Recenzie: “Nick & Norah’s Infinite Playlist” de David Levithan & Rachel Cohn


nick

Descriere:

It all starts when Nick asks Norah to be his girlfriend for five minutes. He only needs five minutes to avoid his ex-girlfriend, who’s just walked in to his band’s show. With a new guy. And then, with one kiss, Nick and Norah are off on an adventure set against the backdrop of New York City – and smack in the middle of all the joy, anxiety, confusion, and excitement of a first date.

This he said/she said romance told by YA stars Rachel Cohn and David Levithan is a sexy, funny roller coaster of a story about one date over one very long night, with two teenagers, both recovering from broken hearts, who are just trying to figure out who they want to be – and where the next great band is playing.

Told in alternating chapters, teeming with music references, humor, angst, and endearing side characters, this is a love story you’ll wish were your very own. Working together for the first time, Rachel Cohn and David Levithan have combined forces to create a book that is sure to grab readers of all ages and never let them go.

Cartea poate fi comandata in engleza de pe Bookdepository si in romana de la editura Trei.

2679_56ae9c4d

Recenzie:

Am aflat de “Nick & Norah’s Infinite Playlist” in urma cu mult timp. Si cand zic ‘mult timp’, ma refer la cel putin doi ani. Inca de cand am citit descrierea, am pus-o pe lista de citit. Dintr-un motiv oarecare, am tot tot evitat-o. Desi mi se parea foarte interesanta descrierea si subiectul ma atragea, aveam un sentiment ciudat despre carte.

Acum cateva saptamani, insa, am decis sa ma uit la film. Pentru ca mi-a placut extraordinar de mult, mi-am promis mie sa citesc cartea cat mai repede posibil. Am inceput, in sfarsit, cartea intr-o zi de marti parca. Eram entuziasmata, pentru ca aveam impresia ca va fi exact tipul de carte care imi place mie. De asemenea, David Levithan este unul dintre autorii care imi place foarte mult, asa ca am fost foarte entuziasmata la gandul unei noi carti scrise de el.

Ei bine, pe cat de mare a fost entuziasmul meu cand am inceput cartea, pe atat de mare a fost dezamagirea mea pe parcursul lecturii. Sincera sa fiu, nu m-am dat in vant dupa carte, iar asta m-a dezamagit profund. Ma asteptam la mult mai mult de la ‘Nick & Norah’s Infinite Playlist’. Ma asteptam la altceva.

La inceputul cartii am vrut, chiar, sa o las balta. Nu glumesc. Pur si simplu mi se parea ca imi pierd vremea cu ea. Citeam si tot citeam si ma intrebam “Unde este cartea a carei ecranizare am vazut-o acum cateva zile?! Unde este toata genialitatea aceea din film?”. Tot cautam pentru acel ceva care m-a fermecat in film dar, din pacat, nu l-am gasit.

Cel mai deranjant aspect al cartii mi s-a parut stilul de scriere, adica felul in care a fost scrisa cartea. Recunsc ca nu stiu care capitole au fost scrise de David si care de Rachel, dar banuiesc ca cele din punctul de vedere a lui Nick au fost scrise de David.

Cu stilul lui David sunt familiara, pentru ca am mai citit doua carti scirse de el inainte. Nu pot spune acelasi lucru despre Rachel, pe care am cunoscut-o in acelasi timp in care i-am cunoscut pe Norah si pe Nick. Nu mi-am putut da seama daca imi place cum scrie, pentru ca nu sunt sigura ce a scris ea exact. Insa mi-ar face parere sa mai citesc lucrari de-ale ei, pentru ca sunt sigura ca are abilitati foarte bune de autor.

Banuiesc ca ideea unei carti scrise de doi autori este ca stilurile lor sa se contopeasca intr-o singura carte. Cred ca David si Rachel au reusit acest lucru. Insa nu am fost extraordinar de multumita de rezultat.

In primul rand, scrisul mi s-a parut extrem de haotic. Imaginati-va ca exista multe propozitii care tin un paragraf intreg. Una dintre regulile de baza pe care profesoara noastra de literatura ne-a invatat-o anul asta a fost chiar asta. Propozitiile lungi plictisesc si obosesc. Am inteles ce vrea sa spuna cand am citit “Nic & Norah’s Infinite Playlist”. Sa citesc o propozitie care tine un paragraf intreg mi s-a parut cel mai obositor lucru pe care a trebuit sa il fac in acea perioada.

Insa nu ar fi fost si cea mai mare problema, daca propozitiile de acel gen ar fi avut sens. Insa nu, nu au avut nici sens. Vreti sa va explic cum arata o propozitie in aceasta carte?

Okay.

Se incepe de la un gand care nu prea are sens si se continua cu o mica povestioara ce are legatura cu acel gand, dar in timp ce autorul/autoarea vorbea despre acea intamplare, se povestea si despre o ruda/un prieten si se mai povestea si o intamplare prin care a trecut acea persoana si OH! Serialele da,da serial si OH! Ce dragut e Nick.

Cam asa. Doar ca mai rau.

Ideea mea este ca nu am inteles 80% din cartea asta pentru ca propozitiile erau atat de lungi si de haotice, incat te pierdeai la un momentdat, oricat de mult ai fi incercat sa tii pasul.

Metaforele, de asemenea, mi s-au parut greoaie si fara nici o legatura cu subiectul cartii sau cu subiectul care se discuta si pentru care a fost folosita metafora respectiva.

In general, cartea mi s-a parut fara sens. Nu am inteles ce au incercat autorii sa transmita cu ea si care a fost substanta cartii. O poveste de dragoste? Hm… O poveste despre adolescenti? Eh, nu prea. O poveste si-atat.

Tot ce imi vine in minte acum este haos haos haos nimic n-are sens haos ce-a fost asta haos haos haos.

Cam asta mi-a transmis cartea.

De asemenea, am avut o mare problema cu personajele.

Nick. Vreti sa va zic adevarul? Okay.

M-a calcat pe nervi. Nu cred ca am mai intalnit vreodata un personaj mai pampalau ca el. Oh, jesus, buddy, am inteles ca esti indragostit de tipa, dar ai si tu mandria ta de barbat. Sincera sa fiu, Nick mi s-a parut un personaj foarte ireal, pentru ca este, parca, prea perfect. Are mult prea multe calicati. Si haideti sa vorbim serios acum. Arati-mi un baiat care sa sufere atat de mult si atat de rau dupa o fata. Puteti? Nu, nici eu. M-a enervat, de asemenea, pentru ca tot timpul era nemultumit de ceva.

Norah. Am urat-o. Zau ca da. Am urat faptul ca se credea mai buna decat toti. Nu va puteti imagina cat de mult m-a calcat pe nervi faptul ca se uita la toata lumea de sus. De asemenea, chiar daca ea spunea mereu ca nu este un copil rasfatat, Norah chiar asta era. Un copil rasfatat, care nu stie ce vrea, care nu are habar cu ce se mananca viata si care se plange mereu de ceva. Vocea ei a fost atat de aroganta si atat de enervanta, incat imi venea sa ii dau cu cartea in cap!

Okay, cred ca ati inteles deja ca nu mi-a placut nici Nick, dar nici Norah. Ambii mi s-au parut prost creati si extraordinar de… ireali. Parca erau prea perfecti unul pentru altul. Se potriveau mult prea mult, lucru ce m-a nemultumit profund.

In rest, personajele mi-au placut. Stiu ca va suna ciudat, dar foarte mult mi-a placut de Tris. Tipa mi s-a parut de-a dreptul geniala.

Filmul a avut o atmosfera aparte, iar majoritatea scenelor mi s-au parut geniale. Cartea nu mi-a oferit acelasi sentiment si nici atmosfera aceea speciala nu am gasit-o. Cartea m-a lasat indiferenta.

Stiu ca de-acum va intreati de ce am dat 3 stele cartii. Ei bine, pentru ca au existat si cateva scene dragute, care mi-au placut. De asemenea, am gasit si cateva citate care mi-au placut, iar sfarsitul m-a convins sa dau mai mult de 1.5 stele cartii.

In concluzie, “Nick & Norah’s Infinite Playlist” a fost o carte draguta, dar care nu m-a impresionat. Ma asteptam la mai mult, dar poate sunt doar eu. Va recomand cartea pentru o lectura de seara. S-ar putea ca voi sa gasiti mai multe in aceasta carte decat am gasit eu, asa ca daca va atrage, cititi-o! J

Nota: 2.5 stele din 5

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s