Recenzie: “Panic” de Lauren Oliver


Panic_HC_JKT_des4.indd

Descriere:

Panic began as so many things do in Carp, a dead-end town of 12,000 people in the middle of nowhere: because it was summer, and there was nothing else to do.

Heather never thought she would compete in Panic, a legendary game played by graduating seniors, where the stakes are high and the payoff is even higher. She’d never thought of herself as fearless, the kind of person who would fight to stand out. But when she finds something, and someone, to fight for, she will discover that she is braver than she ever thought.

Dodge has never been afraid of Panic. His secret will fuel him, and get him all the way through the game, he’s sure of it. But what he doesn’t know is that he’s not the only one with a secret. Everyone has something to play for.

For Heather and Dodge, the game will bring new alliances, unexpected revelations, and the possibility of first love for each of them—and the knowledge that sometimes the very things we fear are those we need the most.

Puteti comanda cartea de pe Bookdepository.

Recenzie:

Lauren Oliver face parte din categria autorilor care imi plac atat de mult incat am tinut sa am toate cartile ei in paperback. De fapt, prima carte in engleza pe care am citit-o a fost “Delirium”, carte care, de altfel, mi-a si placut la nebunie. “Pandemonium” – volumul al doilea al seriei – mi-a placut si mai mult. Despre “Requeim” nu pot spune nimic, pentru ca nu am citit-o inca, desi sta cuminte pe raft. “Before I fall” am citit-o intr-o zi, deci va puteti imagina cat de mult mi-a placut.
Eram atat de entuziasmata cand in sfarsit mi-am luat si “Panic” in paperback. O buna bucata de vreme am trait cu impresia ca si cartea asta, la randul ei, este distopie. Pana la urma am aflat ca nu e asa, dar eram la fel de incantata.
Daca Lauren Oliver face parte din categoria autorilor mei preferati, pot spune ca “Panic” face parte din categoria cartilor care nu m-au impresionat deloc.
Mi-a placut. Dar cand vorbesc de Lauren Oliver si cartile ei sunt obisnuita sa fiu entuziasmata si sa incep sa turui despre cat de buna a fost respectiva carte. De-asta, “Panic” reprezinta si o mica dezamagire pentru mine. Nu spun ca nu e o carte buna, dar nu e nici cea mai buna carte scrisa de Lauren si nici cea mai impresionanta.
Unul dintre lucrurile care m-au surprins – neplacut, as putea spune – este faptul ca nu am simtit nici cea mai mica urma de afectiune fata de personaje. Nu a existat nici o conectie intre mine si ei. Dodge nu mi-a placut deloc in marea majoritate a timpului. Bishop a fost personajul care mi-a placut cel mai mult, urmat de Heather. Dar personajele si destinele lor mi-au fost indiferente in majoritatea timpului. Au existat si momente cand parca incepeam sa ma atasez de ei, dar dispareau repede.
Nu imi pot explica ce s-a intamplat. Nu imi dau seama. Personajele erau aparent bine construite, dar nu erau pentru mine. Nu am gasit nimic remarcabil la ei. Lucru care mi s-a parut si mai ciudat, pentru ca, deobicei, personajele lui Lauren nu sunt plictisitoare. Dar cred ca orice autor trebuie sa aiba o carte cu care sa calce mai stramb, nu?
Jocul – Panic – mi s-a parut o idee extraordinar de originala. Desi uneori m-a dus cu gandul la ‘Jocurile Foamei’, in generala totul a fost foarte diferit si original. Si captivant, de altfel. Mi-au placut mult provocarile, pentru ca erau intr-adevar periculoase si te faceau sa respiri mai repede de emotie si frica. Uneori aveai impresia ca simti jocul pe piele, lucru ce mi-a placut foarte tare. De fiecare data cand personajele trebuiau sa indeplineasca una dintre provocari, eram foarte captivata si aveam impresia ca sunt in mijlocul jocului.
Dar nu a fost asa de la inceput. Desi autoarea iti ofera o scurta istorie a jocului, nu-mi aduc aminte sa fi explicat exact cum se joaca. Asa ca pe la pagina 80 citeam si ma uitam in jur, confuza, neintelegand ce se intampla. A trebuie sa intru pe net si sa citesc ca sa pot continua sa citesc. O data ce am inteles ce si cum, eram mult mai captivata si mai curioasa sa vad la ce vor fi supusi concurenti in urmatoarele probe.
Lauren a ales sa se exeze pe Heather si Dodge, lucru care m-a nemultumit. Personaje la fel de importante, cu poveste, erau si Bishop si Nat si nu inteleg cu ce au fost mai speciali Dodge si Heather. Povestea mi-a dat impresia ca e incompleta fara punctele de vedere ale lui Nat si Bishop.
Nici povestea lui Heather, dar nici povestea lui Dodge nu m-au impresionat. Stiti ca sunt mai greu de impresionat, iar “Panic” nu a reusit, pur si simplu, sa o faca. Si nici povestile protagonistilor.
La un momentdat, citeam din inertie. Vroiam sa o termin, ca si-asa am petrecut o saptamana cu ea si nu a fost o carte care sa imi placa extraordinar de mult, ca sa spun ca am fost fericita de tot timpul asta. Oricat de mult as fi vrut sa o iubesc, nu m-a putut captiva si nici nu m-a incantat foarte mult. Pur si simplu vroiam sa o termin, ca sa imi iau de o grija si sa ma apuc de altceva. Si imi pare tare rau, pentru ca…
Premiza cartii mi s-a parut geniala. 4 prieteni, 4 motive si 4 povesti, un singur joc si un singur premiu. Cine va trada pe cine? Cine va fi loial cui? Cine va castiga? Cine se va indragosti de cine? Am fost curioasa sa vad cine castiga, dar ma asteptam. Castigatorul era mult prea sigur pe sine si determinat ca sa nu castige.
Au fost multe scene bune. Am ras de cateva ori, dar de cele mai multe ori eram indiferenta. Totusi, mi-au placut scenele cu Bishop si Heather. Mi-a placut tare mult povestea dintre ei si am fost foarte trista cand s-a intamplat ce s-a intamplat.
Dodge si Nat? Nu prea. Erau ciudati. De-abia se cunoscusera ca s-au si sarutat. Mi s-a parut o miscare de autor amator. Nu mi-a placut nici de Dodge, nici de Nat.
Scrisul lui Lauren a ramas tot frumos. Mi-a placut cursivitatea textului si felul in care transmite emotiile prin scris. Am inteles supararea lui Heather pentru mama ei si nevoia de razbunare a lui Dodge.
Mi-a placut foarte mult finalul. A fost un final bine scris, chiar daca stiai ca nu va ramane asa. Sunt curioasa ce s-a intamplat cu Lily si Heather.
Au fost cateva plot twist-uri maricele si surprinzatoare in carte, dar nici una la fel de surprinzatoare ca si faza cu Bishop. Am fost socata, pentru ca nu ma asteptam! Ramasesem cu gura cascata!
“Panic” e o poveste despre prietenie, prima dragoste, competivitate, nevoia de razbunare si destin. Mi-a placut ca Dodge, Heather, Nat si Bishop s-au ajutat pana In ultimul moment. Ar fi o lectie buna pentru multi adolescenti din ziua de astazi.
De asemenea, “Panic” ii spune cititorului sa nu se dea batut niciodata. ‘Panic’ este o carte despre curaj, in primul rand. In viata, ca sa castigi, trebuie sa fii curajos si sa incerci mereu. Asta a fost cel mai important mesaj transmis de cartea asta, dupa parerea mea.
O carte buna, per total. Sunt sigura ca multi dintre voi o vor gasi mult mai geniala decat am gasit-o eu, asa ca nu ezitati sa o cititi. Are multe surprize si multe substraturi. Si e si captivanta. Asa ca cititi-o, daca va surade.
Rate: 3 stele din 5

Advertisements

One thought on “Recenzie: “Panic” de Lauren Oliver

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s