Vremurile se schimba. A noastra cand vine?


Vreau sa incep acest post pe care ma tot chinui sa il scriu de vreo luna cerandu-mi iertare pentru inactivitatea mea de zilele astea. Prima saptamana de liceu a inceput in forta. Vorba aia… se ingroasa gluma. Nu mai tine sa nu invat sau sa nu-mi fac temele. Examenele de la sfarsit sunt foarte dificile si chiar as vrea sa termin liceul asta la care sunt acum. Asa ca, cu parere de rau trebuie sa spun ca blogul si cartile au cam trecut in planul al treilea. Prima e vioara, a doua scoala si a treia celalalta pasiune a mea, care implica si blogging-ul, dar si cartile. Anul asta nu ma veti vedea la fel de des ca anul trecut. Imaginati-va ca saptamana asta daca am citit o suta de pagini. Anyway, despre asta vom vorbi alta data.

Acest post il am in minte de multa vreme, dar am asteptat sa am o parere mai bine formata in ceea ce priveste subiectul pe care vreau sa-l abordez. Iar acest subiect este tineretea si vremurile in care traim.

In ultima saptamana am auzit mai multe prostii decat am auzit in toti astia 16 ani pe care i-am trait. Poate ca 16 ani nu se pun ca o viata de om, dar am incercat sa ii traiesc cu ochii larg deschisi si cu urechile ciulite. Mi-a folosit pana acum si voi incerca si de acum incolo sa traiesc la fel.

In primul rand, am auzit expresia “pe vremea mea…” de cel putin 100 de ori saptamana asta, in care am cunoscut atat profesori noi, cat si elevi noi, unii mai placuti decat altii. Insa, fiecare ora a avut ca tema principala “Pe vremea mea…” si “Dar ce, voi n-aveti pic de respect?” Sau “Pe vremea mea, nu se proceda asa…” Fiecare profesor vorbeste despre cum nu avem pic de respect, cum nu stim sa profitam de ocazii, cum trebuie sa invatam si cum vremurile “nu mai sunt aceleasi, dom’le, si nu e bine”. Profesorii pierd ore intregi speriindu-ne si spunandu-ma cat de grele sunt examenele de final.

Okay, sa o luam de la inceput.

Eu am 16 ani. Restul clasei are 15 ani. Profesorii au de la 30 pana la 60 de ani. Daca facem un calcul simplu, ei au o diferenta de cand 15, pana la 45 fata de noi. 45 de ani in plus, in care au acumulat experiente noi si au putut deveni, dupa caz, mai intelepti.

Dragule profesor,

Intre mine si dumneata sunt aproape 40 de ani. Au trecut 40 de ani de la vremea in care erai elev. Ai absolvit o facultate care te-a facut profesor si iti petreci toata viata intr-o scoala. Esti in mijlocul treburilor si vezi cum se schimba totul de la an la an. Vezi cum evolueaza generatii intregi, cum se schimba sistemul, cum evolueaza lumea. Cu toate astea, refuzi sa accepti ca vremurile se schimba si refuzi sa te adaptezi. Refuzi sa intelegi ca eu nu am varsta dumitale. Refuzi sa intelegi ca mie imi vine sa zburdu, sa zbor, nu sa stau intr-o clasa de 4×4, timp de la 7 ore pe zi. Eu vreau sa descopar lumea si refuz sa stau intr-o cutie, sa imi spuna cineva ce sa fac si sa imi petrec toata viata intr-o scoala. Refuz, dar totusi o fac, pentru ca asa trebuie si nu am de ales. Iar tu refuzi sa vezi ca noi ne schimbam, ca fiecare persoana e diferita.

Si nu numai profesorii refuza, ci in general lumea.

Intelegem, dragilor, ca vremurile voastre erau frumoase, ca va este dor de tinerete. Dar si noua ne este dor de tinerete, de tineretea pe care refuzati sa ne-o dati, de libertatea pe care ati avut-o voi. Suntem in 2014, nu in 1974. Am evoluat mult. Nu mai folosim calculatoare ca sa calculam diferenta dintre varsta mea si al unui actor care imi place, ci aplicatia de pe iPhone.
Trebuie sa invatati sa acceptati faptul ca vremurile sunt diferite, obiceiurile sunt diferite, ocaziile sunt diferite, iar noi suntem diferiti.

Pe Facebook circula o imagine care spune ceva de genul “Pe vremea mea ma jucam cu mingea, nu cu un iPhone.”. Exact. Cuvantele cheie sunt “pe vremea mea”, adica o vreme care a trecut. Desigur ca pe vremea aceia va jucati cu mingea, pentru ca nu existau iPhone-uri. Nu imi poti cere mie sa ma joc in acelasi stil in care te jucai tu acum 40 de ani, pentru ca e imposibil. Au trecut 40 de ani, am evoluat. Copiii se cresc altfel. Da, poate ca iPhone-uri nu sunt o idee buna la copiii, dar nici nu ne puteti judeca pentru faptul ca folosim o tableta ca sa ne distram in loc sa iesim afara. Si haideti sa v-o mai spun si pe aia dreapta. Strazile – cel putin cele din Grecia – sunt pline de copiii, de adolescenti cu prieteni lor, de familii care isi plimba copiii/animalele de compania. Oameni care nu stau si se uita pe un iPhone tot timpul. Cred ca a ajuns sa se exagereze. Ne-am obisnuit sa dam vina pe gadget-uri sau pe religie sau pe boli pentru relele pe care le facem noi. Noi avem puterea sa facem ce vrem noi, iar unii inca nu realizeaza asta.

Stiti care e una dintre tragediile vietii? Faptul ca refuzam sa acceptam. Lumea nu intelege ca fiecare om e diferit, fiecare om vrea altceva, dar totusi toata lumea evolueaza?!

Pana nu vom accepta faptul ca lumea evolueaza de la an la an, ca timpurile se schimba, si la fel si oamenii, nu vom putea trai bine. Trebuie sa mergem o data cu Pamantul, cu lumea, nu sa stam in loc pentru ca “asa era pe vremea mea”. “Vremea ta” a trecut, acum este vremea noastra.

Un alt lucru care mi-a oferit cateva ore de cugetare serioase sunt anunturile “se cauta angajati cu experienta, dar tineri”.
Fraza asta se bate cap in cap mai rau decat “cobor jos” a grecilor.
1. Sunt tanar. Probabil ca de-abia am terminat facultatea.
2. Deci nu am experienta.
3. Cum mama naibii vrei sa fiu si tanar, dar sa am si experienta, daca tu nu ma angajezi? Pai bine mai, vrei sa fiu si tanar, ca sa dau randament, dar nu ma angajezi ca pe CV-ul meu nu sunt listate cinci mii de firme? Cum vine asta?
Daca vrei sa am experienta, trebuie sa ma angajezi si sunt sigura ca intr-o luna voi avea atat energia, cat si experienta necesare ca sa dau randament si sa fac treaba buna. Daca tot mergem pe baza acestei “experiente”, trei la suta din generatia noastra va ramane neangajate. De ce? Pai pentru ca ei vor experienta, si fara experienta – pe care culmea, o castig muncind – nu ma angajeaza!
Cautati si experienta, dar si energie tinereasca, si vreti sa obtineti randament. Dar totusi, preferati experienta, din cauza nu stiu carui motiv. Okay, poate inteleg ca experienta aduce lucruri bune, dar ce te faci cand ai 60 de ani, esti obosit si ai peri albi in cap si refuzi sa vezi ca vremurile se schimba si aplici aceleasi tehnici vechi, care poate ca nu mai functioneaza?
Experienta nu e intotdeauna buna, pentru ca experienta se castiga in timp, iar timpul inseamna oboseala, ani buni si uneori greseli.
Va plangeti ca nu facem nimic, dar cand vrem sa facem ceva, nu ne lasati. Nu ne dati ocazia sa ne castigam experienta, sa va castigam increderea. Preferati oamenii mai batrani, cu mai putina energie, in ciuda celor tineri, care trebuie sa recunoastem ca au idei mai inovatoare si mai multa pofta de viata. Acum, nu zic ca cei mai in varsta ar trebui dati la o parte. Dimpotriva. Cred ca trebuie gasita o balanta, in asa fel incat si cei tineri sa poata sa isi traiasca viata, dar nici cei batrani sa fie dati la o parte. Trebuie sa ne acceptam unul pe altul si in primul rand, trebuie sa acceptam ca timpul trece, lumea evolueaza, si fiecare persoana e diferita.

Trebuie sa ne lasati si pe noi sa avem parte de vremea noastra. Altfel, cum am putea sa  innebunim generatiile urmatoare cu magicile cuvinte “Pe vremea mea…”

Advertisements

2 thoughts on “Vremurile se schimba. A noastra cand vine?

  1. Poti sa fii tanar si sa ai experienta. Chiar nu stiu cum e educatia in Grecia, dar in alte tari se incurajaza sa incepi sa faci voluntariat / sa lucrezi fara salariu inca de dinainte de liceu si pe parcursul acestuia… Chiar si la facultate/scoala de meserii. Si da, voluntariatul se pune ca experienta. Si exista atatea ONG-uri si nu numai, incat chiar pare pacat sa nu faci NIMIC.
    Iar in Germania si inca cateva tari exista si “dual education system” (poti cauta pe wiki, e chiar foarte interesant).
    Mai exista si diplome de concursuri…

    Doar pentru ca esti tanar, nu inseamna ca n-ai exprienta. Poti sa ai 16 ani si un CV mai bun decat al unuia de 40.

    Iar eu chiar nu pot sa-i invinovatesc pe cei care dau anunturi in care spun “cu experienta”. Tu ai prefera sa lucrezi cu un om care nu-si poate face treaba (pentru ca doar pentru ca esti tanar nu inseamna ca esti in stare) sau cu unul care sigur stie cum sa o faca (pentru ca a mai facut-o)?

    Daca vrei sa n-ai probleme cu angajatul, gandeste-te de pe acum. Oamenii care nu vad macar un pic in perspectiva ajung sa fie iesiti de pe bancile facultatii, dar fara posibilitatea de a fi angajati.

    Kitty

    Like

    1. In Grecia, de cele mai multe ori se angajeaza pusti tocmai pentru a le oferi experienta. Binenteles, exista angajatori care nu ii iau tocmai pentru ca sunt pusti si, aparent, daca nu au mai mult de 3 angajari la activ, sunt doar… pusti. Cat despre voluntariat, nu stiu care este exact sistemul si daca se pune sau nu la calcul, dar stiu ca se practica cand exista timp si posibilitati. Cu noul sistem de exmene la liceu, se incurajeaza tocitul, nu acumulatul de experienta.

      Personal, pot spune ca da, am un CV mai bu decat a multora si o experienta vasta pentru varsta mea. Dar asta pentru ca sunt violonista si nu ma angajează nimeni. Doar ca nu toti adolescentii au avut norocul meu. Insa ideea mea e… cum se asteapta sa aiba experienta daca nimeni nu ii angajeaza? Iti spun sigur ca tinerii învață si vor sa muncească, deci nu se pune problema ca nu ar fi buni In ce fac, pentru ca sunt. Eu, daca as putea, as da sansa oricui de a se afirma, asa cum imi este oferita si mie si cum mi-a fost oferita de zeci de ori.
      Okay, ii înțeleg si pe cei care dau anunturi de genul, dar tot nu ii pot invinovati cand se plang ca nu dau roade. Pai cum sa dai roade daca angajezi numai oameni ci experienta care sunt, de cele mai multe ori, plictisiti si obositi. Trebuie sa recunoastem ca tinerii au intotdeauna idei bune, inovatoare. Binenteles, exista oameni si oameni si nu toti tinerii sut ingeniosi, la fel cum nu toti adultii sunt plictisiti. Dar deja incep sa repet ce am scris in post, si nu as vrea asta. Iti respect opinia si inteleg ce spui, dar, asa cum e firesc, am o parere diferita, chiar daca nu intru totul.
      Din fericire pentru mine, a fi violonista – si solista pe deasupra – imi rezolva problema angajatului.

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s