Recenzie: “As red As blood” (‘Rosu ca sangele’) de Salla Simukka


20929561

Descriere:

Seventeen-year-old Lumikki Andersson is hardly your average teenager. She lives by herself in the city of Tampere, Finland, and has a firm rule to mind nobody’s business but her own. But that rule is put to the test when she happens upon five hundred washed euro notes hanging up to dry in her school’s darkroom, and it is shattered once Lumikki realises who owns them.

Caught in an increasingly tangled web of deception, corruption and danger, Lumikki finds herself navigating the Tampere’s dark underbelly in the search to expose its shocking connection to the international drugs trade. Lumikki is smart, but is she smarter than a master criminal? Can she bring down the infamous ‘Polar Bear’ – or will she become another one of his victims?

The first part of a thrilling new Nordic crime series, AS RED AS BLOOD will have you on the edge of your seat until the last page is turned… and then some.

Cartea a aparut si in romana, sub titlul “Rosu ca sangele” la editura Trei. Poate fi comandata in engleza de pe Bookdepository si in romana de pe site-ul editurii Trei.

wpid-rosu-ca-sangele_1_fullsize.jpg

Recenzie:

Trebuie sa recunosc ca “Rosu ca sangele” nu a fost pe lista mea de citit. Nu se afla printre cartile pe care trebuia neaparat sa le citesc, dar daca tot am avut ocazia – ocazie careia nu i-am putut rezista – de a o cumpara la un pret foarte bun – multumesc, Amina! – nici nu am mai tinut cont de asta.
Mai trebuie sa zic si ca este primul roman de un autor nordic pe care il citesc. Am auzit multe despre autorii nordici, dar niciodata nu mi-am luat inima in dinti sa citesc o carte de-a lor. Nu stiu de ce. Pur si simplu, i-am evitat pana acum. Insa am pus piciorul in prag toamna asta si am insfacat de pe raft singura carte scrisa de un autor nordic pe care o am. “Rosu ca sangele”. Un basm pentru adolescentii din 2014.
Nu stiam la ce sa ma astept. Va spun sincer. Nu citisem recenzii. La naiba, nici macar nu eram sigura de actiune. Auzisem doar ca este un roman politist perfect pentru adolescenti. Am avut putine emotii, dar pentru ca mama o citise inainte si stiam ca e buna, am fost nerabdatoare sa o incep.
“Rosu ca sangele” mi-a oferit o lectura perfecta pentru prima saptamana de liceu. Captivanta, usoara, frumoasa si foarte interesanta. Mi-a placut mult si da, consider ca este un roman politist perfect pentru adolescenti!
Este adevarat ca inceputul poate fi putin confuz. Cititorul trebuie sa se obisnuiasca cu stilul putin ciudat al autoarei si cu numele putin greu de retinut ale personajele. Insa o data ce ai trecut de sentimentul de confuzie de la inceput, cartea nu are cum sa iti displaca.
In primul rand, cartea este bine gandita, iar intriga este bine construita, asa incat cartea incepe intr-un ritm mai lent si devine din ce in ce mai captivanta si mai palpitanta pana cand, intr-un final, totul explodeaza si vine finalul. Elementul cheie, scanteia care declanseaza toata actiunea si in jurul careia respectiva actiune se invarte se gaseste la inceput, un lucru care mi-a placut mult. Autoarea nu a pierdut timp cu introductii kilometrice si a trecut direct la subiect: cei 30.000 de mii de euro patati de sange, frumoasa femeie moarta din zapada si tot ce are de-a face cu aceste doua intamplari.
Un alt lucru care mi-a trezit interesul este lipsa de detectivi genial de talentati si politisti care mananca prea multe gogosi si totusi isi rezolva cazurile foarte repede. Detectivii Sallei sunt un grup de pustani, unii mai rasfatati si mai avuti decat altii. A fost foarte interesant sa vad cum vor rezolva cazul si cum se va desfasura actiunea cu astfel de personaje, atat de neobisnuit de “nedective”, daca imi permiteti sa fiu obraznica si sa inventez un nou cuvant. Ei, ce sa zic, ma simt curajoasa astazi!
Ca tot am ajuns la personaje, unul dintre aspectele mele preferate a fost chiar personajul principal, Lumikki. Retineti ca i-am scris numele fara sa il fi citit inainte. Ar trebui sa spuna ceva despre asta.
Lumikki este perfecta pentru un roman politist pentru adolescenti. Este curajoasa, nu o intereseaza de nimic, isi vrea binele, stie sa se apere, este desteapta si foarte diferita. Stiu ca poate parea un pic ireala, dar aici e spilul. Multi adolescenti se pot regasi in ea, pentru ca Lumikki are un trecut tumultos, care a lasat-o cu cicatrici si rani inca deschise. Lumikki nu este vreo eroina, dar cu siguranta este o detectiva si o luptatoare innascuta.
Pe parcursul cartii, autoarea ne ofera cate un indiciu despre trecutul lui Lumikki, construind, astfel, o alta intriga. Pentru ca Lumikki pare un personaj de neatins la inceput, dar incet incet realizezi ca nu este deloc asa. Insa autoarea refuza sa iti spuna ce s-a intamplat cu aceasta si ce a adus-o in acest punct pana la sfarsit. Am fost extraordinar de curioasa sa aflu care este trecutul ei si de ce stie atat de multe despre batai, urmariri si aparare. Insa povestea ei a fost o mica dezamagire pentru mine, sincera sa fiu. Ma asteptam la ceva mai maret, mai neobisnuit. Nu zic ca nu este o poveste tragica, dar tot ma asteptam la ceva mai spectaculos. Insa m-am bucurat ca s-a sfarsit in felul in care s-a sfarsit si Lumikki a invatat sa se apere si a devenit adolescenta care este acum, in prezentul cartii ‘Rosu ca sangele’.
Ramanand la capitolul personaje, trebuie sa va avertizez ca sunt foarte multe. Vorbim de un roman politist pana la urma. Insa cele mai importante personaje sunt Lumikki, Elisa, Tuukka si Kasper, gasca care nu este formata din prieteni, dar care reusesc sa dezlege un caz. Cu ajutorul acestor patru personaje, Salla a reusit sa arate toate diferentele din lumea adolescentilor in 2014.
In timp ce Elisa, Tuukka si Kasper sunt bogati si au toata lumea la picioare, deci sunt usor aroganti, rasfatati, prost crescuti si un pic cam… dependenti de altii si de multe, Lumikki este o fata mai saraca, dar mult mai bogata din punct de vedere caracteristic. Simukka a reusit sa arate diferenta dintre lumile lor foarte bine, poate chiar mai bine decat multi autori care au scris zeci de carti despre diferentele dintre adolescentii bogati si cei saraci.
Povestea Nataliei mi-a placut mult si mi-a parut tare rau de ea. Pe tot parcursul cartii m-am intrebat care e treaba cu ea, cu banii, cu tot ce se intampla in jurul lor. Da, am fost captivata de intriga si abia asteptam sa aflu care este necuratul de la mijloc. Mi-a placut mult “deznodamantul”.
Un alt element care mi-a captat atentia a fost Ursul Polar. S-a facut mare zarva pe tot parcursul cartii despre el, iar in momentul in care identitatea lui a fost dezvaluita, am fost putin… dezamagita. Da, dezamagita. Nu mi s-a parut cine stie ce. Ma asteptam ca Ursul Polar sa fie cineva mai spectaculos, iar scena dezvaluirii sa fie mai diferit.
Mi-au placut mult toate referirile la basme si toate istorioarele lui Lumikki care se asemanau cu prezentul sau spuneau ceva despre ea. Desi nu am fost mare fana a basmelor, mi-a facut placere sa imi aduc aminte de copilarie, macar putin. Stati linistiti. Referirile la basme nu sunt facute fara cap. Totul are legatura in aceasta carte si absolut tot este gandit bine.
Nu am cum sa nu aduc aminte si de descrierile atat de frumoase si de reale. Mi-au placut extrem de mult, pentru ca m-au ajutat sa imi imaginez locurile, personajele si situatiile mult mai usor. Descrierile sunt detaliate, fara a fi, insa, plictisitoare.
In general, stilul autoarei mi s-a parut superb. Cred ca este primul roman politist care mi s-a parut de-a dreptul liric uneori. Salla Simukka este o autoare foarte talentata si, daca continua asa, va ajunge foarte mare.
Insa am dat 4 stele cartii cu un motiv, nu? Trebuie sa spun si partile care nu m-au incantat la fel de mult ca si cele de mai sus.
In primul rand, unele propozitii nu aveau sens. Putine ce-I drept, dar existau. Erau acolo si ma deranjau. Nu stiu daca acest fapt se datoreaza traducerii sau textului original, dar este o problema.
Nu am inteles de ce s-au pastrat propozitiile in engleza, fara sa se traduca macar in josul paginii. Nu critic cartea pentru asta, insa daca cineva mi-ar putea explica de ce s-a pastrat aceste propozitii in engleza, as fi recunoscatoare.
Uneori, ritmul mi se parea putin stagnant. Cateva pagini mi s-au parut de-a dreptul fara rost, doar de “umplutura”.
Mi-a luat ceva timp sa ma atasez de Lumikki si sa ajung sa imi pese de ea. Nu am avut legatura care imi place mie sa o am cu un personaj si care ma face sa il inteleg pe deplin, iar asta mi s-a parut un dezavantaj. Lumikki mi se pare usor inaccesibila pentru cititor. E cam greu sa ajungi la ea.
In rest, nu am nimic de ‘obiectat’. Nu stiu, insa, daca voi citi si celelalte carti. Desi “Rosu ca sangele” mi-a placut, nu consider ca este una dintre seriile pe care vreau sa le urmaresc si nu o voi trece pe lista de carti de citit. Daca vreodata mi se va oferi ocazia sa le citesc, nu voi spune nu, dar nu voi face tot posibilul sa ma intalnesc din nou cu Lumikki.
In concluzie, un roman extrem de relaxant, captivant, perfect pentru o perioada incarcata si foarte placut. Un roman politist foarte bine scris si o eroina de milioane. “Rosu ca sangele” este o carte perfecta pentru adolescenti. Sunt sigura ca multi dintre voi vor gasi urmatoarea serie pe care sa o urmareasca cu inima la gura, asa ca da, va recomand “Rosu ca sangele” cu mare drag. Merita citita de toata lumea, dar in special de adolescenti.
Nota: 4 stele din 5

Advertisements

One thought on “Recenzie: “As red As blood” (‘Rosu ca sangele’) de Salla Simukka

  1. Aşa… ca să răspund la câteva dintre întrebările tale, frazele în engleză au fost lăsate aşa fiindcă romanul a fost tradus din finlandeză în română, nu din engleză, şi aşa era şi în original, frazele erau în engleză. Nu mai ţin minte dacă erau traduse sau nu în română în josul paginii… Dacă nu, ar fi trebuit.
    Cât despre Ursul Polar, ei bine, mie mi-a plăcut la nebunie cine s-a dovedit a fi. Şi felul cum se termină totul… Fiindcă aşa e şi în realitate, uneori nu avem parte de finalul dorit. 🙂
    Lumikki… ei bine, Lumikki e o altă poveste. 😀 Mi-a plăcut de ea tocmai fiindcă a fost inaccesibilă, dură, dar apoi încet-încet se ataşează de Elisa (fiindcă, well, o vede altfel decât poate ar trebui 😀 ). Dacă te interesează o părere mai dezvoltată, o poţi citi aici:
    http://literaryjungle.wordpress.com/2014/09/22/recenzie-rosu-ca-sangele-de-salla-simukka/

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s