Recenzie: “Gone Girl” de Gillian Flynn


gone girl

Descriere:

Who are you?
What have we done to each other?

These are the questions Nick Dunne finds himself asking on the morning of his fifth wedding anniversary, when his wife Amy suddenly disappears. The police suspect Nick. Amy’s friends reveal that she was afraid of him, that she kept secrets from him. He swears it isn’t true. A police examination of his computer shows strange searches. He says they weren’t made by him. And then there are the persistent calls on his mobile phone.

So what did happen to Nick’s beautiful wife?

Cartea poate fi cumparata in engleza de pe Bookdepository si in romana de pe site-ul editurii Trei.

Recenzie:

“Gone girl” este una dintre cartile careia i-am dat doua incercari. Prima data am incercat sa o citesc chiar la icneputul acestui an scolar, dar in tot stresul si din cauza tuturor schimbarilor din acea perioada, nu m-am putut concentra la o carte atat de serioasa. Pentru ca, orice s-ar spune, ‘Gone Girl’ este una dintre cele mai seiroase carti pe care le-am citit in 2014. La vremea aceea aveam nevoie de carti usoare, nu care sa ma obsedeze si sa nu ma lase in pace. Inca de la prima pagina stiam ca “Gone Girl” nu era cartea potrivita pentru acea perioada, asa ca am decis sa o lasa pentru mai tarziu.

In octombrie am fost la cinema sa vad filmul, chiar dupa lansarea internationala. Filmul mi-a placut extraordinar de mult si mi-am promis mie ca voi citi cartea cu prima ocazie. Aceasta ocazie a venit acum doua saptamani, cand scoala era pe “duca” si aveam mai mult timp liber.

Vreau, de asemenea, sa va spun ca eu nu sunt omul care sa citeasca thrillere. Nu pentru ca nu imi plac, dar pur si simplu prefer alte genuri de carti. Insa, din cand in cand mai simt nevoia de un thriller psihologic, care sa ma bantuie si sa ma scoata din minti. Acum cateva saptamani am simtit chiar asta, asa ca am luat cartea de pe raft si m-am adancit in lumea lui Nick si a lui Amy.

“Gone Girl” nu este exact cartea potrivita pentru o adolescent de 16 ani care nu are nici macar un prieten. Nu stiu cum functioneaza un mariaj si nu stiu ce inseamna sa ai probleme de cuplu. Multi ar spune ca adolescentii nu pot intelege aceasta carte, ca nu este exact potrivita pentru ei. Poate ca asa este si poate ca peste multi, multi ani cand voi cunoaste ce inseamna un mariaj, poate atunci voi intelege pe deplin aceasta carte. De un lucru sunt sigura: “Gone Girl” este cartea perfecta pentru orice cititor inrait. Motivele le vom vedea mai jos.

Binenteles ca mi-a placut. La naiba, am adorat-o. Am chiar un bookhangover de pe seama ei. In momentul in care am deschis cartea si am citit primele doua capitole am simtit, efectiv, ca sunt luata din lumea mea si ca ma adancesc intr-o lume necunoscuta, dar pe care vroiam sa o deslusesc cat mai repede.

In momentul in care, ca si cititor, incepi aceasta carte, poti fi sigur ca trebuie sa lasi la o parte orice altceva si sa te concentrezi numai asupra romanului din mainile tale. “Gone Girl” este una dintre cartile acelea care au nevoie de spatiu, care iti cere parca toata atentia ta. Recomand citirea acestui roman in vacanta, pentru ca altfel e greu. Personal, in momentul in care nu citeam, ma gandeam numai lui Nick si la Amy, la povestea lor si la intorsaturile de situatie. Incercam sa deslusesc cine este adevaratul vinovat. Cartea asta te obsedeaza, te bantuie si te prinde in intr-o stransoare din care nu poti sa iesi nici dupa ce termini cartea.

Cred ca cel mai captivant si mai bun aspect la aceasta carte este faptul ca niciodata nu poti fi sigur de nimic. Gillian se joaca cu mintea ta, nelasandu-te sa te linistesti nici pentru o secunda macar. Mereu exista ceva care sa schimbe povestea, care sa te faca sa te intrebi cine este adevaratul vinovat. Autoarea are talentul de a te face sa iti schimbi parerea de la capitol la capitol. Chiar cand credeai ca “gata, asta este, Nick e vinovatul!”, Gillian se razgandeste si te face sa te razgandesti si tu. “Nu cumva Amy e vinovata? Sau poate Nick? Unde este Amy?” Cartea asta te face sa pui la indoiala fiecare personaj, sa nu stii niciodata in cine ai incredere, sa nu fii niciodata sigur de nimic si de nimeni. Este o carte imprevizibila, atat de imprevizibila incat nu exista nici o speranta de a ghici finalul. N-ai cum, pur si simplu. Gillian se joaca cu mintea cititorului, iar sfarsitul este atat de neprevazut si de socant, incat este coplesitor.

Cartea aceatsa pune mariajul intr-o lumina proasta. Ca adolescenta, dupa ce-am citit aceasta carte, mi-e frica sa ma casatoresc. Gillian prezinta mariajul ca pe o crima – ceva ce, in final, te va distruge. Principalul subiect abordat de aceasta carte este relatiile de cuplu, mariajul si toate probleme ce vin o data cu asta. Inca de la inceputul cartii Nick isi pune intrebarea in jurul careia se invarte actiunea: “Cine suntem noi? Ce ne-am facut unul altuia?”. Nu cred ca aflam raspunsul asta nici la final, insa.

Un lucru care mi-a placut a fost felul in care Gillian te lasa sa iti formezi propriile opinii despre personaje si povestile acestora. Ca si cititor, poti alege cu cine tii: cu Amy sau cu Nick. Insa, din nou. Cand te decizi asupra unei opinii, asupra unui vinovat, bam! Gillian te va face sa pui la indoiala tot ce ai crezut ca este adevarat pana acum.

Un alt plus al cartii au fost personajele. Cred, de fapt, ca acestea sunt cele mai bune aspect ale cartii: schimbarile de situatie si personajele.

Nick si Amy sunt, probabil, cele mai reale personaje pe care le-am “cunoscut” vreodata. Vocile lor sunt atat de reale, incat la un momentdat te intrebi daca nu cumva sunt persoane reale. Uneori parca le auzi spunandu-si povestea de undeva dintr-un colt al camerei.

Fiecare personaj a lui Gillian are o poveste in spate. Fiecare personaj in parte este bine creat si ajungi s ail cunosti. Pentru mine, acest aspect este foarte important. Gillian cu siguranta stie sa isi creeze personajele si sa te faca sa te apropii de ele. As putea scrie pagini intregi despre Nick si despre Amy, dar cred ca ar fi cam plictisitor, asa ca ma voi rezuma la cateva randuri pentru fiecare.

Cartea incepe din punctul  de vedere a lui Nick. Pe el il cunoastem primul. De fapt, cred ca pe el il cunoastem sic el mai bine, avand in vedere ca inca de la inceput il cunoastem in mod direct. El povesteste actiunea din prezent, in timp ce in prima jumatate a cartii, Amy ne este prezentata prin prisma jurnalului ei. Asa ca da, am simtit ca pe Nick il cunosc mai bine.

Adevarul este ca mi-a placut mult de el. Chiar daca uneori te indoiesti de el, cred ca el este un personaj mult mai usor de placut decat Amy. Gillian nu il prezinta, insa, intr-o lumina prea buna. Inca de la inceput el este un pusti rasfatat, care nu a crescut in totalitate, care nu si-a gasit chemarea. De-a lungul cartii, ne este prezentat in mai multe feluri: ca si un copil mofturos, ca si sotul nefericit, ca si bastard care nu stie cum sa isi trateze nevasta, ca si victima, ca si ugicas. Ce e mai rau e ca niciodata nu stii care e fata adevarata a lui Nick. Oricum ar fi, mi-a placut. Am tinut cu el pe toata durata cartii, pentru ca ceva m-a facut sa am incredere il el si nu in Amy. Poate pentru ca am vazut filmul si stiam care este sfarsitul. Am o banuiala, totusi, ca si daca nu as fi vazut filmul, tot l-as fi placut pe Nick. Nu l-am putut uri, pur si simplu. Nu am crezut nici pentru o secunda ca este vinovat. Cred doar ca el s-a gasit la locul nepotrivit si la timpul nepotrivit. Imprejurarile nu au fost deloc benefice pentru el, iar cu o nevasta ca si Amy, e greu sa nu te considere toata lumea vinovat.

Amy… este alta poveste. Ea este genul de personaj perfect. Este o eroina. Amazing Amy. A crescut in New York, scrie pentru o revista, gateste perfect, este bogata, frumoasa, desteapta, sarcastica, usor de placut.

Dar o scorpie. O scorpie genial, ce-I drept, dar o scorpie.

Gillian ne-a prezinta in mai multe moduri si pe ea. La inceput, cu ajutorul jurnalului ei, Amy este sotia perfecta, fata cool, apoi victim. In a doua jumatate a cartii, insa, ne este aratata adevarata fata a ei. O scorpie genial, asa cum am mai spus.

Trebuie sa recunosc ca m-a uimit inteligenta ei si persoana ei, pur si simplu. Amy te face sa iti pierzi mintile, parca. Te intrebi “Cum se poate ca cineva sa fie atat de genial? Si atat de rau?”.  Raspunsul nu-l primesti niciodata.

Amy si Nick nu sunt potriviti unul pentru altul, iar asta e clar inca de la primele capitole. Practic, se distrug unul pe celalalt. Fiecare vrea ceva diferit. Si totusi, se iubesc. Cred ca sunt ca si cuplurile care se iubesc, dar nu stiu cum sa o arate, iar in final, asta ii va distruge pe amandoi.

Firul actiunii este usor de urmarit si foarte captivant. Este drept ca romanul contine, pe alocuri, descrieri lungi, cu multe detalii, dar sincera sa fiu, nu m-a deranjat acest lucru. Cred ca detalii au creat suspansul si au oferit cititorului o viziune si mai clara aspura povestii si a personajelor. In plus, cartea mi-a placut atat de mult, incat nu vroiam sa o termin. M-am bucurat de fiecare moment petrecut in lumea lui Flynn si am pretuit fiecare cuvant citit.

Ca veni vorba de Flynn si al ei scris… mi-a placut enorm. Cred ca Gillian Flynn este una dintre cele mai talentate autoare pe care o avem si sunt sigura ca ii voi citi toate cartile. Femeia stie sa scrie, asta mi-e clar. Stie sa creeze suspans, stie sa captiveze cititorul, sties a creeze personaje, stie ce face, pur si simplu. Abia astept sa citesc si cealalta carte a ei pe care o detin, ‘Dark Objects’.

Aceasta carte aduce o multime de sentimente cititorului. Este ca un rollercoaster emotional. In timpul lecturii experimentezi o multime de sentimente. Groaza, panica, confuzie, ura, bucurie (desi foarte rar), soc, satisfactie (din nou… rar). Sfarsitul insa… te va soca. Oricat de mult te vei pregati pentru orice lovitura crezi ca iti pregateste Gillian, nu te poti astepta la asta. Eu, una, nu m-am asteptat la un asa sfarsit. Insa cred, de asemenea, ca autoarea a lasat loc pentru o continuare. Mi-ar placea mult sa existe si un al doilea volum, pentru ca ar fi interesant sa vedem cum s-a transformat viata lor dupa acest eveniment.

“Gone Girl” este o carte pe care o voi recomand oricand. Mi-a placut extraordinar de mult.  Este captivanta, bine scrisa, cu personaje reale si o poveste nemaipomenita. Sunt sigura ca o voi reciti, dar trebuie mai intai sa imi revin dupa aceasta prima lectura.

Nota: 5 stele din 5

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s