Recenzie: “Misery” de Stephen King


descărcare (24)

Descriere:

O fioroasă dramă într-un act cu două personaje și un singur decor, în care un celebru autor, îngrijit și torturat cu sadică tandreţe, este prizonierul propriei ficţiuni, iar torţionarul este cititorul său cel mai entuziast și devotat…

Misery Chastain este eroina unui ciclu de romane „duioase“, dar părintele ei, scriitorul Paul Sheldon, e hotărât să o dea uitării… Până când Annie Wilkes, o fostă infirmieră și fanatică admiratoare a personajului și creatorului său, îl „recuperează“ pe Sheldon dintr-un accident de automobil. Și celebrul autor este obligat s-o reînvie pe Misery, să rescrie ultimul episod, numai pentru Annie și sub vigilenta ei supraveghere. Dar tensiunea atinge cote insuportabile și curând devine limpede că sfârșitul cărţii va fi și sfârșitul unuia dintre cei doi…

Puteti comanda cartea de la libraria Targul Cartii.

Recenzie:

*Am primit o copie a acestei carti spre reenzie de la libraria Targul Cartii. Multumesc!*
Abia ce am terminat de citit aceasta carte si sunt inca sub influenta ei, deci aceasta recenzie s-ar putea sa nu fie extraordinar de coerenta.
Am crescut cu o mama care este fana infocata a lui Stephen King. Stiam de mica de el, ii aveam cartile in biblioteca, o auzeam pe mama mereu vorbind de cat de genial este el si cat de bune sunt cartile lui si cum neaparat trebuie sa citesc si eu ceva scris de el, pronto! Asa ca, in momentul in care am prins ocazia sa citesc ceva in afara de Carrie, am facut-o.
Luni, cand am vrut sa incep acest volum, nu eram foarte sigura daca sunt pregatita inca si daca vreau sa il citesc. Intotdeauna am considerat cartile lui King uriase, oricat de putine pagini ar avea, de fapt, carte. Am mai citit ceva de el si stiu ca se intampla atat de multe lucruri, incat nici nu conteaza daca o carte de-a lui are 50 sau 500 de pagini. Tot uriasa ramane.
Dar pentru ca vremea era mohorata si racoroasa, mi s-a parut momentul perfect sa ma imbarc intr-o calatorie in infricosatoarea poveste a lui Paul Sheldon.
Trebuie sa recunosc ca… nu ma asteptam sa imi placa atat de mult! Nu am citit eu prea multe carti de King, dar pot spune ca mana pe inima ca asta e favorita mea. Mi-a placut la nebunie si mai ca as reincepe-o!
Nu m-am dat in vant dupa ea de la inceput. Binenteles, inceputurile mereu sunt lente. Pana te acomodezi cu scrisul, cu povestea, cu personajele, poate lua ceva timp. Dar, din fericire, Stephen King stie cum sa isi faca cititorii sa intre in actiune si sa nu mai poata lasa cartea din mana destul de repede. Mie mi-au trebuit numai 50 de pagini sa ma declar fana a cartii!
Ritmul cartii, la inceput, este lent, dar te captiveaza. Mie imi mai povestise mama cate ceva si stiam ca voi avea parte de multe surprize pe parcursul cartii. De-asta si citeam atat de mult si atat de repede. Incercam sa dau de aceste surprize. Dar chiar daca mama nu mi-ar fi spus nimic si nu as fi avut habar de ce se va intampla, tot as fi citit cu inima la gura. King are un stil incredibil de a te face sa dispari din lumea ta si sa fii complet captivat de ce se intampla in carte. Ca si cititor, nu ai cum sa nu citesti in continuu. Povestile lui King pur si simplu te bantuie.
“Misery” este o carte care te innebuneste, te inspaimanta, te fascineaza si te face sa iti pierzi respiratia. Devii una cu personajele si te simti parte din poveste. In timp ce citeam, totul era atat de vivid si de real, incat parca o vedeam pe Annie cu cutitul sau pe Paul scrind, exact ca si cum ar fi fost in fata mea. Citind, devii una cu Paul si simti orice simte el. Am putut, practic, sa simt teroarea si frica lui si, la un moment dat, devenisem la fel de paranoia ca si el. M-am simtit terorizata si imi era frica sa ma dau jos din pat, sa sting becul. In special dupa sfarsitul fulminant. Ma refer la doua scene, una dintre ele implicand o mana pe sub usa, iar cealalta un topor. Parca o si vedeam pe Annie, la capatul holului din casa mea, asteptandu-ma cu un topor. Sunt sigura ca gandul la aceasta carte imi va da fiori multa vreme de acum incolo.
Povestea lui Paul este, pe cat de impresionanta, pe atat de tulburatoare. Exista foarte multe scene extrem de vivide si de… horror, pe care le vezi, practic, in fata ochilor. Stephen King are un adevarat talent la a te face sa “vezi” cartile lui, nu numai sa le citesti. Toate descrierile amanuntite, dar totusi deloc plictisitoare ale locurilor si ale anumitor scene creeaza un suspans greu de depasit. Ca si cititor, te tot astepti sa iasa Annie de pe undeva si, la un moment dat, te astepti sa se intample ce-I mai rau. Dar, oricat de pregatit crezi ca esti pentru urmatoarea scena care implica, sa spunem un deget si un cutit, Stephen King iti arata ca te pacalesti singur. Nu ai cum sa fii pregatit pentru scenele lui. Asta imi place foarte mult la el. Niciodata nu stii la ce sa te astepti.
Stephen este un adevarat ‘rege’ in crearea personajelor lui. “Misery” nu are multe personaje, dar cu un personaj ca Annie, nici nu trebuiau mai multe.
Paul este un autor de succes, dar care, intr-un fel, isi uraste cartile. Ei, daca nu cartile, eroina cartilor, Misery, sigur ii displace profund. Paul mi s-a parut, la inceput, un tip pretentios, putin ingamfat, care nu stie sa se bucure de ce are. Asta pana cand are de-a face cu Annie, si toata viata I se schimba. Acesta ajunge sa se gandeasca la viata lui de dinainte cu dor si jind, iar pana la finalul cartii se va uri si va ajunge in pragul nebuniei. Insa, pe tot parcursul cartii un caracter ramane constant: inteligenta lui.
Annie… oh, Annie! Ea este un personaj atat de complex incat uneori ai impresia ca nu “incape’ intre paginile cartii. E desteapta, asta e primul lucru pe care il observi la ea. E al naibii de desteapta.
Dar si al naibii de nebuna.
La inceput, Annie este oaspetele perfect. Rabdatoare, grijulie, iubitoare. Dar obsesiva. Annie este obsedata de Paul si de Misery, iar asta o face sa faca niste lucruri greu de imaginat. Cruzimea si nebunia sunt, probabil, caracterele ei principale.
Pe parcursul cartii, nebunia din Annie va fi evidenta. M-au socat lucrurile de care este in stare, dar inteligenta ei si atentia pe care o da detaliilor, m-au impresionat. Daca veti citi cartea – si sper ca o veti face – veti vedea ca Annie este un adevarat “killer”. Unul extraordinar de bun.
M-au uimit, la fel ca si pe Paul, schimbarile ei de stare si felul in care, intr-o secunda era fericita, iar in urmatoarea mai avea un pic si il omora.
Sunt multe de spus despre ei, dar cel mai bine este sa cititi cartea si sa va convingeti singur. Oricat de mult m-as stradui, nu pot reda cartea si personajele in cuvinte.
Mi-au placut mult referintele la scris, la carti si la lumea literara. Am invatat cateva lucruri despre autori si despre scris si voi incerca sa le aplic. Si imi trebuie o masina de scris neaparat! De preferat, una care sa aiba literele toate.
Annie este o adevarata fangirl. Scuzati-ma, poate este neadecvat, dar nu am putut sa nu ma gandesc la asemanarea ei cu asa-zisele “fangirl” din vremea noastra. Obsesia ei pentru Misery si pentru Paul este obsesia care se ascunde in multi dintre noi, fie ca este pentru o carte, un film sau o trupa.
M-am convins. Stephen King este un adevarat “rege” al suspansului si al horror-ului. Omul asta ma fascineaza. Este un autor extraordinar, in adevaratul sens al cuvantului. Stie cum sa scrie si, chiar daca sunt sigur ca ar putea scrie orice, nu mi-l pot imagina scriind altceva decat thrillere sau horror. Stie cum sa creeze suspans si cum sa te faca sa nu lasi cartea din mana. I se potriveste numele, cu siguranta!
Finalul a fost ceea ce numesc eu un final fulminant. E genul de final care m-a facut sa ma indragosesc de carti. Toata actiunea cartii duce la acel final si cand in sfarsit vine – dupa multa asteptare si suspans – e mult mai mult decat te-ai asteptat. Povestea lui Paul se termina intr-un mod palpitant, captivant, tulburator si nebunesc, cu multe accente horror. Scenele au fost atat de… bine scrise si atat de reale! Mai ca-mi era frica sa ma duc in bucatarie, sa nu ma astepte vreo Annie cu vreun topor. Da, dom’le, asta-I un final bun! Si chiar si la final, cand spui ca totul s-a rezolvat, vine King si-ti da in cap – cu o carte, in stilul lui – si se mai intampla ceva la care nu te asteptai. Iar tu stai si citesti si te-ntrebi de unde toata imaginatia asta.
In concluzie, “Misery” este un thriller palpitant, o carte care te va bantui mult timp de-acum incolo si pe care o citesti fara sa rasufli. Mi-a placut extraordinar de mult si mi-a deschis apetitul pentru cartile lui King. Nu trebuie sa o ratati!
Nota: 5 stele din 5

Advertisements

2 thoughts on “Recenzie: “Misery” de Stephen King

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s