Recenzie: “Me and Earl and the Dying Girl” by Jesse Andrews


12700353

Descriere:

Greg Gaines is the last master of high school espionage, able to disappear at will into any social environment. He has only one friend, Earl, and together they spend their time making movies, their own incomprehensible versions of Coppola and Herzog cult classics.

Until Greg’s mother forces him to rekindle his childhood friendship with Rachel.

Rachel has been diagnosed with leukemia—-cue extreme adolescent awkwardness—-but a parental mandate has been issued and must be obeyed. When Rachel stops treatment, Greg and Earl decide the thing to do is to make a film for her, which turns into the Worst Film Ever Made and becomes a turning point in each of their lives.

And all at once Greg must abandon invisibility and stand in the spotlight.

Cartea poate fi cumparata in engleza de pe Bookdepository.

Recenzie:

Cred ca stiti deja ca sunt o adevarata fana a cartilor de genul asta. “Cancer books”, asa cum prietenii nostrii Americani le numeste. Imi plac la nebunie cartile cu adolescenti care trec printr-o drama, fie ca este vorba despre cancer sau nu. Incerc sa citesc cat mai multe carti de genul asta, pentru ca se numara printre preferatele mele. Asa am dat peste “Me and Earl and the Dying Girl” – cautand carti YA care sa aiba macar 5% drama.
Binenteles ca mi-am dat seama ca cineva va muri inca de cand am citit tilul. Citind descrierea, am vrut sa o citesc imediat. Am pus-o pe lista de carti in viitorul apropriat si, cand mi-a ajuns in maini, am inceput sa o citesc. Asta s-a intamplat Sambata trecuta, in drum spre conservator.
Sincera sa fiu, nu eram foarte sigura la ce sa ma astept. Probabil ca ma asteptam la o carte ca orice alta carte in care cel putin un personaj are cancer. Melodrama, lectii de viata, o prima dragoste si scene care sa te faca sa realizezi cat de norocos esti cu viata ta.
Adevarul este ca am primit cu totul altceva. “Me and Earl and the Dying girl” este o carte buna, captivanta, extraordinar de amuzant si total diferita de celelalte carti cu cancer. Mi-a placut, dar as fi vrut mai mult. Cred ca autorul are un potential fantastic, dar din dorinta de a scrie ceva diferit, a dat un pic cu “bata in balta”, asa cum ne place sa spunem. Nu ma intelegi gresit. Nu este o carte proasta, dar nu este nici o carte fantastica. Este o carte care sa iti tina de urat cand nu ai nici o alta carte la indemana.
Am inceput “Me and Earl and the Dying Girl” in autobuz, in drum spre conservator. Mi-a placut de la inceput, pentru ca este usor de citit si captivanta. La un momentdat, mi-am ridicat capul din carte si mi-am dat seama ca trebuie sa cobor la urmatoarea statie! Acelasi lucru mi s-a intamplat si la intors. Nici nu mi-am dat seama cand a trecut timpul. Un lucru bun, zic eu.
Am terminat cartea trei zile mai tarziu, dar la sfarsitul cartii nu am mai fost la fel de incantata ca la inceput. Am notat tot in carnetelul de recenzii si am sa va spun tot ce m-a nemultumim si tot ce mi-a placut la aceasta carte.
Cred ca cel mai bine ar fi sa incepem cu partile bune.
Asa cum am spus, “Me and Earl and the Dying Girl” este o carte foarte amuzanta. Mi-a placut mult acest aspect, pentru ca uneori mai avem nevoie si de astfel de carti. A fost foarte relaxant sa citesc o carte cu glume bune (in marea parte a cartii) si situatii care sa te faca sa razi cu lacrimi.
Cartea este foarte usor de citit. Stilul autorului este foarte natural si cursiv, dar si felul in care este scrisa cartea ajuta. De cele mai multe ori dialogurile sunt scrise in forma de scenariu de film. Este foarte usor sa citesti in acest fel, iar paginile practic zboara.
Personajele sunt diferite, iar faptul ca majoritatea personajelor sunt cat de cat normal si nu fac parte din categoria personajelor perfecte mi-a placut mult. Asta a dat povestii o nota de realism necesara acestei carti. Mi-a placut mult de Earl, dar si Greg a fost un personaj pe cinste.
De asemenea, mi-a placut mult epilogul, chiar daca mi s-a parut un pic cam lung. A fost o inchiere buna pentru carte.
De-a lungul cartii am avut impresia ca autorul a vrut sa scrie o carte cu multe substraturi, dar amuzanta si relaxanta. Substraturile nu au existat. Cartea nu a avut nici un inteles semnificativ, nici o lectie foarte importanta. Este o carte despre adolescenti, despre liceu si cum sa treci de liceu. Cartea nu m-a impresionat deloc din privinta asta, dar uneori cartile nu trebuie sa ne impresioneze, ci sa ne relaxam.
Ok, acum voi trece la partile mai putin bune.
Lucrul care m-a deranjat cel mai tare la aceasta carte este faptul ca TOTUL a fost exagerat. Absolut tot. Cartea se vrea a fi amuzanta, dar glumele, dialogurile, personajele si situatiile sunt uneori atat de penibile incat nu mai sunt enervante. Personajul principal are un anumit fel de a gandi, iar acesta este: “Nu sunt bun de nimic, asa ca am sa te fac sa razi.” La inceput am ras. Glumele mi s-au parut amuzante, dar pana la sfarsitul cartii obosisem de toate aceste glume proaste si exagerate si deja nu mai radeam, ci imi intorceam ochii. Cred ca a fost prea mult.
Rachel este fata din titlu care moare. Un personaj important, nu? Pana la urma, Rachel este si in titlu! M-as fi asteptat ca acest personaj sa fie foarte bine creat si sa fie un personaj foarte prezent. Dar nu a fost asa. Rachel a fost un personaj prost creat, putin prezent si foarte… nesemnificativ. Este ca un personaj foarte mic, pe care l-am intalnit in foarte putine scene, chiar daca actiunea se invarte in jurul ei. Nu pot sa spun ca o cunosc, ca pe celelalte personaje. Stiu doar caracteristicile ei fizice. Cateva dintre ele.
Ca tot veni vorba despre personaje si caracteristicile lor. Am inteles ca autorul a vrut ca personajele lui sa fie diferite de celelalte personaje. Majoritatea personajelor au fost foarte ciudate. Exagerat de ciudate. Atat de ciudate incat uneori pareau ireale. Si mult prea ciudate. Personajele lui (in special Greg) m-au calcat pe nervi de cele mai multe ori din cauza “ciudateniilor” lor si ale glumelor fara gust.
Adevarul este ca aceasta carte nu are un plot foarte bine determinat. Povestea nu are nici intriga, nici un punct culminant. Este pur si simplu o povestire ale unor intamplari din viata unui adolescent care nu stie ce vrea de la viata si care are numai glume proaste in sac.
Pe parcursul cartii m-am simtit usor iritata din cauza tuturor exagerarilor si din cauza faptului ca “Me and Earl and the Dying Girl” mi s-a parut prea lunga.
In conlcuzie, “Me and Earl and the Dying Girl” este o carte relaxanta, interesant de citit atunci cand nu exista o alta optiune si amuzanta. O recomand in cazul in care vreti sa cititi ceva scurt si nu foarte complicat.
Nota: 3 stele din 5

Advertisements

One thought on “Recenzie: “Me and Earl and the Dying Girl” by Jesse Andrews

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s