Unde-i inspiratia?!


Stau si ma uit la tableta asta afurisita de 10 minute si nu imi vine in minte nici un cuvant, nici o idee. Vreau sa scriu, sa vorbesc cu voi, sa imi tratez blogul cum trebuie. Insa ceva s-a rupt si deocamdata nu pot repara acel ceva. E inspiratia, probabil. Mintea mi-e goala si mult prea incarcata in acelasi timp.

As vrea sa postez. Zau ca as vrea. Insa nu am inspiratie. Nu stiu ce sa postez si nu stiu cum. Ma simt ca o incepatoare. Urasc fiecare zi care trece fara sa scriu un cuvant, fie pe blog, fie batut la masina. Vreau sa fac atat de multe lucruri, dar nu am cand si, uneori, nu am nici cum. Singurele lucruri pe care le fac in fiecare zi sunt liceul, vioara, teme, invatat si citit, cand am timp si chef. Mi-e dor sa scriu, mi-e dor sa citesc asa, strasnic, cum stiu eu, mi-e dor sa nu imi fie mintea la un anumit subiect, abia astept sa incep conservatorul, mi-e dor de blog, mi-e dor de voi.

Urasc zilele cand nu postez. Stiu ca blogul asta obisnuia sa fie altfel, zau ca stiu. Stiu ca erati obisnuiti sa intrati pe el, dupa scoala sau dupa o zi grea si sa cititi o noua postare. Insa asta era anul trecut. Anul asta ceva s-a schimbat. Eu m-am schimbat. Mi s-au schimbat prioritatile. Am inteles ca trebuie sa imi pun ordine si in ganduri, si in prioritati, si in program. Altfel nu voi reusi sa fac tot ce mi-am propus.

N-am timp de blog. Asta e. Nu am. Dar si cand am, nu am inspiratie. Nu stiu ce sa scriu. Nu imi vine sa scriu nimic. Ma simt ca un copilas care se joaca de-a adolescentul. Intotdeauna e prea putin, si totusi mai mereu prea mult. Vreau mai mult, dar si mai putin. Vreau si nu pot si nu are nici un sens, nu? Stiu, kids, stiu. Stiu ca aceste cuvinte seamana cu unele scrise de un pacient la un spital de boli mintale, dar asa ma simt in ultima vreme. E prea incarcat la mine in minte si e prea incarcat de el, de tot ce mi se intampla si de tot ce nu se intampla.

Sper sa-mi revin repede. Trebuie sa imi revin repede. Nu abandonez blogul, nu nu. Blogul ramane, eu raman, voi sper sa ramaneti. Doar ca pe mine nu ma veti vedea atat de des. Prefer sa scriu mai rar, dar mai bine. Insa as vrea sa pot scrie si des, si bine. Dar cred ca trebuie timp pentru un astfel de talent, nu?

Jur ca ma intorc. Incet incet ma intorc. Sa speram ca ma intorc mai schimbata, dar schimbata in bine. Sa sperama ca ma intorc mai… in plus. Vreau doar sa ma intorc, dar nu vreau sa o fac singura. Oh my….

Asta vroiam sa va spun. Ca sunt aici. Ca urasc ce se intampla. Ca vreau sa ma intorc. Ca nu v-am uitat. Ca imi incarc si descarc bateriile in acelasi timp. Ca vreau si nu pot. Ca sunt tot eu si in acelasi timp nu sunt. Ca nimic nu are sens.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s