Interviu cu Lavinia Calina, autoarea romanului “Ultimul Avanpost”


De curand am citit o carte care m-a cucerit complet: “Ultimul avanpost”. V-am oferit si recenzia. Dupa ce am terminat cartea, am tinut neaparat sa ii pun cateva intrebari Laiviniei, asa ca am contactat-o si a fost de acord sa imi lamureasca nelamuririle! Asa s-a nascut interviul pe care urmeaza sa il cititi.

“Ultimul avanpost” isi face loc, incet incet, printre marele capodopere romanesti. Adevarul e ca romanii aveau nevoie de o astfel de carte si Lavinia a venit cu genul de carte inedita, pentru care iti trebuie curaj sa il scrii! Sunt sigura ca vom mai auzi si de ea, si de “Ultimul avanpost”.

10013956_648470531856584_2710837978207557795_n

Buna, Lavinia! Iti multumesc cai ai acceptat acest interviu!
Pentru inceput, vorbeste-ne un pic despre tine.
Nu-mi place să vorbesc despre mine, dar o să încerc. Să vedem…am 24 de ani, ador zăpada și iarna, sunt dependentă de dulciuri, îmi place să citesc, sunt anti-talent la sport(aici sunt sigură că părinții mei mă aprobă) sunt vegetariană de doi ani, am doi câini și o papagaliță care e criminal în serie, sunt mofturoasă, am tendința de a cădea în extreme, am o relație de 8 ani cu un băiat care habar nu am cum mă suportă 🙂
Ce te-a influentat sa devii o cititoare?
Mereu mi-au plăcut poveștile. În copilărie îmi stresam toate rudele să-mi citească sau să-mi spună povești, apoi am învățat să citesc și nu am mai depins de nimeni. Prima carte pe care am citit-o a fost Colț Alb de Jack London, apoi am continuat cu alte cărți precum Vrăjitorul din Oz, Coliba unchiului Tom, Copiii căpitanului Grant, Doi ani de vacanță, plus multe altele de la Jules Verne(era autorul meu preferat în copilărie).
Unchiul meu are o bibliotecă impresionantă, iar când eram mică mă uitam fascinată la acele cărți și îmi doream ca într-o zi să am și eu o colecție așa frumoasă.
Iti mai aduci aminte cum ai ajuns sa scrii?
Când eram în școala generală obișnuiam să scriu diverse texte haioase ce mă implicau pe mine, colegi mei și câțiva profesori(evident aceștia erau personajele negative). În rest nu țin minte să fi scris ceva serios, asta până anul trecut când mi-a venit ideea de a scrie Ultimul avanpost.
Povesteste-ne un pic despre “Ultimul avanpost”.

923155_630613826975588_479797576_n
Cartea s-a născut din dorința mea de a citi o distopie a cărei acțiuni să se petreacă în România. Sunt un mare fan al acestui gen, fie că vorbim de filme sau cărți. Când am început să scriu nu mă gândeam că o să public vreodată cartea, deci nu am creat-o ca să placă anumitor persoane. În primul rând am vrut să îmi placă mie, că au îndrăgit-o și alții … ei bine, asta e bonus.
De curand am citit cartea si mi-a placut enorm. Dar sfarsitul m-a lasat cu multe intrebari. Planuiesti un al doilea volum?
Mă bucur că ți-a plăcut. Da, am în plan să scriu și volumul 2 anul acesta, dar când v-a apărea nu știu exact. Probabil în 2015.
Care a fost inspiratia pentru aceasta carte?
Eu m-am născut în decembrie 89, la câteva zile înainte de începerea revoluției, deci am prins multe discuții ce începeau cu pe vremea mea. Bunicul meu mi-a povestit de tatăl său care s-a opus regimului comunist și a fost închis. Nu știu cum a fost traiul în România înainte de 89, dar cred că universul creat de mine în Ultimul avanpost are la bază poveștile auzite în copilărie.
Cred că m-au inspirat multe lucruri chiar și din viața de zi cu zi. Spre exemplu anul trecut se discuta foarte mult la televizor despre împărțirea României în 8 regiuni. Lucru care se regăsește și în cartea mea.
Ce ai simtit in momentul in care editura Herg Benet ti-a acceptat manuscrisul?
Nu mai știu reacția mea exactă, dar a implicat multe țipete și țopăieli prin casă.
Cum a aratat lansarea cartii?
Vai, nu am dormit câteva nopți înainte de lansare, am tremurat ca o piftie pe tot parcursul evenimentului, plus că în sală erau câțiva din scriitori mei preferați. Am avut câteva momente de blackout, noroc că în sală se afla și mama, iar asta mi-a dat un plus de curaj.
Te regasesti intr-unul dintre personaje?
Pot spune că mă regăsesc în mai multe personaje, fie ele pozitive sau negative. Până și cu Alex am câteva puncte comune. Dar dacă ar fi să aleg doar unul, atunci acela ar fi Lena(sora lui Dan)
Cum arata o zi obisnuita din viata ta? Ai vreo rutina de scris?
Zilele mele se împart în două categorii: 1. Zile când am foarte mult de lucru la firma tatălui meu, am de mers la școală, trebuie să merg la practică în spital, vreau să scriu, vreau să citesc și nu am nici cea mai vagă idee cum să-mi împart timpul; și 2. Zile în care mă învârt dintr-o cameră în alta și le spun tuturor că mă plictisesc.
Nu am o rutină. De obicei scriu în timp ce îmi beau cafeaua. Așa ajung să stau câte 3-4 ore să beau o cafea.
Ok, nu e nimic personal, dar… care e cartea ta preferata? 😀
Sunt mai multe cărți care îmi plac. Dacă ar fi să aleg una aceea ar fi Black Creek Crossing(Casa de la răscruce) scrisă de John Saul.
In momentul in care scrii, iti place sa asculti muzica?Daca da, ce muzica putem gasi in playlist-ul tau?
Da ascult muzică în timp ce scriu. În ceea ce privește preferințele mele muzicale pot spune că sunt foarte ciudate. Acum ascult pop(Madonna, Gaga, Katy Perry) iar peste cinci minute ascult Cradle of Filth și Dimmu Borgir.
Oricum indiferent de starea mea în playlist-ul meu se v-a afla mereu Within Temptation.
Ne poti impartasi cateva dintre planurile tale de viitor?
Recent m-am apucat să scriu o altă carte. Sper să fie gata până în toamnă. E ceva diferit de prima, deși e tot un fantasy. O să dau mai multe detalii pe viitor. Evident urmează și al doilea volum din Ultimul avanpost, dar până atunci vreau să merg la mare în August 🙂
Care e, in opinia ta, cea mai buna parte in a fi scriitor?
De când a apărut pe piață cartea am tot primit mesaje de apreciere, de încurajare. Persoane de diferite vârste mi-au spus că le-a plăcut. Sincer, nu mă așteptam. E un sentiment minunat pe care nu știu exact cum să îl explic în cuvinte.
Si ultima intrebare, dar nu cea din urma… Ne poti impartasi un pasaj din “Ultimul avanpost”?
În fața lui Alex nu aveam nici un cuvânt de spus. Dacă se purtau așa cu mine, mă întreb cum se purtau cu oamenii de rând. Știu că Alex nu avea respect pentru nimeni și nimic, dar restul? Și tata? Tata, care nici măcar nu a vrut să mă asculte când am încercat să-i vorbesc despre adevărata față a lui Alex. Și el era la fel?
Într-un final, amândoi sunt niște idioți!
Nu pusesem niciodată la îndoială deciziile lor, sau ale celor aflați la conducere. De ce o făceam acum? M-am întors spre Dan, părea să se mai fi calmat. Undeva, înăuntrul meu, înțelegeam de ce era atât de dur cu mine. În ochii lui și ai partenerilor lui, eu făceam parte din altă clasă socială. Cei ca mine îi cauzaseră mult rău, așa că nu mă puteam aștepta la compasiune din partea lui. În schimb mă puteam aștepta la reproșuri și atacuri dure, căci undeva în adâncul lui avea impresia că, dacă mă rănea pe mine, îi rănea și pe cei ca mine.
Cei ca mine? Dar cine eram eu? În ochii lui și ai prietenilor săi eram produsul unei societăți lipsite de compasiune, în care fiecare speră să-i fie lui bine, o societate mecanică care nu pleacă urechea la problemele celorlalți. Care nu se sinchisește să întindă mâna celor care cer ajutor. Ne preocupăm de lucruri lipsite de sens, lucruri inutile. Am șters definitiv din limbajul nostru cuvinte precum comunitate, fraternitate, onoare, unitate, etică, valoare, libertate, moralitate, le-am înlocuit cu singurătate, izolare, sclavie, frică, teamă, lașitate și am instalat o stare de paralizie din care cu greu aveam să ne trezim.
Stai așa!
Am scuturat ușor din cap. O luasem razna. M-am uitat la fumul care ieșea din țigară și mi-am mușcat limba. Ciudat cum în momentul acela mă simțeam mai în siguranță ca niciodată. Era o senzație de relaxare pe care nu o simțisem niciodată alături de Alex. Probabil îmi era viața pusă în pericol, dar, cel puțin pentru prima dată de când mă știam, era viața mea. Cuvintele pe care le spuneam, gesturile pe care le făceam, toate erau ale mele. Făcute de mine, nu dictate de alții.

Da,da, da! O noua carte si continuarea de la “Ultimul avanpost”! Ziua mea a devenit mai buna!

Ei bine, dragilor, sper ca v-a placut interviul (Iti multumesc din nou, Lavinia!) si ca, daca nu ati facut-o inca, veti citi “Ultimul avanpost” in curand! 🙂

Advertisements

3 thoughts on “Interviu cu Lavinia Calina, autoarea romanului “Ultimul Avanpost”

  1. Mă bucur că ai avut inspiraţia să îi iei interviu Laviniei! Este foarte plăcut să auzi(vezi) că va exista un al doilea volum pentru carte “Ultimul avanpost”(nu ştiu de ce dar simt că Lavinia va face o trilogie) şi o nouă carte dar de această dată fantasy. E bine, sunt puţin curioasă, entuziasmată şi agitată.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s