul” de Andrei Trifanescu. Toti l-am cunoscut, la un momentdat, pe Andrei. Fie ca si blogger, sau ca cititor. Un lucru stim, cu siguranta, toti: Andrei ne-a incantat cu imaginatia lui inca de cand scria pe blogul Book4friends. Toti ne-am dat seama, inca de cand i-am citit micile povestioare in care omora, rand pe rand, bloggeri din blogosfera romaneasca, ca ii vom citi cartile lui Andrei. Si uita ca s-a intamplat. Andrei Trifanescu si-a lansat prima carte, “Specimenul”, si nu oricum, ci publicat de una dintre cele mai importante edituri din Romania la ora actual: Herg Benet.

10344798_1022303697799280_2309733205470768788_n

Romanul de debut a lui Andrei, “Specimenul”, a fost lansat la Bookfest si de atunci a adunat un numar cosiderabil de cititori, care asteapta, deja, volumul doi. L-am prins pe Andrei intr-o zi in care dadea interviuri si m-a strecurat si pe mine prin agenda lui incarcata. I-am luat un interviu lui Andrei, interviu ce a ajuns sa fie, rapid, printre interviurile mele preferate. Cititi-l, merita!

Si, de asemenea, Andrei ne-a oferit, in exclusivitate un pasaj din “Specimenul”. Trebuie sa spun, sunt impresionata! Trebuie neaparat sa pun mana pe carte si sa o citesc! Dar intre timp, haideti sa citim interviul cu Andrei.

1513732_637923532955572_3270745877021773589_n

Buna, Andrei! Iti multumesc mult ca ai acceptat interviul! 🙂
Pentru inceput, vorbeste-ne un pic despre tine.
Dacă există un lucru pe care nu-mi place să-l fac, acela este să vorbesc despre mine. Din câte se pare sunt o persoană foarte deschisă, dornică de schimbare și de experiențe noi. Nu pot să spun că nu-mi plac anumite lucruri. Îmi place cam orice și îmi place să fac cam orice, căci știu că fiecare lucru își are utilitatea sa. Sunt leneș în mare parte și nu suport să mi se dicteze ce trebuie să fac. Sunt extreme de sincer, oricât de dur ar fi adevărul pe care îl exprim.
Cum ai ajuns sa fii un cititor inrait?
Nu mă pot considera un cititor înrăit. Nu cred că am citit mai mult de cincizeci de cărți. Nu pentru că nu am vrut, căci aș vrea să citesc toate cărțile care au apărut prin librării, dar nu am timp sau uneori sunt mult prea obosit ca să mai pot face asta. Îmi place să citesc, însă am început să devin din ce în ce mai selective cu ceea ce aleg. Dacă înainte citeam orice din pură curiozitate, acum mă interesez de autor, de stilul acestuia, de cât de complexă este cartea, iar mai apoi mă apuc.
Ti-ai dorit dintotdeauna sa scrii?
Nu cred că am spus vreodată că vreau să fac altceva înafară de a scrie. Sau, dacă am spus, a fost doar ca să mulțumesc alți oameni sau să dau impresia că vreau să urmăresc un alt drum. Dar, în realitate, scrisul a ocupat mereu primul loc. Încă de când eram mic am spus că vreau să scriu, să devin scriitor, să-mi văd cărțile prin librării și să sau autografe. Se pare că unele vise, dacă ne ținem tare de ele, devin și realitate.
De curand, editura Herg Benet ti-a publicat prima carte, “Specimenul”. Povesteste-ne un pic despre experienta asta.

22382970
A fost un vis pe care l-am văzut cum a devenit realitate. Nu pot să neg că nu a fost greu, dar tot efortul a meritat. Publicarea cărții a fost lucrul pe care mi l-am dorit întotdeauna și de care am fost cel mai fericit atunci când s-a întâmplat. Nu-I este dat oricui să scrie sau să mai și ajungă prin librării.
Ce-ai simtit in momentul in care ai aflat ca Herg Benet ti-au acceptat cartea si ti-o vor publica?
A fost șocant. Totul. Încă de când am fost acceptat, viața mea nu a mai fost la fel. Totul parcă s-a răsturnat și s-a schimbat, evident, în bine. Am trecut prin zile pline de emoții, în care mi-am făcut o grămadă de scenario și mi-am imaginat cum va fi totul. Nu știam cu va arăta coperta, ceea ce mi-a dat destule emoții, plus că editarea cărții a durat destul de mult, pentru că are un număr mare de pagini. Recunosc că după ce am fost acceptat, n-am mai intrat la ore și n-am mai dormit o săptămână. Fericirea își cere și ea prețul.
Lansarea a avut acum cateva zile. Cum a fost?

afis-librarie-724x1024
Au fost două lansări. Cea de la Bookfest, care într-adevăr a fost prima, și cea de la Constanța, care a fost cea de-a doua. Ambele au descurs minunat. Numărul oamenilor care vor să mă cunoască a început să crească, de aceea la cea de-a doua lansare au fost cu mult mai mulți oameni. Dacă la Bookfest am avut emoții, iar discursul meu a fost improvizat pe moment, la lansarea de la Constanța m-am simțit minunat, am fost lipsit de orice emoții, iar discursul a ieșit chiar mai bine decât în planificasem.
Ce-ai simtit in momentul in care ti-ai vazut cartea in rafturi?
Pentru că a ieșit foarte târziu din tipar, mi-am ținut cartea în mâini pentru prima data chiar la Bookfest. Sentimentul? Comparabil cu acela în care tatăl își ține pentru prima oară copilul în brațe. A fost un puternic ameste de încântare, entuziasm, mândrie, nostalgie și o imensă fericire. Îmi venea să mă duc la fiecare om în parte și să le-o arăt. Să le spun că este opera și munca mea. Evident că a trebuit să-mi mențin calmul, deși în interiorul meu era o întreagă nebunie.
Care e rutina ta zilnica? Cam cate ori pe zi scrii?
Nu am un program de scris anume. În perioada aceasta n-am mai scris nimic, căci sunt sufocat de examene și de lucrurile pe care le am de învățat. Oricum, nici înainte de această perioadă nu aveam un program anume. S-a întâmplat să scriu și câte patrusprezece ore continuu sau scriu doar două ore. Depinde de dispoziție sau de câte voiam să pun pe hârtie. Recunosc că după cele patrusprezece ore de scris, încheietura mâinii stângi mă durea foarte tare și îmi era foarte greu să mai continui următoarea zi.
Ai avut parte de dezamagiri in tot procesul de a scrie o carte si de o publica?
Am trecut prin multe lucruri în timpul în care am lucrat la carte. Au existat atât probleme la școală, cât și relații eșuate, probleme în familie sau am pierdut persoane dragi. Cât despre cartea în sine, nu cred că a existat ceva care să mă dezamagească. Poate doar după ce am publicat-o am fost dezamagit să văd că unii oameni, din gelozie, pur și simplu au rupt legăturile sau au început să-și schimbe comportamentul. Asta m-a dezamăgit cel mai mult. Oricum, când mă uit la Specimenul, nu pot să nu mă gândesc și la toate evenimentele ce s-au petrecut în perioada în care am scris-o. Mi-am semnat istoria în ea.
Ce faci in momentul in care ai un blocaj si nu poti scrie?
Nu știu dacă este ciudat sau nu, dar nu prea am blocaje. O singură data mi s-a întâmplat să mă poticnesc. Poate că am imaginatie foarte bogată, care nu-mi oferă timp de blocaje. Am idei mereu și cum mă pun să scriu, mai că mă cert cu mine, căci nu știu pe care să o aleg sau încotro să-mi fac personajele să se îndrepte. Dar dacă aș avea blocaj, pur și simplu aș face altceva pentru o zi, apoi aș lua o foaie și aș nota toate ideile ce-mi vin minte, chiar dacă au sau nu legătură cu povestea.
Banuiesc ca asculti muzica atunci cand scrii. Ce-am putea gasi in playlist-ul tau?
Aici nu m-ai nimerit. Urăsc să ascult muzică în timp ce scriu. Doar când sunt mult prea deprimat mai pun o melodie, doar pentru că am nevoie de două lucruri care să mă distragă. În rest, nu, nu pot să scriu dacă aud gălăgie. Cu cât este liniștea mai puternică, cu atât mă concentrez mai bine. Simplul sunet scos de taste este suficient. Mă simt foarte bine că mă acompaniază doar el. Deși, uneori îmi doresc să nu se audă nici măcar tastele. Îmi tulbură ideile și cuvintele pe care vreau să le astern pe hârtie se învălmășesc.
Impartaseste-ne o amintire frumoasa pe care o ai din copilarie.
Aici am zăbovit cel mai mult din tot interviul. Cred că nu am prea multe amintiri frumoase, sau le-am uitat. Oricum, o amintire plăcută din copilărie este aceea în care venea bunicii din Satu Mare la mare. Stăteau la noi câteva zile. Mă simțeam cel mai minunat copil când erau aici. Țin minte că mi-au adus într-un an o mașinuță cu telecomandă. Pe atunci aveau niște prețuri uriașe și am fost mai mult decât încântat când mi-au adus-o. Este cam în ceață, însă acea bucurie a copilăriei mi-a venit acum în minte.
Unde iti place sa scrii?
Cum am spus și mai devreme, am nevoie de liniște pentru a scrie, așa că obișnuiesc să fac asta în dormitor. Probabil că după ce voi avea casa mea și va fi construită după propriul meu gust, voi putea face acest lucru și în alte camera, dar momentan dormitorul meu este cel care mă frerește de gălăgie și tine la adăpost tone de idei.
“Specimenul” are o premiza foarte diferita. De unde ti-a venit ideea si ce ti-a dat inspiratie?
Nu pot să spun că ideea cărții mi-a venit dintr-un loc anume. Nici nu pot să spun că m-am inspirit de undeva, cel puțin, nu direct, căci, oricum, literature nu este altceva decât o continua inspirație de adaptare a ideilor. Primul impuls al acestui roman l-am avut stand pe plajă. Mă bătea o briză puternică și mă acoperea cu nisip. Atunci mi-a venit pentru prima data imaginea Specimenelor în minte. În urmtătoarele orele petrecute pe plajă am construit prima parte a cărții. A fost nevoie doar de acea senzație data de briza mării, ca mai apoi să se nască Specimenul.
Va exista o continuare la “Specimenul”? Daca da, ai inceput sa o scrii?
Vor exista mai multe volume în această serie. M-am apucat de volumul doi și deși n-am scris foarte mult, am deja planul cărții următoare destul de dezvoltat. Tot ceea ce pot spune despre volumul doi este că, dacă cei ce au citit volumul întâi au avut impresia că au avut parte de acțiune, de intrigă sau de răsturnări de situație din plin, să aibă răbdare până ce-l vor citi pe al doilea. Iar cei ce mă urăsc după ce au terminat primul volum, mă vor urî și mai mult după cel vor termina și al doilea. Oricum, asta este cu dublu sens. Vor adora poveste, dar mă vor urî pentru că nu le ofer răspunsurile pe care ei le așteaptă.
Ce urmeaza? Unde vrei sa ajungi?
Urmează multe volume. Plănuiesc ca în timp ce voi publica volumele din Seria Invadatorii, să mă mai ocup și de alte cărți, în care voi exploata genul horror, SF și fantasy din plin. Am multe idei care abia așteaptă să fie puse pe hârtie. În același timp, plănuiesc ca anul viitor să public Specimenul și în engleză.
In afara de scris, ce alte pasiuni mai ai?
Cel mai mult îmi place să aflu lucruri despre oameni. Îmi place să mă implic în viețiile altora, să-I ajut și să le fiu alături. Vreau să aflu cât mai mult despre psihologia fiecăruia. Nu știu dacă este neapărat o pasiune, dar eu așa o consider. Pe lângă aceasta, îmi place foarte mult să fac fotografii și să pictez. Nu pot spune că excelez, dar asta nu înseamnă că nu o pot face.
Ne poti spune care este cel mai mare vis al tau?
Visul meu cel mai mare este acela ca toate cărțile mele să fie răspândite în întreaga lume. Să fie traduse în zeci de limbi și să fie citite de cât mai mulți oameni. În același timp, îmi doresc să văd și ecranizarea a câteva dintre ele. Asta cred că își dorește orice scriitor, să fie citit, iar munca sa să fie apreciată de cât mai mulți oameni.
Mai ai alte idei pe care vrei sa le asterni pe hartie?
Nu cred că ideile mele se vor termina vreodată. Pot face o poveste din orice. Pot crea o intrigă din orice situație. Îmi pot imagina orice fel de personaje sau caractere ale acestora. Am extreme de multe idei. Aștept să treacă mai repede această perioadă sufocantă a examenelor și să mă pot apuca de următoarele două cărți pe care plănuiesc să le public în 2015. Continuarea Specimenului și primul meu roman horror.
Si ultima intrebare… ai putea sa ne dai un mic paragraf din “Specimenul”?
Doar unul mic, ales la întâmplare din carte. Ai exclusivitate, căci partea asta a cărții n-a mai apărut nicăieri. Restul trebuie să-l descoperiti singuri!
”Profit de moment şi întind mâna după maceta scăpată pe jos. O prind şi o îndrept către gâtul animalului. Colţii bestiei îmi prind încheietura mâinii cu care încă mai ţin băţul. Îmi străpung carnea, iar un urlet de durere îmi urcă în sus pe gât. Lacrimile îmi umplu faţa, iar propriul sânge împroşcă peste tot.
Urlu, dar nu ştiu exact de ce. De durere sau de ură sau poate că din cauza amândurora. Strâng mânerul macetei în palmă şi o înfig în capul porcului. O scot cu greu, apoi i-o înfig în gât, din nou în cap, încă o dată și încă o dată, până când nu mai îmi simt braţul şi nu mai am putere să-i străpung carnea.
Colţii ies din carnea încheieturii. Animalul eliberează un grohăit plin de durere, iar mai multe picături de sânge i se scurg din gură direct pe mine. Scot un sunet înfundat şi mă împing cu coatele în pământ. Mă încordez şi îi trag un şut în piept, cad la pământ şi mă încordez din nou, izbindu-i gâtul cu piciorul.
Porcul se îneacă, iar balele i se revarsă peste mine. Se îndepărtează dându-se în spate. Mă ridic repede în genunchi şi cu mâna sângerândă îi prind unul dintre colţii uriaşi. O durere surdă îmi face braţul să tremure, dar îmi muşc partea interioară a obrazului şi continui să-l trag de colţ.
Înfig maceta în beregata porcului, iar ţepuşele de pe spate i se cutremură. Trag cât pot de tare, iar carnea se despică. Sângele țâșnește din tăietură și mă umple de la mijloc în jos. Începe să dea din cap, lovindu-mi încheietura muşcată. Cu greu mă ridic în picioare şi îmi scrâşnesc dinţii de durere.
– Mori nenorocitule, mori! Urlu cât pot de tare.
Prind cu ambele mâini mânerul macetei, o strâng cât pot de tare, iar muşchii îmi tremură de încordare. Îmi muşc buza şi simt gust de sânge. Ridic maceta deasupra capului şi cu toată forţa i-o înfig în creştet. Apăs până când mânerul se atinge cu craniul, iar toată lama este înfiptă carne. Porcul grohăie înfundat, iar cu un ultimul suflu încărcat de salivă şi sânge, se prăbuşeşte, împrăştiind în aer un nor de praf.
– Mori! Mai strig încă o dată şi îmi implantez piciorul în burta animalului, iar glezna mi-e fulgerată de o durere puternică.”

Il puteti contacta pe Andrei pe Facebook , iar cartea o puteti comanda de aici. Daca nu stiti descrierea cartii, o puteti citi mai jos:

Nu avem amintiri. O lume a fost construită special pentru noi. Aici, suntem pioni într-un joc fatal, pe care trebuie să-l câștigăm dacă vrem să rămânem în viață. Împotrivindu-se regulilor coordonatorilor, unul dintre noi a fost ucis cu brutalitate… dar s-a întors. Și nimic n-a mai fost la fel.

Extrași și aduși în lumea reală, îi întâlnim pe cei care au pus la cale totul. Suntem pregătiți însă pentru a privi noua realitate? Pământul nu mai este nimic altceva decât o planetă stearpă, otrăvită și invadată.

Ești gata de confruntare? Ne vei fi alături în războiul ce ne va elibera? Specimenele te așteaptă! Grăbește-te, înainte ca invadatorii să se trezească!

Prea târziu… Sunt deja printre noi.

Sper sa citesc si eu, in curand, cartea. Sunt extrem de curioasa de poveste si ador premiza cartii. Cat despre Andrei… cred ca e clar deja ca promite multe. Sunt sigura ca vom mai auzi de el mult timp de acum incolo.

Felicitari, Andrei, pentru lansare! La cat mai multe! Si iti multumesc pentru interviu! 🙂

 

Advertisements

One thought on “Interviu cu Andrei Trifanescu, autorul cartii “Specimenul”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s