Recenzie: “Norwegian Wood” de Haruki Murakami


818108

Descriere:

When he hears her favourite Beatles song, Toru Watanabe recalls his first love Naoko, the girlfriend of his best friend Kizuki. Immediately he is transported back almost twenty years to his student days in Tokyo, adrift in a world of uneasy friendships, casual sex, passion, loss and desire – to a time when an impetuous young woman called Midori marches into his life and he has to choose between the future and the past.

Cartea poate fi comandata in engleza de pe Bookdepository, iar in romana de pe libraria online Libris.ro.

Recenzie:

Am intrat in “contact” cu autorul japonez Haruki Murakami din cauza profesoarei mele de literatura, care ni l-a recomandat inca de la inceputul anului scolar. Recent, am inceput sa studiem unul dintre textele lui si, pentru ca mi-a placut felul in care scrie inca de la inceput, am rugat-o pe profesoara mea sa imi recomande cea mai buna carte de la Murakami pe care a citit-o. Mi-a raspuns foarte rapid si foarte hotarat: “Norwegian Wood”. In dupa-amiaza aceea am dat o tura pana la librarie si prima carte care mi-a picat in maini a fost chiar “Norwegian Wood”. Am cumparat-o fara nici cea mai mica urma de indoiala, iar a doua zi, a mea a fost! Am inceput-o cu aceeasi nerabdare cu care incepi o carte pe care o asteptai de ani intregi. Conform site-ului Goodreads, am inceput cartea pe data de 29 Ianuarie si am terminat-o pe 2 Februarie. Ce s-a intamplat intre aceste doua date a fost magic.

Adevarul este ca…

M-am indragostit de “Norwegian Wood” de la primul cuvant. In momentul in care am deschis cartea si am inceput sa citesc, un lucru foarte ciudat s-a intamplat. Inima mi-a sarit din piept si, oricat de ciudat ar suna, am stiut ca am gasit cartea pe care o cautam de atat de multa vreme. Acea carte care sa ma faca sa ma indragostesc din nou de carti, care sa ma faca sa vreau sa stau treaza toata noaptea sa o citesc si care sa ma faca sa simt ca toata lumea este in regula atat timp cat am o carte alaturi de mine. Asta a fost “Norwegian Wood” pentru mine. Am simtit o liniste si o dragoste incredibila pentru carti pe toata durata lecturii acestei carti, incat in momentul in care am terminat-o nu am putut face nimic pentru cel putin o ora. Stateam si ma uitam pe pereti si ma gandeam cat de geniala cartea pe care tocmai am citit-o a fost si cat de mult mi-ar placea sa ma intorc la inceput si sa o citesc din nou. Adevarul gol-golut este ca “Norwegian Wood” este una dintre cele mai bune carti pe care le-am citit vreodata si niciodata nu voi uita lumea minunata pe care a creat-o Murakami intre paginile acestei carti.

Imi este greu sa scriu aceasta recenzie. Foarte greu. Nu stiu ce sa scriu si incerc sa gasesc cuvintele perfecte care sa descrie experienta pe care am avut-o cu “Norwegian Wood”. Insa de-abia acum realizez ca este imposibil… “Norwegian Wood” trebuie traita si citita de fiecare in parte. E o carte care trebuie sa o experimentezi pe pielea ta ca sa intelegi despre ce vorbesc. Sincera sa fiu, nici nu am vrut sa scriu o recenzie la cartea asta, pentru ca aveam impresia ca si-ar pierde din farmec. Vreaus sa tin aceasta carte numai pentru mine, sa fie numai a mea si sa nu se atinga nimeni altcineva de ea. Insa in acelasi timp vreau sa o impartasesc cu toata lumea si vreau ca toata lume asa o citeasca. Oh, the struggle of loving an amazing book! 🙂

Daca ar fi sa ma intrebe cineva ce mi-a placut cel mai mult la aceasta carte, sunt sigura ca nu as putea raspunde. Pentru mine, ‘Norwegian Wood’ a fost cartea perfecta, care nu poate fi despartita in bucatele si care trebuie analizata ca si un total. De ce? Pentru ca fiecare aspect al acestei carti este perfect, formand un rezultat de neuitat.

Trebuie sa recunosc ca m-am gandit mult la aspectele cartii si am incercat sa le analizez. Am incercat sa ma gandesc la fiecare lucru in parte care mi-a placut si am incercat sa notez pe carnetelul meu de recenzii tot. Insa mi-a fost imposibil. Am umplut patru pagini spunand, de fapt, acelasi lucru. Ca “Norwegian Wood” este o carte care trebuie citita de toti. O carte geniala.

Am sa incerc sa va arat tot ce am scris pe carnetel intr-o recenzie cat mai coerenta.

Cred ca ar trebui sa incepem prin a vorbi despre Haruki Murakami. Chiar daca nu consider ca sunt in masura sa il “critic”, asta mi-e datoria fata de voi si voi incerca sa o fac cat mai drept si sa il descriu cat mai bine ca si autor. La sfarsit, sper ca veti fi convinsi ca trebuie sa ii incercati cartile.

Haruki Murakami este, cu siguranta, unul dintre cei mai buni autori in viata. Scrisul lui este pur si simplu perfect. Mi-a intrat la inima inca de la prima pagina. Este… perfect. Cursiv, inteligent si absolut captivant, stilul lui Murakami da dependenta. Dupa doar 50 de pagini din cartea aceasta, eram deja la librarie, in cautarea unei noi carti scrise de el pe care sa o adaug in colectia personala. Sunt constienta ca voi citi fiecare carte scrisa de el si ca va fi unul dintre autorii mei preferati pentru totdeauna si chiar ma bucur. Murakami stie ce face, are talent si trebuie apreciat si citit de toata lumea. Povestile lui au substraturi, personajele sunt reale si foarte diferite, iar situatiile in care isi pune personajele sunt atat normale si reale, cat si originale si ciudate.

Murakami scrie cu un realism de care nu ai cum sa nu te indragostesti. Cuvintele lui sunt reale, palpabile si iti raman in minte pentru totdeauna. Haruki Murakami scrie ca si cum ar vorbi cu cititorul. El scrie pentru cititor, pentru a-i spune o poveste si pentru a-l invata o lectie. De asemenea, el vorbeste despre subiecte tabu cu o naturalete cu care si-a castigat milioane de cititori de-a lungul anilor. Cred ca asta este cel mai minunat la el – nu are bariere si nu se sfideaza sa vorbeasca despre anumit subiecte delicate cu o duritate si un realism incredibil.

“Norwegian Wood” vorbeste despre multe lucruri. Este o carte complexa, care transmite multe lucruri si care are multe substraturi. Cred ca are un pic din orice. Este una dintre cartile bogate, din care oamenii au ce invata la fiecare pagina. Aceasta carte vorbeste, in principal, despre moarte, prietenie, loialitate, mortalitate, dragoste si acceptarea sinelui, sexualitate. Pentru Murakami, totul este normal. El are un ton foarte dezinvolt, chiar si in privinta unor subiecte de care noi, oamenii care nu suntem la fel de geniali ca si el, de temem.

Realismul asta si naturaletea lui m-au atras foarte tare si m-au facut sa vreau sa citesc cartea cat mai repede. Insa nu, nu am citit-o repede. Am vrut sa savurez fiecare cuvant, sa ma bucur cat mai mult de cat de genial este autorul si sa traiesc cat mai mult cu personajele in Japonia.

Cred, de asemenea, ca povestea reuseste sa iti arate foarte bine cum se traia in Japonia in perioada aceea. Consider ca Murakami a reusit sa transmita atmosfera acelor ani extraordinar de bine si, citind, te gasesti transpus in lumea lui, in atmosfera aceea. Simti, la un momentdat, ca esti alaturi de personaje si ca simti totul pe pielea ta.

In cartea lui, Murakami vorbeste si despre trecerea de la adolescenta la maturitate. Personajul nostru principal, Toru, trece prin intamplari specifice varstei si are parte de greutati care iti arata exact cum este viata la varsta aceea. “Peripetiile” lui sunt, de cele mai multe ori, amuzant, terific de captivante si te fac sa vrei sa fii student cat mai repede.

Cartea este usor de citit, dat fiind ca povestea este foarte captivanta, iar personajul principal, Toru, are o voce foarte placuta.

Povestea mi-a placut foarte mult. Este o poveste de dragoste, dar si o poveste despre viata si prietenie. O poveste complexa, deci. Actiunea este lina, nu foarte rapida, dar foarte captivanta. M-am gasit complet fascinata de viata si intamplarile prin care a trecut Toru si simteam ca traiesc alaturi de el.

Povestea de dragoste dintre el si Naoko mi s-a parut foarte trista, dar la fel de romantica. Trebuie sa recunosc, insa, ca o prefer pe Midori. Pentru a va spune de ce, trebuie sa lasam povestea (Cred ca ati inteles deja ca este o poveste foarte buna.) si sa trecem la personaje.

Ei bine, personajele sunt reale. Palpabile. Simti ca sunt persoane reale si, la fel cum am patit eu, ai vrea sa poti sa ii ai ca si prieteni. As putea spune ca personajele sunt remarcabile, chiar daca multe dintre ele sunt ciudate.

Toru, personajul principal, este foarte destept si are un stil ciudat de a vorbi. Este charismatic, amuzant atunci cand vrea si are ceva ce atrage. Poate ca din cauza ca este foarte diferit de ceilalti baieti de varsta lui, poate pentru ca citeste anumite carti, sau poate pentru ca nu prea stie ce vrea sa faca cu viata lui. Cred ca tocmai faptul ca nu are nimic iesit din comun il face sa fie atat de diferit si sa aiba atat de mult farmec.

Naoko. Hmmm… sincera sa fiu, nu mi-a placut de ea. Ok, ok, stiu! Naoko este bolnava, este depresiva si trebuie sa o intelegem. Ok. Inteleg. Zau ca da. Dar tot nu mi-a placut de ea. Mi s-a parut… banala. Cred ca autorul a vrut sa o prezinte ca pe un personaj extraordinar de fascinant, dar pentru mine, Naoko a fost doar o fata egoista, care vroia sa aiba tot si care nu a stiut cum sa se maturizeze.

Midori. Alta poveste. Midori este unul dintre personajele mele preferate. Ever. Mi-a placut simtul umorului pe care il avea, felul diferit de a se purta, si faptul ca stia ce vroia. Am adorat fiecare scena cu ea, iar povestea ei cu Toru m-a fascinant si mi-a facut inima sa fie mai… calda, intr-un fel.

In general, toate personajele sunt bune, chiar daca un pic ciudate. Se potrivesc cu povestea. J

Tinerii se pot regasi in aceasta carte si in personaje. Din cauza faptului ca Murakami descrie trecerea dintre adolescenta si maturitate si probleme pe care aceasta le aduce, dar si din cauza faptului ca el vorbeste despre subiecte despre care adolescentii sunt interesati si vor sa afle mai multe, tinerii se pot regasi si pot invata multe din aceasta carte.

Murakami nu ascunde faptul ca lumea este, uneori, urata. El vorbeste despre moarte si boli mentale cu o usurinta uimitoare. El iti arata ca lumea nu este perfecta si ca da, de-a lungul vietii vom pierde multe lucruri dragi noua, dar vom trece peste ele. Haruki Murakami si “Norwegian Wood” ne arata si ca lumea continua si ca intotdeauna vom gasi ceva care sa ne salveze. Asta daca vrem sa fim salvati, binenteles. Probabil ca veti crede ca povestea este foarte trista si intr-o masura este, dar nu este o tristete coplesitoare. Totul este balantat la aceasta carte.

De asemenea, romanul acesta este plin de simbolisme si metafore pe care nu ai cum sa nu le adori. Simbolismele se gasesc pana si in cantecele mentionate in roman, iar metaforele sunt la tot pasul, folosite, binenteles, cum trebuie.

Cartea asta m-a lasat cu un sentiment ca lumea este mai buna atat timp cat carti ca astea exista. Nu pot descrie exact “Norwegian Wood”. Si nici nu am sa incerc. Vreau sa aveti incredere in mine si sa ma credeti cand va spun ca aceasta carte trebuie citita. Este o poveste perfecta, cu personaje unice, situatii uneori triste, alteori amuzante. Este o carte complexa, plina de lucruri minunate. Da, recomand, recomand, recomand!

Nota: Nu pot nota cartea asta. Imi va ramane mereu in inima si nu cred ca merita un numar de stele. Merita, in schimb, sa fie citita de cat mai multa lume.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s