Cand cartile se amesteca cu viata, iar realitatea nu mai este a noastra…


Sau care sunt dezavantajele de a fi un cititor inrait.

Stiu ca probabil va intrebati ce este cu mine. “Cititul este cea mai buna activitate pentru om. Cum poate avea dezavantaje?” Daca veti avea rabdare sa cititi acest post, va voi explica tot in randurile ce urmeaza.

Ma gandesc de multa vreme la asta – exista dezavantaje in a citi atat de mult? Ei bine, raspunsul este da. Chiar daca cititul este o activitate extraordinar de sanatoasa pentru mintea omului, am ajuns la concluzia ca exista si un dezavantaj in a-ti petrece jumatate din viata printre paginile unei carti. Sunt sigura ca deja va intrebati care este acest dezavantaj si consider ca v-am tinut destul de mult in suspans, asa ca nu am sa ma mai intind.

Uitandu-ma in jur in fiecare zi am realizat ca am asteptari foarte mari, de la orice. De la dragoste, de la viata in general, de la acel happy end care urmeaza sa vina. Am un anumit tipar in minte despre cum ar trebui sa se desfasoare viata mea, despre cum ar trebui sa imi intalnesc dragostea si despre cum ar trebui sa mi se indeplineasca absolut toate visurile. Asteptarile mele sunt foarte ridicate si uneori usor ireale, in special cand vine vorba despre dragoste si relatii.

De ce? Ei bine, adevarul este ca asteptarile astea atat de ireale au fost “cauzate” de toate cartile pe care le-am citit.

Mi-am petrecut cel putin jumatate din viata mea de 16 ani printre paginile cartilor. Am citit sute de carti in care personajele principale isi intalneau sufletele pereche. De cele mai multe ori, aceste personaje principale sunt fete sau femei cu vise mari sau cu povesti de viata impresionante. Fete care si-au gasit marea dragoste in bratele barbatilor perfecti. Iar cand spun ‘perfect’, nu ma refer la genul acela de perfect in care stii ca tehnic, partenerul tau nu e perfect, dar asa il vezi tu. Ma refer la perfect in cel mai literar mod posibil.

In fiecare zi citesc carti si vad filme in care personajele principale masculine sunt perfect. Absolut fiecare personaj pe care l-am “intalnit” pana acum este creat dupa un tipar.

In primul rand, sunt extraordinar de aratosi. Cred ca toti stiti despre ce vorbesc. Ochi perfecti (de cele mai multe ori albastri sau verzi), par la fel de perfect care sa scoata in evidenta ochii, corp parca sculptat. Ca sa nu mai vorbim de stilul incredibil de la moda si hainele croite la comanda.

Apoi, majoritatea sunt foarte bogati, de preferat directori unor companii mari. Binenteles, nici unul nu se lauda cu bani lor. Modestia este o caracteristica principala. La fel ca si charmul, intelepciunea, desteptaciunea, umorul. Personalitatea perfecta, deci.

Gesturile romantice ale acestor personaje perfect ne-au facut sa oftam si sa nue indragostim de ele de foarte multe ori. Noi, generatia care a deschis ochii cu Edward, Damon si Augustus, am crescut citind tot felul de gesturi romantice marete. Citim mereu despre dragostea perfecta si despre toti acesti barbati perfecti, care ofera Luna femeilor iubite. Am crescut inconjurati de carti si filme in care sfarsitul este, cu siguranta, fericit.

Vreti sa stiti adevarul?

Adevarul este ca lumea nu este asa. Mult prea putini oameni au parte de acel final perfect si de acea dragoste perfecta despre care tot citim. Iar barbatii perfecti, in adevaratul sens al cuvantului? Ei nu exista. Binenteles, mereu va exista o persoana care sa ni se potriveasca mai bine decat bluza favorita, dar persoanele perfecte din carti nu exista.

Oricat de mult iubim cartile, trebuie sa recunoastem ca ele sunt, in 80% din cazuri, fictiune, menita sa fie un fel de evadare din lumea de zi cu zi. Oameni extraordinar de talentati scriu scenariul perfect pentru toti oamenii care nu pot gasi acest scenariu perfect in viata reala. Dar asta nu inseamna ca acel scenariu exista.

Am constatat ca din cauza cartilor si a tuturor acestor personaje masculine perfecte, asteptarile mele sunt extraordinar de ridicate. Nu, nu ridicate. A avea standarde si asteptari ridicate este cel mai bun si benefic lucru din lume. Ireale, asa sunt asteptarile mele. Sunt in cautarea tipului din carti, care sa ma dea pe spate de la inceput. Dar ce faci daca il gasesti? Ce se intampla atunci? Ce se intampla cand viata iti arata din nou ca nu esti intr-o carte si nu te lasa sa ai parte de finalul fericit alaturi de personajul “perfect”?

Dezamagire. Asta se intampla.

Credeti-ma ca stiu cum este sa te pierzi intr-o carte pentru ca lumea de acolo este mai buna. Stiu, de asemenea, cum este sa te convingi pe sine ca tot ce se intampla in acea carte este real. Dar nu este asa. “Books are work of fiction.” Fictiunea nu este reala. Sfarsiturile fericite se intampla, dar cele perfecte, in care Karma are grija de toata lumea?Mai rar. Suntem generatia de cititori care cauta sa traiasca in carti. Sfatul meu? Apropiati-va de oricine va face sa va simtiti ca in carti, chiar daca nu se potriveste cu tiparul construit de mii de autori de romance. Nu asteptati sa vine ideea de perfect al unui autor. Creati-va singuri ideea de perfect si nu va opriti pana nu o gasiti. Traiti viata reala si lasati cartile pentru pauzele de la realitate. Nu le amestecati, nu intotdeauna. Si nu va ingrijorati. Intr-o zi, acea persoana care va va face sa va simtiti in al noulea cer, care va va arata de ce nu a mers cu nimeni altcineva inainte, va veni. Va veni si veti vedea ca si realitatea poate fi frumoasa.

Intre timp, cititi. Dar cu grija. Nu am vrea sa pierdem contactul cu realitatea, nu?

Inainte de a incheia, insa, vreau sa mentionez ca am scris acest articol din cauza unei recenzii a Laurei, mai exact acest pasaj:

Ce vreau eu să subliniez e faptul că în urma unei inflaţii de ficţiune pentru tineret (YA fiction) cu tentă romantică exacerbată, generaţia aceasta de adolescenţi e posibil să crească având aceleaşi aşteptări nerealiste de la o relaţie şi de la un partener ca şi personajul din carte.

Vreau sa va las si voua comentariul pe care l-am lasat pe blogul ei la aceasta postare:

“Ce vreau eu să subliniez e faptul că în urma unei inflaţii de ficţiune pentru tineret (YA fiction) cu tentă romantică exacerbată, generaţia aceasta de adolescenţi e posibil să crească având aceleaşi aşteptări nerealiste de la o relaţie şi de la un partener ca şi personajul din carte.”
Sunt total de acord cu ce ai zis. Cresc in generatia de vampiri. Am crescut cu Edward, Damon si toti ceilalti eroi care fac gesturi mari pentru iubire. Imi petrec zile intregi cu nasul in carti in care personajele principale masculine fac gesturi marete si sunt perfecti – frumusei, destepti, amuzanti, sarmanti. Si cred ca, asa cum ai spus tu, asteptarile mele sunt un pic nerealiste, lucru dovedit de faptul ca sunt singura din grupul meu care nu a avut si nu are prieten. Si singura care citeste. Cred ca este bine ca, uneori, sa ni se mai aduca aminte ca realitatea nu e asta. Oricat de mult am vrea, dragostea nu este atat de usoara si nici atat de perfecta, iar “masculii” astia perfecti nu exista. Iar daca exista, nu sunt pentru noi. Binenteles, in ochii nostri, persoana iubita va fi mereu perfecta, dar realitatea este ca ne asteptam la prea multe din cauza cartilor si a filmelor.

 

Advertisements

2 thoughts on “Cand cartile se amesteca cu viata, iar realitatea nu mai este a noastra…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s