Jurnalul unei liceene – Impresii din liceu


Astazi m-am hotarat sa las la o parte cartile, macar pentru aceasta postare, pentru ca tin neaparat sa va povestesc despre ceva ce saptamana asta mi-a facut o impresie foarte buna.

Una dintre materiile care mi-au displacut profund in gimnaziu a fost literatura. Stiu ca suna ciudat si probabil nu v-ati fi asteptat sa o spun tocmai eu, dar asta este adevarul. Doua ore pe saptamana trebuia sa trec prin acelasi chin de a suporta 40 de minute de plictiseala.

Motivul principal pentru care nu mi-a placut aceasta materie este profesoara pe care am avut-o. O tipa masiva, agitata, care nu stia decat sa citeasca textele din carte si sa se agite si mai mult. Nu stia nici sa isi tina clasa sub control, asa ca va puteti imagina cata galagie era la orele ei. Galagia asta ma enerva si mai tare, pentru ca nu puteam sa ma concentrez, chiar daca vroiam.

In afara de incompetenta profei de a fi… ei bine, profesoara, un alt lucru care nu ma lasa sa ma bucur de o ora care ar fi trebuit sa imi placa le nebunie era… materia in sine.

Textele ce ni se dadeau erau plictisitoare, fara sens si nu ma captivau deloc. Ideea materiei era sa ne trezeasca interesul pentru literatura si pentru lectura, dar cu textele pe care le studiam, se intampla tocmai altceva. Nici felul in care trebuia predata materia nu imi placea. Tot ce faceam era sa citim textul, sa il desperatim in subcapitole, sa dam titluri la acest subcapitole, sa gasim vreo doua trei metafore si sa raspundem la niste intrebari care te bagau in confuzie mai rau decat textul.

Asa ca mi-am petrecut trei ani din gimnaziu, urand literatura si gandindu-ma cu groaza la ora in care va trebui sa o suport din nou.

Cand am terminat gimnaziul, eram foarte entuziasmata la gandul ca nu va mai trebui sa suport literatura de-acum incolo. Asta pana cand ni s-au dat cartile la inceputul anului si ce credeti ca am vazut? O carte de literatura.

Va puteti imagina cat de dezamagita am fost. Am sperat, binenteles, ca anul asta va fi diferit.

Au trecut doua luni de cand am inceput scoala si de cand m-am intalnit cu literatura din nou. Pot sa spun ca sperantele mi-au fost ascultate si ca da, literatura este diferita de cea de la gimnaziu. Insa nu materia este de vina, ci profesoara pe care o avem.

Cand am facut cunostinta cu profesoara de literatura, doamna ‘Anagnostu’, ni s-a parut o doamna tare ciudata. Era imbracata cu o rochie neagra, cu niste platforme tare dragute, avea un par roscat tare interesant si niste ochi blajini. Are o voce blanda, nu stie sa tipe, dar totusi impune respect. E intotdeauna aranjata, chiar daca are un stil ciudat, pe care multi nu-l inteleg.

La prima vedere, doamna Anagnostu este o persoana pierduta intr-o lume a ei. Vorbeste incet, dar sigur, uneori isi uita ideea si incepe sa vorbeasca despre altceva, dar de cele mai multe ori are niste idei geniale. Am simpatizat-o din primul moment.

Ne-a spus din primul moment ca nu vom avea nevoie de carte; ca textele din carte sunt niste ‘idiotenii’ si ca vom face niste texte pe care ea le considera mai adecvate pentru varsta noastra. Va puteti imagina cat de usurata am fost. Aruncasem si eu o privire prin carte si nu eram incantata deloc.

La orele dumneaei, nu ma plictisesc niciodata. Urechile imi sunt ciulite si incerc sa invat cat mai mult pot de la ea. Pentru ca doamna Anagnostu nu ne vorbeste numai despre literatura, ci si despre viata si despre lucruri folositoare. Orele ei sunt usoare si placute, pentru ca te lasa sa iti spui parerea despre orice subiect se discuta si iti accepta parerea, fara sa incerce sa se impuna in fata noastra, doar din cauza faptului ca este profesoara.

De asemenea, doamna Anagnostu ne invata cum sa citim literatura. Ne invata cum sa recunoastem o carte buna, cum sa alegem o carte buna, cum sa citim o carte buna. Ea ne vorbeste despre carti, despre intamplari din viata ei ce au legatura cu literatura si cu cartile si despre tot are legatura cu cartile si cu literatura.

Cand citeste, are o voce calda, dar niciodata nu se uita in hartie. Citeste pe de rost, din minte, studiindu-ne pe toti in acest timp. Nu conteaza ca mai inlocuieste cate un cuvant, pe ici, pe colo. Cand citeste, nu poti sa faci altceva decat sa asculti.

Si textele pe care ni le citeste sunt interesant. Pana acum am facut doar doua texte, ambele cu si despre adolescenti. Mie, personal, mi-au placut mult si abia astept sa vad ce ne mai pregateste doamna Anagnostu.

Felul in care preda doamna Anagnostu este, de asemenea, foarte interesant. Am scapat de subcapitole si titluri si metafore. Ea ne vorbeste despre mesajul pe care il transmite textul, ce a vrut sa spuna autorul si ne arata cum este scris respectivul text.

Va puteti imagina ca, pentru mine este foarte interesant si folositor. Nu i-am zis inca despre blog, dar planuiesc sa o fac. Planuiesc sa o rog, de asemenea, sa imi dea mai multe detalii despre cum sa analizezi un text literar. Vreau sa ii dau si una dintre recenziile mele, sa imi spuna parerea ei.

Exercitiile doamnei Anagnostu sunt extraordinar de interesante si de folositoare. De cele mai multe ori, ea ne da sa scriem ceva. Pana acum, am avut de rescris unul dintre textele pe care le-am studiat.

La inceput, cand am auzit ce ne-a cerut sa facem, nu eram sigura ca voi putea sa scriu un text in greaca. Chiar daca stapanesc limba aceasta foarte bine, nu aveam incredere ca voi reusi. Dar m-am pus la birou, am deschis caietul, am luat un creion si m-am pus pe scris. Rezultatul? Dupa o ora si 4 pagini jumatate – mai mult decat textul original -, mana mea era amortita, dar eram foarte fericita de ce mi-a iesit. Era un text bun. Abia asteptam sa i-l dau doamnei si sa vad ce are de spus.

Insa, la urmatoarea ora, doamna a uitat sa ne ia caietele. Asa au trecut vreo trei saptamani, in care a mai trebuit sa scriu vreo 3 texte micute si cateva descrieri. Saptamana trecuta ne-a cerut, in sfarsit, caietele! M-am bucurat tare mult. Insa, normal, am uitat ca i l-am dat si dupa vreo trei zile m-am trezit cu el trantit pe banca de o colega.

L-am deschis, cu inima bantandu-mi la maxim. L-am deschis si am ramas uimita, pentru ca paginile mele erau curate, nu era nici o insemnatura, nimic taiat, nici o urma de pix rosul. La sfarsitul textului, insa, era scris, cu litere mici, ceva ce m-a facut sa zambesc larg. “Foarte bine!”.

Nu ma asteptam, sincera sa fiu. Nu va puteti imagina cat de mandra am fost, pentru ca pretuiam parerea doamnei Anagnostu. De ce? Foarte simplu. Pentru ca este o femeie citita, care stie multe despre scris si literatura. Este unul dintre oamenii care stie despre ce vorbeste si vrea sa ne invete si pe noi.

Discut mult cu doamna Anagnostu despre carti si despre scris si cred ca ma place. Sunt foarte activa la ora ei si mereu imi fac temele. Nu avem nimic de invatat, lucru care imi da o incredere imensa. Nu exista teorie la ea, dar am invatat mai multe in doua luni decat in cei 3 ani completi de gimnaziu.

Doamna Anagnostu te invata, in primul rand, cum sa scrii si cum sa vorbesti. Prin exercitiile pe care ni le da, ne invata cum sa descriem persoane, locuri si intamplari. Ne dezvolta vocabularul si ne pune fantezia la lucru. Asta este ideea mea de scoala – a face ceva folositor. Mie, personal, orele de literatura acum imi sunt foarte folositoare si imi plac temele pe care ni le da, pentru ca asa am ocazia sa scriu, sa imi exersez scrisul si sa primesc si opinii de la cineva care stie cu ce se mananca. Pana acum am primit numai opinii bune, ceea ce ma bucura mult. Cred ca sunt una dintre elevele ei preferate, pentru ca mereu ma pune sa raspund cand ridic mana. Am descoperit si cativa colegi care au talent la scris si doamna Anagnostu ne incurajeaza pe toti.

Sincera sa fiu, abia astept orele ei. Este profesoara mea preferata, iar ora de literatura acum este ceva ce astept cu nerabdare. Sunt sigura ca voi invata multe anul asta si sper sa o avem profesoara pe doamna Anagnostu si anii viitori.

Nu ma asteptam sa imi placa vreodata atat de mult de un profesor, dar o apreciez si o respect pe doamna Anagnostu. Ea face experienta liceului mult mai interesanta si cred ca ar zambi daca ar sti ca am scris despre ea.

Mai avem putin pana la vacanta de iarna, dar sunt sigura ca voi mai avea cateva lucruri de povestit pana atunci, asa ca daca va plac aceste postari, stati cu ochiul pe blog. 🙂

Advertisements

One thought on “Jurnalul unei liceene – Impresii din liceu

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s