Midnight stories (3)


53562-Snow-Tracks-And-Sunshine

Zapada imi scartaie sub picioare. Vantul imi suiera pe la urechi, dandu-mi impresia ca milioane de gloante incearca sa ma nimereasca, dar eu sunt mai puternica decat ele si le ocolesc. Cerul e alb, exact ca si zapada care se tot asterne. Alb, linistit, calm, dar totusi atat de manios.
Picioarele mi-au inghetat, dar nu ma pot opri din mers. Sunt deja la marginea orasului, dar nu-mi pasa. Am sa continui sa merg pana cand nu voi mai putea si voi deveni una cu zapada. Alba, rece, linistita.
Cu fiecare pas pe care Il fac realizez cat de mult timp am crezut ca am si nu am avut. Cat de mult timp am pierdut. Cat de naiva am fost sa cred ca tot timpul din lume imi apartine!
Tragedia vietii e ca toti avem impresia ca avem timp; nu e asa. N-avem nici macar o secunda. Avem impresia ca valoram ceva, ca vom schimba lumea, ca Universul da doi bani pe noi. Cand, in realitate, nu valoram nimic, nu schimbam lumea si nici nu insemnam ceva pentru Universul asta. Tragedia vietii e ca totul e o iluzie.
Ma uimeste cum am pierdut totul intr-o secunda.
O alta tragedie a vietii.
Intr-o secunda, ai totul. Simti ca lumea iti apartine si nimeni si nimic nu iti poate lua asta. Ai tot ce ti-ai dori.
Apoi, in urmatoarea secunda, totul iti este brutal smuls din brate si nu mai ai nimic nimic nimic. Deodata esti doar un pion in jocul Universului si nu mai valorezi nici un cent. Nu mai ai nimic. Te uiti in jur si realizezi ca totul e acum doar o amintire. Si nu poti face nimic…
Am citit undeva o data ca Universul vrea sa fie observat. Adevarul e ca nu Universul vrea sa fie observat, ci noi. Muncim atat de greu ca sa fim cineva incat uitam sa ne mai oprim din cand in cand si sa ne uitam in jur. Pur si simplu, sa observam cum s-a tuns vecina cea mai noua, sau sa observam expresia de fericire de pe fata unui copil cand se joaca, sau, pur si simplu, sa manancam o inghetata.
Devenim prea indarjiti sa adunam lucruri care ajungem sa le dispretuim si pierdem controlul.
Si uite-asa ajungi sa mergi prin zapada pana nu te mai tin picioarele.
N-am realizat ca pierd totul decat atunci cand era prea tarziu; pierdusem deja tot ce avem. Acum nu mai pot face nimic si nici nu mai am puterea sa o fac. Nu simt nimic, decat un pustiu imens, care nu se va termina niciodata.
Viata e plina de tragedii si prea putine miracole. Eu sunt una dintre acest tragedii. Miracolele (sau miracolul, mai bine spus) mi-a fost luat din brate exact cand il castigasem inapoi.
Adevarul e ca niciodata nu pretuim nimic decat atunci cand e prea tarziu. Consideram ca totul ni se cuvine si uitam sa ne bucuram si sa pretuim orice ni se da. Suntem atat de aroganti incat consideram ca toata lumea asta ni se cuvinte, cand de fapt, nu avem dreptul la nimic.
Am ajuns sa cred ca Universul are o adevarata placere cand ne vede suferind. Asta pentru ca nu stim sa fim oameni.
Am sa continui sa merg pana la sfarsitul drumului.

images (6)

Advertisements

2 thoughts on “Midnight stories (3)

  1. Pentru început, e destul de okay. Cred că scrii mai bine decât atunci când m-am apucat eu prima dată de fan fiction-uri, but that was a long time ago.
    În primul rând, scrie cu diacritice, orice, oriunde, nu contează că-i facebook, mess sau mâzgâlești ceva pe tabletă/ telefon. Diacritice, tată.
    Apoi, încearcă să-ți diversifici textul cât mai mult. Folosește sinonime, căci altfel te repeți la infinit și sună prost la ureche. Când ai varietate, textul e mai cursiv, expresiv și toate cele. Are forță. Transmite sentimente. Deci, sinonime. Ține dex online aproape și când nu știi ceva, search for whatever you need. Pe mine mă ajută.
    Apoi, folosești foarte mult „dar”. Se aplică ce am zis mai sus. Mai există și „însă”, „totuși”. Încearcă să le amesteci în așa fel încât să sune bine ceea ce scrii. Numai că nu trebuie să te preocupe asta în timp ce creezi ceva sub forța aia „magică”, ya know. Când te lovește inspirația, scrie cum poți. Preocupă-te de cum sună textul de abia când te apuci să-l editezi.
    Un alt lucru. Repeți și ideile foarte mult, dar pe parcurs o să te lecuiești și de asta. Toată treaba e să îți structurezi în cap ce vrei să scrii, iar dacă n-o faci dinainte, ți-am spus, o poți face după. Recitește de mai multe ori ce ai scris, chiar și cu voce tare. Nu publica niciodată un text brut, oricât de bun ți s-ar părea. Îmbunătățește-l, atât gramatical, cât și expresiv.
    Altceva, nu știu ce să-ți mai spun. Mult succes! :*

    Ps: Îmi place că ești mai mult pe sfera filozofică. :p

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s