Recenzie: “Paper Towns” de John Green


18690890

Descriere:

Two-time Printz Medalist John Green’s New York Times bestseller, now in paperback!

Quentin Jacobsen has spent a lifetime loving the magnificently adventurous Margo Roth Spiegelman from afar. So when she cracks open a window and climbs back into his life — dressed like a ninja and summoning him for an ingenious campaign of revenge — he follows.

After their all-nighter ends and a new day breaks, Q arrives at school to discover that Margo, always an enigma, has now become a mystery. But Q soon learns that there are clues — and they’re for him. Urged down a disconnected path, the closer he gets, the less Q sees of the girl he thought he knew.

O puteti comanda de pe Bookdepository.

Recenzie:

Dupa ce am citit “The fault in our stars” de 3 ori, “Looking for Alaska” si “An abundance of Katherines’, va puteti da seama si singuri cat de entuziasmata am fost sa citesc “Paper Towns”. Desi am citit multe recenzii, unele mai poitive decat altele, eram poate mai curioasa sa o citesc decat am fost la celelalte carti a lui. Poate ca e ciudat ce spun, dar atunci cand citesti numai chestii bune despre o carte, stii ca e buna si iti va placea. Dar cand sunt pareri impartite, curiozitatea e mai mare, pentru ca vrei sa stii din care categorie faci parte.
Asa ca am inceput “Paper Towns” cu un ambet larg pe fata. Si am terminat-o cu un ranjet adevarat.
Mi-a placut la nebunie! Dupa “Sub aceeasi stea”, “Paper Towns” este, pentru mine, cea mai buna carte a lui John. Mi s-a parut si mai buna decat “Looking for Alaska” chiar. Va spun, mi-a placut al naibii de mult!
In ca de la inceput, de cand am luat-o din raft si am rasfoit-o, am stiut ca voi fi cucerita de povestea lui Q. Am adorat – si ce voi spune acum va suna taaare superficial – coperta, pentru ca e unica. Cand o atingi, spui ca e din hartie, iar literele si formele in relief le-am adorat de mica, asa ca pentru mine, coperta asta a fost perfecta! Dupa ce am terminat cartea am realizat ca se si potriveste extrem de bine cu intreaga poveste.
Am adorat cartea de la inceput. Prologul m-a introdus, intr-un fel, in povestea ce avea sa imi ofere atat de multe clipe frumoase pe parcursul a celor doua zile in care am citit-o. Eram sigura ca imi va placea mult de Q si ca povestea va deveni rapid mai mult decat o simpla poveste pentru mine.
Primele pagini m-au cucerit din cauza a celor 3 personaje fantastice: Q, Ben si Radar.
Nu va pot spune cat de mult i-am adorat, impreuna si separat. Dialogurile lor m-au facut sa rad pe burta. Naturaletea s]I confortabilitatea din prietenia lor te face sa ii invidiez. Am gasit prietenia pe care am vrut intotdeauna sa o am, dar pe care nu am gasit-o inca.
Ben si Radar ii sunt niste prieteni extraordinar de buni lui Q. Sunt destepti, loiali, il sustin si il ajuta mereu. Dar faptul ca fac bascalie de el m-a facut sa-I ador si mai mult.
Am putut observa tiparul dupa care isi creeaza John personajele in Ben, Radar si Q: prieteni loiali, amuzanti, destepti si nu foarte populari. Totusi ceva ma uimeste: John reuseste de fiecare data sa creeze personaje originale, pe care n-ai cum sa nu le adori.
“Paper towns” e genul de carte care poate ca nu are un ritm alert, dar te tine cu sufletul la gura si te face sa dai pagina cat de repede poti. Va spun, m-a captivat pana la punctul in care nu mai puteam respira. Vroiam doar sa citesc. Nu ma interesa nimic altceva pe lumea asta decat sa vad deznodamantul. John Green a stiut cum sa construiasca misterul in jurul lui Margo si a disparitiei ei. Nu ma asteptam, sincera sa fiu. Cand ma gandesc la John Green si la cartile lui, ma gandesc la genul YA, la povesti de dragoste reusite, la mesaje si substraturi si putina drama. De data asta, am primit ceva in plus: putin thriller si o multime de suspans.
Inca de la inceputul cartii iti pui intrebarea “Cine e Margo?”, iar pe masura ce cartea inainteaza, vrei sa aflii unde e si ce s-a intamplat cu ea. Asta te face sa dai pagina cat mai repede. Asta, si Ben, Radar, Q si celelalte personaje din carte.
Toate personajele au fost extrem de reale si bine conturate. Inca un aspect reusit la “Paper towns”. Relatiile dintre ei sunt naturale, iar personajele sunt tipic adolescentine. Au probleme, sunt dramatici, iar asta ma face sa realizez cat de bine a capturat John perioada adolescentei.
Q mi s-a parut un pusti tare destept si tipic lui Green. Mi-a placut taaaare mult de el, chiar daca uneori ma enerva. Mi s-a parut nedrept de multe ori, pentru ca isi dadea la o parte prietenii pentru o fata pe care o iubea, dar care nu ii dadea nimic inapoi. Nu era corect sa se astepte ca toata lumea sa fie atat de disperata sa o gaseasca pe Margo. De multe ori a fost rautacios, dar apoi isi dadea seama ca a gresit si isi cerea scuze. Mi s-a parut foarte destept si extrem de adorabil, dar si amuzant.
“Paper Towns” iti arata ca a fi adolescent este, de fapt, mai dificil decat cred multi. Multi adolescenti (ca si Margo) nu isi gasesc locul si nu stiu cine sunt. Cred ca aceasta carte a reusit sa transmita lucrul asta extraordinar de bine. Adolescenta e o lupta pentru multi dintre noi si este momentul in care ne gasim pe noi insine.
Daca primele 3 sferturi din carte au fost un pic mai lente, ultimul sfert, dupa ce Q isi da seama unde ar putea fi Margo, sunt extrem de palpitanete si de alerte. Stai si citesti, cu inima la gura si ii tii pumnii lui Q, sa fie totul ok.
Finalul mi-a placut tare mult! Totusi mi-ar placea sa aflu ce s-a intamplat cu Margo, dar pentru ca vorbim despre John Green, stim ca nu vom afla niciodata.
Felul in care Q era indragostit de Margo m-a facut sa o invidiez. E genul de dragoste fara sfarsit, pe care toti o cautam. Povestea lor mi s-a parut pe cat de trista, pe atat de romantica. Q si Margo sunt foarte placuti impreuna, iar noapte aceea pe care au petrecut-o impreuna m-a distrat foarte mult! Ma “rugam” sa nu se mai termine.
Nu mai are rost sa vorbim de Green si de stilul lui. E la fel ca intotdeauna. Lejer, natural, simplu si totusi atat de special. John Green ramane, in continuare, autorul meu preferat.
“Paper Towns” a fost o adevarata cursa! M-am distrat, am ras, m-am incruntat, am stat cu inima la gura, am urmarit fiecare miscare a lui Q cu atentie. Dar, mai ales, am descoperit o noua poveste ce trebuie citita de toti! Mi-a placut la nebunie fiecare cuvintel din cartea asta si sper ca o veti citi toti! Am un feeling ca o sa o gasiti acusi si in romana. Sper numai.
O carte amuzanta, palpitanta, placuta si cu substraturi. Mi-a placut enorm!
Rate: 5.5 stele din 5

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s