Movie review: “Lista lui Schindler” (1993)


descărcare (17)

Distributie:

Liam Neeson Liam Neeson
Ben Kingsley Ben Kingsley
Ralph Fiennes Ralph Fiennes
Caroline Goodall Caroline Goodall
Jonathan Sagall Jonathan Sagall
Poldek Pfefferberg (as Jonathan Sagalle)
Embeth Davidtz Embeth Davidtz
Malgorzata Gebel Malgorzata Gebel
Wiktoria Klonowska (as Malgoscha Gebel)
Shmuel Levy Shmuel Levy
Wilek Chilowicz (as Shmulik Levy)
Mark Ivanir Mark Ivanir
Béatrice Macola Béatrice Macola
Ingrid (as Beatrice Macola)
Andrzej Seweryn Andrzej Seweryn
Friedrich von Thun Friedrich von Thun
Rolf Czurda (as Friedrich Von Thun)
Krzysztof Luft Krzysztof Luft
Herman Toffel
Harry Nehring Harry Nehring
Leo John
Norbert Weisser Norbert Weisser

Trailer:

Daca vreti sa aflati mai multe despre film puteti sa accesati site-ul IMDb.

Recenzie:

Unul dintre filmele care a stat multa vreme pe lista filmelor pe care trebuie sa le urmaresc este “Lista lui Schindler”. Am reusit, in sfarsit, sa il vad duminica, dupa vreo 4 ani de cand tot vroiam sa il vad.
Desi ador tot ce tine de razboi si de perioada aceea, nu puteam sa imi iau inima in dinti sa vad filmul asta. Mare parte din cauza faptului ca tine cam 3 ore, iar eu ma plictisesc extraordinar de repede la filme daca nu e ceva bun. Si poate ca e stupid sa ma indoiesc de unde film care a castigat atat de multe premii importante, dar n-ai cum sa nu o faci.
Ei bine…
“Schindler’s list” este probabil unul dintre cele mai impresionante si mai socante filme pe care le-am vazut pana acum. Si da, mi-a placut enorm. Sunt sigura ca il voi mai revedea pe parcursul vietii mele, pentru ca n-ai cum sa vezi doar o singura data un film de genul asta.
Un lucru care mi s-a parut foarte interesant este ca e in alb si negru. Spre rusinea mea trebuie sa recunosc ca asta e primul film in alb si negru pe care il vad. Dar nu ultimul. Mi-a placut senzatia de mister si drama si mai mare. Sincera sa fiu, cred ca un film in alb si negru este mult mai expreziv decat un film in culori. Ei bine, daca nu mai expresiv, cu siguranta mult mai… distractiv, daca imi permiteti. In viziunea mea, fiecare culoare exprima ceva. Culoarea bluzei pe care o poarta personajul principal inainte sa moara poate sa spuna ceva. Dar la filmele in alb si negru trebuie sa deslusesti singur ce a vrut sa transmita.
Sincera sa fiu, nu cred ca “Lista lui Schindler” ar fi avut acelasi farmec daca n-ar fi fost in alb si negru. Perioada aceea si toate intamplarile sunt gri; nu e nimic colorat in ce s-a intamplat, deci un film in culori ar fi fost stupid.
Desi stiam de toata tragedia cu evreii din timpul razboiului, sa vezi tot ce li s-a intamplat e socant. Consider ca cel mai mare avantaj la acest film este faptul ca arata fiecare intamplare, fiecare impuscatura. Ca sa intelegi ceva, trebuie sa il vezi. Asa si cum “Lista lui Schindler” si evreii. Filmul nu ar mai fi fost la fel de real daca nu ar fi aratat atat de multe scene socante.
Chiar daca filmul se bazeaza pe fapte reale, nu ma asteptam sa fie chiar atat de real. Uneori, sincera sa fiu, ma intrebam daca nu cumva totul a fost filmat chiar atunci. Totul a fost pus atat de bine in scena, actorii au jucat atat de real si de patrunzator, efectele speciale atat de reale incat chiar credeai ca aia sunt creierii cuiva.
Nu cred ca sunt in masura sa imi dau cu parerea despre prestatiile actorilor, dar my god, n-am vazut in viata mea asa ceva. Atata naturalete, atat de multe emorii transmise, atat de mult… talent!! Liam Neeson… extraordinar!
Personajele mele preferate… well, nu cred ca mai trebuie sa il mentionez pe Schindler, pentru ca se subintelege. Dar Itzhak Stern mi-a placut extraordinar de mult, iar increderea pe care Schindler o avea in el m-a dat gata. In general relatia lor mi-a placut foarte mult.
Toate scenele au fost impresionante, dar scena de final, in care adevaratii evrei din lista lui Schindler puneau pietre pe mormantul lui Schindler m-a dat gata. Mi s-a parut cea mai emotionanta scena, chiar daca nu a fost. Dar faptul ca ei inca si-l aminteau, si faptul ca intr-un final intelegi ca Schindler nu a salvat numai 1.200 de oameni, ci mai bine de 6.000 si ca toate celelalte generatii erau in viata din cauza lui mi s-a parut foarte impresionant. O alta scena de zile mari a fost scena de final, in care Schindler se pregateste sa plece si are remuscari ca nu a salvat mai multi oameni. Nici nu mai intra in discutie prestatia lui Liam Neeson, care a fost sublima. E foarte greu sa spui care a fost cea mai buna scena, pentru ca tot filmul e impresionant si nu ai cum sa spui ca numai o scena ti-a placut deosebit de mult.
Mai are rost sa vorbesc de poveste? N-ai cum sa descrii asa o poveste. E tragica, cruda, brutala uneori, frumoasa, emotionanta, impresionanta. Ce m-a impresionat e faptul ca, la inceput, Schindler vroia doar sa faca bani, dar pana la final, a devenit om si a tinut cu orice pret sa isi salveze dragii muncitori. O adevarata lectie de viata, ce mai. Nici nu stiu ce sa zic, pentru ca am ramas fara cuvinte. Sublim.
Nu ca as avea prea mult drept sa imi dau cu parerea despre un film ca asta, dar a fost superb. Mult mai bun decat multe filme care au castigat Oscaruri peste ani. Nici nu stii cum sa-l descrii. N-am plans, dar m-a impresionat pana peste masura.
Soundtrack-ul. Oh my. Melodia de baza (care pe parcursul filmului este interpretata ori la vioara – Itzhak Perlman, you genius! – ori la orchestra sau chitara) o stiam de mic copil si intotdeauna mi-am dorit sa o cant. Astept sa iasa toata lumea din vacanta si ma duc sa mi-o scot la imprimanta. Dar nu asta e ideea. Ideea e ca asta este probabil cel mai potrivit soundtrack posibil. Fiecare piesa atat de bine aleasa pentru scena potrivita. Fara acest soundtrack, sunt sigura ca filmul nu ar mai fi fost atat de impresionant. Am inteles, in sfarsit, cat de mult conteaza un soundtrack bine ales.
Sincera sa fiu, nu stiu ce sa mai zic. Ca mi-a placut? Prea putin. Ca e bun? Minciuni. Filmul e sublim si isi merita orice premiu si lauda posibila. Daca nu l-ati vazut pana acum, nu stiu ce mai asteptati. Si daca va numiti cinefili si nu l-ati vazut, va mintiti singuri. O persoana nu se poate numi cinefil daca nu urmareste ‘Lista lui Schindler’.
Un film care nu va muri niciodata. Abia astept sa citesc si cartea si sper ca v-am convins – cu recenzia asta de doi bani – sa va uitati la maretia asta de film.
Am scris 1.029 de cuvinte fara sens. Probabil ca asta e cea mai proasta recenzie a mea, dar asta e din cauza faptului ca nu ma simt in masura sa spun altceva despre filmul asta si nici nu pot. M-a impresionat atat de mult, incat mi s-au dus cuvintele undeva, departe.
Rating: Dar ce, chiar atat de tupeista ma credeti?! O mie de stele ar fi putin.

Advertisements

One thought on “Movie review: “Lista lui Schindler” (1993)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s