Recenzie: “Will Grayson, Will Grayson” de John Green & David Levithan


17208924 (1)

Descriere:

One cold night, in a most unlikely corner of Chicago, two strangers cross paths. Two teens with the same name, running in two very different circles, suddenly find their lives going in new and unexpected directions, culminating in heroic turns-of-heart and the most epic musical ever to grace the high-school stage.

Cartea poate fi comandata in engleza de pe Bookdepository.

Recenzie:

Dupa cum bine stiti, sunt o mare fana a lui John Green. Oficial, i-am citit toate cartile. Imi mai ramane “Let it snow” pentru Craciun, dar pe asta nu o consider exact a lui. Am mai citit o carte scrisa de David Levithan la inceputul verii si cred ca stiti despre care e vorba. Da, ati ghicit. “Every day”. La fel ca si in cazul cartilor lui John Green, am adorat povestea scrisa de David si m-am indragostit imediat de scrisul lui. Planuiesc sa ii citesc si celelalte lucrari cat de curand. Dar, intre timp, haideti sa ne intoarcem la ai nostri Will Grayson.
Am fost foarte entuziasmata la premiza unei carti scrisa de John si de David. Consider ca se potrivesc de minune, in special pentru ca se completeaza unul pe altul. Nu cred ca exista o echipa mai buna decat ei doi, pentru ca fiecare vine cu ceva pentru celelalt si ideile lor se contopesc si rezulta o combinatie extraordinar de interesanta.
Va puteti imagina ca aveam asteptari uriase de la carte. Nu ai cum sa nu te astepti la o carte care sa iti placa in momentul in care pe coperta scrie John Green si David Levithan.
Ei bine, am avut dreptate. “Will Grayson, Will Grayson” mi-a intrecut, intr-un fel, asteptarile si mi-a placut foarte mult. Nu ma asteptam sa o citesc atat de repede, pentru ca liceul si toate activitatile de toate zilele pe care le am nu ma lasa sa citesc prea mult. Insa mi s-a intamplat ceva ce nu mi s-a mai intamplat de mult. Nu am putut-o lasa din mana. In mai putine cuvinte, “Will Grayson, Will Grayson” a fost exact cartea de care aveam nevoie acum.
Cartea are in lumina reflectoarelor doua personaje: Will Grayson si will grayson. Primul, creat de John Green. Al doilea, de David Levithan. Primul isi ghideaza viata dupa doua reguli pe care n-am de gand sa vi le dezvalui. Al doilea ia antidepresive si nu foloseste niciodata majuscule. Doua personaje diferite, cu acelasi nume, care se cunosc intr-o circumstanta ciudata si care vor ajunge sa aiba ceva important in comun.
Inca de cand am deschis cartea pentru prima data, am fost ‘setata’ sa inteleg singura cine a scris cine. In momentul in care citesc o carte scrisa de doi autori, intotdeauna incerc, mai intai, sa imi dau seama cine ce scrie. De obicei imi reuseste, in special daca ambii autori imi sunt cunoscuti si sunt obisnuita cu lucrarile lor.
Ei bine, si de data aceasta am avut parte de un succes. Dupa doar cateva captiole, mi-am dat seama cine l-a creat pe Will Grayson, cel cu majusculele si cu regulile, si cine l-a creat pe will grayson, cel cu antidepresivele si fara majuscule. Este usor sa iti dai seama, pentru ca stilurile autorilor difera. Cu John sunt foarte familiara, asa ca mi-a fost extraordinar de usor sa ii recunosc metaforere, felul de a descrie, personajele, dialogurile si stilul atat de usor, ordonat, totusi foarte cursiv si usor elegant pe care il foloseste in cartile lui. David este un pic mai “indraznet” in scrisul lui. El nu scrie cu gandul ca majoritatea cititorilor lui sunt adolescenti – asa cum imi da impresia John Green de multe ori. David Levithan nu tine cont de reguli, foloseste cuvinte vulgare uneori, dar fara a suna ieftin, in cazul acesta nu foloseste majuscule (cand am rasfoit cartea pentru prima data, am crezut ca e o greseala de tipar!), iar personajele lui sunt in acelasi timp adolescenti, dar si adulti.
Ca tot vorbim de personaje, uite inca un aspect care m-a ajutat sa ii deosebesc pe cei doi si capitolele lor. Personajele. In timp ce John Green a creat personaje adolescentine, care de-abia descopera viata, personajele cu care suntem familiari deja – cu toti cunoastem tiparul dupa care isi creeaza John personajele -, personaje ca Tiny, Jane si chiar si Will, David a venit cu personaje mai intunecate, care se confrunta cu probleme un pic mai serioase decat personajele lui John. Will grayson-ul lui David este depresiv si este deja obisnuit cu ideea. Problemele lui si activitatile de zi cu zi sunt foarte diferite de problemele lui Will cel creat de John. Se poate vedea si din felul in care vorbesc ca sunt extraordinar de diferiti.
Cu ocazia acestei carti, am avut ocazia sa compar doi dintre autorii care m-au impresionat anul asta. Ce am aflat? Ei bine, am aflat ca John Green are usoara tendinta de a-si menaja, intr-un fel, cititorii. El are un scris mai slefuit, respecta mai multe reguli si nu este la fel de dur. Chiar daca abordeaza subiecte importante pentru adolescenti, o face mai fin, pe cand David este mai dur. Levithan nu menajeaza pe nimeni. El iti arata lumea asa cum e, cruda si nemiloasa, personajele lui nu sunt mereu bine educate, situatia nu e nici macar roz pal.
Ambii mi-au placut. Dupa cum am spus, consider ca se completeaza si fiecare vine cu ceva ce celelalt nu are. John Green vine cu finete, David Levithan cu cruditate, iar combinatia asta, in carti, pe mine ma da gata!
Dar daca m-ar pune cineva sa aleg intre ei… mi-ar fi imposibil! Imposibil, va zic. Ii ador pe amandoi si mi-au placut personajele lor la fel de mult. Nu as putea alege intre John Green si David Levithan.
Practic, in carte avem parte de doua povesti, pana la un punct in care aceste povesti se intalnesc si se contopesc intr-una singura. Fiecare dintre cei doi Will Grayson-I se confrunta cu problem diferite, dar ambii se simt neintelesi. Will Grayson cel cu majusculele nu vrea sa fie observant prea mult si se simte mereu in umbra celui mai bun prieten al lui, Tiny, in timp ce will grayson cel fara majuscule si-a pierdut un tata, nu are parte de prieteni si nu stie ce sa faca cu viata lui.
Consider ca “Will Grayson, Will Grayson” vorbeste despre adolescent si pentru adolescent. Cred ca este o carte pentru toate varstele, dar cel mai mult li se potriveste adolescentilor, pentru ca se pot regasi in personaje si in problemele cu care se confrunta acestea. Cartea vorbeste, in primul rand, despre dragoste si despre prietenie, dar un subiect important este si cum sa te accepti pe tine, cum sa accepti lumea din jurul tau si cum sa iti gasesti un loc in lumea asta. De asemenea, “Will Grayson, Will Grayson” mi-a aratat, din nou, ca dragostea poate schimba multe, dar in primul rand pe noi. Dragostea ne schimba si ne face mai buni si toti avem nevoie de ea.
Un important subiect este si sexualitatea fiecaruia si dreptul de a fi orice doreste fiecare. Exista mai bine de doua personaje in carte care sunt gay si care se confrunta cu prejudecatile care aceasta diferenta le aduce. Insa cartea aceasta ne arata, inca o data, ca nu conteaza daca cineva este atras de sexul opus sau nu. Importanta este inima, nu sexul de care este atras.
Mi-au placut mult mesajele care le-a trimis cartea si subiectele care au fost abordate. Mi-a placut si felul in care aceste mesaje au fost “trimise”. Incluse in probleme si rezolvari din viata de zi cu zi ale personajelor.
Trebuie sa recunosc ca personajele au fost extrem de bine create si mi-au placut toate. M-am atasat de ele, da, si ele sunt unul dintre motivele pentru care am cautat sa citesc cu fiecare ocazie. Mi-a placut de ambii Will Grayson, dar personajul meu preferat a fost, fara doar si poate, Tiny! O em gi, tipul e genial! Genial, va zic! Intotdeauna am vrut sa am un prieten ca el. Amuzant ca naiba, regina dramelor, destept si diferit. Este farmecul cartii Tiny, va spun!
Actiunea m-a captivat si ea. Chiar daca nu pare, “Will Grayson, Will Grayson” te face sa iti pui tot mai multe intrebari pe masura ce citesti si nu poti sa faci altceva decat sa citesti, in speranta ca vei primi raspunsurile cat mai repede. Tocmai pentru ca m-am atasat atat de mult de personaje, mi-a pasat mult de ce se intampla cu ele si trebuie neaparat sa stiu cum se termina povestile lor! Asa ca am citit cu fiecare ocazie pe care am primit-o, iar asta m-a facut sa termin cartea in doar 3 zile. Binenteles, este si usor de citit, textul curgand cursive, de la sine.
Au existat si cateva rasturnari de situatie majore, care au schimbat intreaga actiune si au dat povestea peste cap. Aceste rasturnari de situatie au fost total neasteptate si m-au captivat si mai mult! Am ramas cu gura cascata la cateva dintre ele si cu siguranta au adaugat la farmecul cartii.
Mi-ar fi placut ca relatia dintre Will si Jane sa fie un pic mai accentuata si mai prezenta. Mi-a placut mult de Jane, dar am simtit ca John a neglijat-o. Cred ca ar fi putut da chiar si mai mult farmec cartii cu mai multe detalii despre cei doi.
In general, povestile de dragoste mi-au placut mult si, chiar daca sunt tipic adolescentine, m-au facut sa zambesc.
Era cat pe ce sa uit! Da, “Will Grayson, Will Grayson” este o carte extreme de amuzanta. Tiny este principal sursa de umor, dar nici Will-ii nu sunt mai prejos. Ah, am ras de cateva ori pe burta!
Cu personaje inedited si situatii tipice lui John Green, dar si lui David Levithan, “Will Grayson, Will Grayson” m-a cucerit inca de la inceput. Sunt sigura ca toti veti fi cuceriti de toate personajele, dar si de maturitatea cartii. Am gasit o carte cu totul si cu totul speciala, un roman viu, puternic, real, pentru toata lumea. Personajele mi-au placut mult, povestile si mai mult, autorii sunt geniali, totul e bine. Da, cu siguranta recomand si sunt sigura ca o voi mai citi!
Nota: 5 stele din 5.

Advertisements

One thought on “Recenzie: “Will Grayson, Will Grayson” de John Green & David Levithan

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s