Recenzie: “Ten Below Zero” de Whitney Baretti


22529936

Descriere:

“In here,” he said, pushing on the skin above my heart, “you’re ten below zero. And you’re closer to death than I am.”

My name is Parker. My body is marked with scars from an attack I don’t remember. I don’t want to remember. I choose to live my life by observation, not through experience. While people are laughing and kissing and connecting, I’m in the corner. Watching them live. I’m indifferent to everything, everyone. The only emotion I feel with any kind of depth is annoyance, and I feel it often.

A text message sent to the wrong number proves to be my undoing.

His name is Everett, but I call him rude. He’s pushy, he’s arrogant, he crowds my personal space, and worst of all: he makes me feel.

He chooses to wear all black, all the time, as if he’s waiting to attend a funeral. Probably because he is.

Everett is dying. And he’s spending his final days living, truly living. In doing so, he’s forcing me to feel, to heal. To come face to face with the demons I suppressed in my memory.

He hurts me, he fulfills me, he completes me. And still, he’s dying.

Cartea poate fi comandata in engleza de pe Bookdepository.

Recenzie:

Cand Mihaela mi-a recomandat aceasta carte, eram intr-o stare in care nu puteam citi. Pe orice as fi pus mana, pur si simplu nu puteam citi. Insa in momentul in care am citit descrierea acestei carti, am stiut ca “Ten Below Zero” va fi cartea care ma va face sa trec de acea pasa proasta. Chiar daca nu mai sunt o mare fana a acestor carti, “Ten Below Zero” m-a atras si a trebuit sa o citesc. Am pus mana pe carte si, inca de la primele pagini mi-am dat seama ca am dreptate. “Ten Below Zero” m-a scos din starea mea de… nesimtire, i-as putea spune, in ceea ce priveste cartile.

Am inceput cartea in autobuz, iar cand frate-miu m-a batut pe umar ca e vremea sa ne dam jos, am fost complet socata. Aveam impresia ca de-abia ma urcasem in autobuz si ca mai am drum lung pana la statia la care trebuia sa cobor. Rar mi se intampla asta, pentru ca una dintre temerile mele este sa nu ratez statia. Sunt mereu atenta sa stiu unde sunt, dar in cazul asta “Ten Below Zero” nu mi-a permis.

Adevarul este, copii, ca nu ma asteptam sa ma captiveze asa de tare inca de la inceput. Gandindu-ma la experientele din trecut cu cartile de genul, sunt un pic reticenta cand vine vorba de cartile ca si “Ten Below Zero”. Ce vreau sa spun? Ei bine, o voi spune pe aia dreapta. Carti care nu au parte de foarte multa atentie si carti pe care nu le recomanda multa lume. Stiu ca tocmai am sunat foarte superficiala, dar trebuie sa intelegeti ca viata este scurta, iar cartile sunt multe. Deja mi-am petrecut prea mult timp cu carti care nu merita, carti care nu au parte de atentie si carti care nu sunt citite. Carti indie.

Insa ceva la “Ten Below Zero” mi-a castigat increderea de la inceput. Am deschid Kindle-ul pentru prima data in mult timp, am pasit in lumea creeata de Whitney si nu am mai iesit de acolo pana la sfarsitul cartii. Am fost cucerita complet de aceasta carte si da, mi-a placut la.nebunie.!

Daca ar fi sa aleg aspectul care mi-a placut cel mai mult la aceasta carte, mi-ar fi imposibil. “Ten Below Zero” este una dintre cartile bune ca un total. Toate aspectele, bune sau mai putin bune, se contopesc si rezultatul este o carte care nu te va lasa in pace pana la sfarsit.

Cred, insa, ca cel mai mult mi-a placut povestea. Dupa cum bine stiti, sunt o inraita fana a dramei si ador fiecare carte care are cel putin un gram de drama. Credeti-ma cand va spun ca “Ten Below Zero” are mai mult de un gram de drama. Este o carte pe gustul meu.

Cred ca povestea, chiar daca nu cea mai originala, este cu siguranta bine construita. Are “fundal”. Este bazata pe fapte din trecutul personajelor, este bine gandita si mi-a fost foarte clar ca nu a fost aruncata pe hartie la intamplare. Autoarea chiar s-a gandit si a creat o poveste bogata, bine sustinuta si foarte emotionanta.

Sincera sa fiu, am fost emotionata inca de la inceput de Parker.  Chiar daca trecutul ei nu iti este dezvaluit pana aproape de sfarsit, iti poti da seama ca aceasta a trecut printr-o drama, din simplul fapt ca ea nu simte nimic. Nu stie sa traiasca, nu are sentimente si absolut nici un plan de viitor. Lucrul acesta mi s-a parut trist.

Dar m-a si facut sa vreau sa citesc in continuare. Unul dintre aspectele care face ca “Ten Below Zero” sa fie al naibii de captivanta este intrebarea pe care ti-o pui in momentul in care realizezi ca ceva este in neregula cu Parker: “Ce I s-a intamplat?” Aceasta este doar una dintre intrebarile pe care cartea aceasta te face sa ti-o pui, intrebari care te fac sa citesti, sperand sa gasesti raspunsurile cat mai repede. Asta ma aduce la un alt aspect positiv al cartii – povestea este captivanta. Cartea, in general, te captiveaza. Dar povestea este acel ceva care pe mine m-a captivat cel mai mult. In principal, pentru ca vroiam sa aflu ce s-a intamplat cu personajele si ce se va intampla cu personajele, dar si pentru ca povestea este o combinatie de drama, romance si o poveste cu multe lectii de viata.

Chiar daca “Ten Below Zero” este in mare parte o poveste de dragoste, nu am gasit clisee. Credeti-ma, am fost foarte atenta, dar nu am gasit nimic care sa ma faca sa imi intorc ochii in exasperare. Nici prea multe romantisme de prost gust nu am gasit. Apreciez schimbarea asta de ‘atmosfera’ extraordinar de mult.

As descrie povestea ca fiind una despre prietenie, dragoste, viata si cum sa inveti sa iti accepti trecutul si sinele. Cartea asta m-a invatat ca trebuie mereu sa incerc sa traiesc la maxim si sa nu imi fie frica de trecut, sa nu il las sa imi rapeasca viitorul. Dupa cum stiti, ador o poveste care sa aiba si lectii, asa ca acesta este un al lucru care mi-a placut la “Ten Below Zero”. Nu este numai o poveste de dragoste.

Trecand de poveste (sunt sigura ca ati inteles ca este o poveste buna, captivanta si din care ai ce invata), vreau sa vorbim un pic despre personaje.

Personajele… ei bine, desigur ca mi-au placut. In general, personajele lui Whitney sunt foarte bine conturate. Fiecare personaj are o personalitate puternica, atat de puternica incat uneori te gandesti ca a exagerat cu conturarea personajelor. Insa mai bine personaje prea conturate decat personaje slabe, care sa nu fie conturate deloc, nu?

Vreau sa vorbesc un pic despre fiecare personaj principal in parte.Adica, despre Everett si Parker.

Voi incepe cu Parker, pentru ca in jurul ei se invarte cartea.

Parker este genul de personaj diferit. Inca de cand o cunosti, iti este clar ca ceva I s-a intamplat. Este evident ca a trecut printr-o drama care a schimbat-o si a facut-o sa fie un alt om. Nu neaparat un om mai bun, insa. Reactia ei la accidentul prin care a trecut mi s-a parut complet normala si cred ca daca ea s-ar fi comportat altfel, povestea nu ar fi fost la fel de reala.

Parker are o problema – nu poate simti nimic. Nu isi aduce aminte de accidentul care a schimbat-o si nici nu vrea. Se simte bine in singuratatea ei, privind lumea desfasurandu-se in fata ochilor ei, neparticipand insa la nimic ce ar putea-o pune in pericol. Emotiile ei sunt inexistente, dar ea se simt confortabil in felul asta.

Singura emotie pe care Parker o poate experimenta este nervozitatea. Se enerveaza foarte repede si orice o scoate din sarite. Asta o face sa fie de cele mai multe ori sarcastica, deci complet amuzanta. Replicile ei de badass mi-au placut mult si m-au facut sa observ ca este si un personaj destept.

In alt cuvinte – mi-a placut de ea. Mi-a placut desteptaciunea ei, am adorat replicile ei, mi-a placut mult stilul ei de a se comporta si de a vorbi.

Sa trecem la Everett.

Multa lume l-ar descrie ca fiind un badaran. Ei bine, dragilor, eu l-am adorat pe Everett din primul moment si mi-am dorit ca mai multa lume sa fie ca si el.

Everett este genul de personaj care nu este perfect si tocmai asta te face sa il indragesti atat de mult. El spune mereu lucrurilor pe lume, iar asta ii atrage cateva porecle cam… nepoliticoase, sa spunem. In afara de faptul ca este foarte direct, Everett este foarte destept, amuzant si cu siguranta multe cititoare se vor indragosti de el. Este si romantic, pe deasupra. Si stie, cu siguranta, sa traiaasca. Haideti, fetelor, stiu ca va surade! 😉

Acum vreau sa vorbim despre Parker si Everett.

Cred ca Parker si Everett se potrivesc de minune. Amandoi au firi puternice, sunt destepti si au acelasi temperament coleric. Insa nu asemanarile ii fac sa se potriveasca.

Everett vrea sa traiasca cat mai mult. Parker nu are nici o dorinta de a trai. Insa Everett vede ceea ce se ascunde sub masca lui Parker si vrea sa ii arate ce pierde in momentul in care alege sa nu traiasca. Asta duce la o excursie (mult adoratele “road trips”), care se va lasa cu multe momente picante, multe discutii patrunzatoare, foarte multe rasete, dar si cateva lacrimi. Mi-au placut mult impreuna si cred ca ce mi-a placut si mai mult a fost fapul ca nu s-au indragostit unul de altul instantaneu. Ei au inceput prin a fi prieteni. Si-au castigat increderea unul celuilalt si s-au indragostit incet, dar sigur.

Ok, trebuie sa o spun si pe asta. Cele mai multe dialoguri ale lor si zemflemeaua lor continua… am adorat-o! Zau! Chiar daca nu mereu, 80% din cartea asta am trecut-o cu un zambet pe fata si cu un raset ce abia astepta sa fie “lansat”.

Trebuie sa va vorbesc si despre autoare.

Mi-a fost clar de la primul capitol ca Whitney Barbetti este o autoare talentata. Cred ca are multe sanse sa devina urmatoare Colleen Hoover sau J.A. Redmerski. Mi-a placut imaginatia ei, felul in care si-a creat personajele, felul in care a gandit povestea. Insa cel mai mult cred ca mi-a placut stilul ei de scriere.

Superb! Scrisul lui Whitney este natural, fluent si cursiv. Este evident ca Whitney este si talentata, dar a avut parte si de ceva “antrenament” inaintea cartii acesteia.

Am gasit atat de multe citate superbe despre viata, dragoste si prietenie in aceasta carte…! Le-am notat in Kindle, pe GoodReads si in caietelul meu cu citate si intr-o zi, cand voi avea timp, vi le voi arata si voua.

Au existat trei lucruri care nu m-au incantat la aceasta carte.

In primul rand, cred ca in poveste ar fi putut fi mult mai multe schimbari de situatie. Povestea este deja foarte captivanta, dar ar mai fi fost loc si de mai multe schimbari de situatie socante.

De asemenea, sfarsitul a fost previzibil. Eram sigura ca asa se va termina. Cred, de asemenea, ca sfarsitul a fost un pic cam prea usor. Atentie! Nu zic ca nu mi-a placut, pentru ca mi-a placut. Dar ar fi putut fi un sfarsit mult mai fulminant si mult mai imprevizibil.

“Ten below zero” mi-a adus aminte foarte mult, dar foarte mult de “The Edge of Never”. Personajul principal feminin care nu vrea sa traiasca, personajul principal masculin care vrea sa traiasca dar este pe moarte, excursia care ii aduce impreuna si drama prin care trec amandoi. Daca sunteti fani ai cartii “The Edge of Never” si vreti sa cititi ceva in stilul asta, cred ca “Ten Below Zero” este exact pe gustul vostru.

In concluzie, “Ten Below Zero” este o carte ce meritata citita. Sunt sigura ca va veti indragosti de Parker si de Everett si veti vrea sa calatoriti alaturi de ei. Scrisul lui Whitney va va face sa vreti sa luati un caiet si un pix si sa va apucati de scris. Povestea este minunata, iar cartea trebuie recomandata! Da, cu siguranta recomand tuturor aceasta carte minunata!

Nota: 5 stele din 5

 

Advertisements

3 thoughts on “Recenzie: “Ten Below Zero” de Whitney Baretti

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s