Recomandarea saptamanii (5)


Daca pana acum v-am recomandat seriale si cantareti, saptamana asta va recomand o carte. O carte pe care am inceput-o saptamana trecuta si, desi mi-a placut extrem de mult, am terminat-o de-abia pe Luni: “…Sau ucizi o pasare cantatoare” de Harper Lee. Sau “To kill a mockingibrd”.

descărcare (8)

Cam asa arata descrierea:

Un roman publicat acum o jumatate de secol, dar mai actual ca niciodata, devenit reper cultural in Statele Unite ale Americii si vindut in peste zece milioane de exemplare. Premiul Pulitzer pentru Harper Lee, trei Oscaruri si doua Globuri de Aur pentru ecranizarea lui Robert Mulligan, cu Gregory Peck in rolul lui Atticus Finch.
 
…Sa ucizi o pasare cintatoare este un roman brutal si onest, abordind cu curaj o problematica mereu de interes : rasismul, conflictele sociale si pierderea inocentei copi­lariei, totul filtrat prin ochii unei fetite, Scout Finch, martora la intimplarile dramatice declansate intr-un mic orasel sudist atunci cind un barbat de culoare este acuzat ca a violat o femeie alba. Tatal naratoarei, Atticus, desemnat ca avocat al apararii, trebuie sa tina piept unor prejudecati pina atunci latente si, din acest mo­ment, Scout si fratele ei, Jem, sint atrasi intr-o succe­siune rapida de evenimente care le depasesc intelegerea. Pe timpul procesului, oraselul decade treptat in grotesc si violenta, insa exista oameni care nu se lasa conta­minati de setea de linsaj generala, iar Atticus Finch ramine reperul moral care ii ofera lui Scout, si totodata cititorilor, un punct de vedere empatic si echilibrat.
 
„Multi dintre fanii ei sint convinsi ca Harper Lee, autoarea unui roman devenit aproape instantaneu o opera clasica a literaturii americane, a incetat de mult din viata. Cartea ei avind ca subiect conflictele rasiale din Sudul Statelor Unite, distinsa cu Premiul Pulitzer in 1960, ramine unul dintre marile succese literare ale ultimei jumatati de secol, iar autoarea insasi este un personaj cheie in recent lansatul film Capote, care a readus-o in lumina reflectoarelor. Dar, in ciuda faimei de care se bucura, Harper Lee a disparut din viata publica de mai bine de patru decenii, urmind exemplul altor pustnici ca J.D. Salinger sau Thomas Pynchon, retrasi din lume pentru a evita efectele secundare ale celebritatii.” (The Observer)
„Tot ce-mi doream era sa existe cineva caruia cartea mea sa-i placa indeajuns incit sa ma incurajeze sa merg mai departe… Nu aveam mari sperante, dar m-am pomenit coplesita de onoruri, iar acesta a fost, intr-un fel, un lucru la fel de inspaimintator ca executia rapida la care ma asteptam.” (Harper Lee)
O puteti comanda in romana de pe site-ul editurii Polirom.
Nu voi scrie o recenzie, pentru ca nu cred ca sunt in stare sa scriu o recenzie pentru un roman de statutul asta. Cert e ca mi-a placut enorm  de mult! E una dintre cartile pe care am asteptat sa le citesc de mult timp. Si, sincera sa fiu, chiar nu credeam ca imi va placea atat de mult!
Inteleg de ce a fost numita o carte clasica. Este. Chiar daca e si o carte contemporana, “To kill a mockingbird” este o carte dupa care chiar iti ramane ceva. E un roman care spune ceva si are o anumita atmosfera pe care rar o intalnesti in carti. Are un ritm lent, dar e extrem de captivanta. Nu poti sa o parcurgi in cateva zile, oricat de mult ti-ar placea. Nu e o carte grea, dar fiecare pagina e impanzita de mesaje pe care trebuie sa stai sa le analizezi.
Subiectul principal pe care il abordeaza cartea asta este omenirea s diferenta dintre oameni. De fapt nu, nu diferenta dintre oameni. Ce inearca Harper sa spuna cu acest roman e ca toti suntem egali, chiar daca nu toate lumea o intelege. Nimeni nu e mai presus decat celelalt, oricat de mult ne-ar placea sa o credem.
Mi-a placut foarte mult relatia dintre Jem si Scout. Mi-au placut ei insusi. Cred ca Harper a reusit sa imortalizeze foarte bine relatia dintre doi frati de pe vremea aia.
De asemenea, foarte mult mi-a placut si de Atticus. Cred ca el a fost personajul meu preferat din toata cartea. Rabdator, intelegator, iubitor, dar si extrem de destept, Atticus mi s-a parut parintele perfect. Felul in care isi ingrijea copiii si ii invata ce e viata m-a dat gata.
In general personajele cartii acesteia sunt speciale.
Harper Lee a reusit sa importalizeze si a transmita atmosfera anilor aceia. Mi s-a parut interesant sa vad cum se traia cu mai putin de 100 de ani in urma si sa aflu macar o parte din obiceiurile oamenilor din America.
“…Sa ucizi o pasare cantatoare” ar trebui citita de toata lumea. Nu cosnider ca e o carte despre rasism, ci despre omenire si despre umanitate. Cred ca poate deschide ochii multor lume. Si, in plus, n-ai cum sa nu te bucuri de aventurile lui Jem si ale lui Scout.
10377245_794457463907536_1703596844667494807_n
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s