Interviu cu Cristina Boncea, autoarea cartii “Octopussy”


Pentru aceasta Sambata frumoasa v-am pregatit un interviu cu una dintre cele mai tinere autoare din Romania. Cristina Boncea, la doar 17 ani, tocmai ce si-a lansat prima carte, sub titlul “Octopussy”. Cartea se gaseste pe rafturile editurii Herg Benet incepand din luna Martie a acestui an si poate fi comandata de aici.

Sunt foarte entuziasmata sa citesc cartea asta si o voi face cu prima ocazie pe care o am. Intre timp, haideti sa citim cu totii interviul cu Cristina!

Coperta_Octopussy-320x510

1. Buna, Cristina! Bine ai venit pe blog! Pentru inceput, spune-ne ceva despre tine.
Bună, Bianca! Mulțumesc pentru acest interviu și vreau să spun că blogul tău este unul dintre cele pe care le verific periodic pentru a vedea ce ai mai postat. Despre mine pot spune că mă numesc Cristina Boncea, am 17 ani și sunt elevă în clasa a XI-a la un liceu din București. De când eram foarte mică mi-a plăcut să citesc și am început cu diferite reviste pentru copii, continuând cu alte cărticele împrumutate de la bibliotecă. Cu scrisul, am început puțin mai târziu și acesta consta în poezioare destul de neinspirate însă așa am ajuns să scriu compuneri pentru școală, în clasele primare, care erau foarte apreciate de învățătoare. Pe la vârsta de 9-10 ani am început să scriu povestioare scurte și tot cam pe atunci m-am decis că vreau să scriu un roman. Nu am reușit însă să duc unul la bun sfârșit până în 2014, când m-am apucat să scriu “Octopussy”. Scrisul a fost mereu una dintre acele activități pe care nu m-am putut opri să o defășor, chiar dacă rezultatele nu erau mereu pe placul meu.

2. Stiu ca romanul tau de debut, “Octopussy”, tocmai a fost lansat la editura Herg Benet. Ne poti spune cateva cuvinte despre aceasta carte?

Poate suna dubios însă înainte să o scriu, m-am gândit că vreau să pun pe hârtie cel mai bolnav lucru pe care mi-l puteam imagina. Inițial, ideea mi-a venit bazat pe câteva vise de ale mele (unul dintre ele consta în imaginea a două gemene blonde, privind din pragul unei uși – mai târziu, acestea au devenit personajele principale ale romanului; un alt vis este spitalul în care a trăit o bună parte din viață una dintre aceste fete) dar multe scene din carte sunt bazate pe realitate, pe lucruri pe care le-am făcut sau le-am văzut. Nu am bazat personajele pe nicio persoană cunoscută mie însă povestea per-totală mi-a arătat că boala este deseori o caracteristică a minții umane și că nu e ceva exterior, demonic. Pe scurt, romanul Octopussy este o dovadă a faptului că indiferent cât de diferite sunt percepțiile oamenilor asupra vieții, mereu există ceva care le permite să conviețuiască și anume, însuși faptul că aceștia trăiesc.
3. Cat ti-a luat sa o scrii?
Am început cartea în ianuarie 2014 și am terminat-o prin iulie, însă țin să menționez că am luat câteva luni bune pauză așa că totul se poate rezuma la cele aproximativ două luni, de început și de încheiere.
4. Ai avut parte de dezamagiri in tot procesul de a scrie o carte si de o publica?
Nu, până acum nu am avut parte de nicio dezamăgire. Cartea este exact cum îmi doream eu să fie și mă bucur că mi-am văzut visul împlinit. Părerea mea este că greul acum începe, când Octopussy va ajunge la cititori și voi auzi părerile lor, care s-ar putea să nu fie întru totul pozitive. În orice caz, nu regret nimic și sunt doar nerăbdătoare să văd reacția cititorilor.
5. Cum te-ai simtit in momentul in care ai aflat ca urma sa iti fie publicata cartea?
Îmi amintesc perfect seara în care am primit răspunsul de la editură. Eram în camera mea, prin luna august și cred că am țipat de fericire. Mă tot gândeam că în sfârșit am reușit să realizez cu adevărat ceva, că talentul meu scriitoresc este în sfârșit validat de către o editură – și nu orice editură ci una pe care o urmăream de mult timp, pe care o adoram. Cred că a fost unul dintre cele mai fericite momente din viața mea și ardeam de nerbădare să-mi văd cartea pe rafturi. Acest lucru este acum incredibil și mă bucur că am ajuns până aici.
6. Ai vreun ritual zilnic pentru scris?
Nu scriu zilnic. Mă gândesc zilnic, subconștient, la idei pentru scris însă acestea continuă să vină sub forma viselor mele. Când reușesc să captez una dintre aceste idei și decid că reprezintă un material bun pentru scris, pur și simplu încep să scriu. Urăsc și sunt incapabilă să scriu după un plan. Tot ce scriu e ceva care îmi e necunoscut până și mie însămi, însă rezultatul mă mulțumește de obicei.
7. Cand scrii, asculti muzica? Daca da, cam ce putem gasi in playlist-ul tau?
Nu, sunt una dintre acele persoane care nu suportă zgomotul, nici când scrie și nici când citește. Totuși, aș putea numi câțiva artiști pe care îi ador și a căror muzică se potrivește cu romanul meu de debut; aceștia sunt Lana Del Rey, The Pretty Reckless, t.A.T.u, Soko, Cinema Bizarre și mulți alții.
8. Unde iti palce sa scrii?
Numai și numai acasă, în fața laptop-ului meu, în Google Docs ca să fiu sigură că documentele sunt salvate și nu există nicio eroare care să mă facă să rescriu un paragraf întreg. Dacă ar fi să-mi pot lua laptop-ul într-un alt loc liniștit, cu siguranță mi-ar plăcea să scriu undeva într-o grădină cu flori sau lângă un lac – în orice caz, undeva în natură.
9. De unde iti iei inspiratia?
După cum am mai spus, inspirația vine mereu prin visele mele. Dar, pe de altă parte, ador să includ părți din viața mea în tot ce scriu. Îmi place să scriu despre oamenii care sunt sau au fost importanți pentru mine cât și despre evenimentele care m-au afectat în vreun fel. Pot găsi inspirație în orice, fiind o persoană căreia îi place foarte mult să privească lumea exterioară. Dar, sinceră să fiu, nu știu cum reușesc să aduc pe plan conștient toate lucrurile pe care vreau să le pun într-o carte – magia constă în vise.
10. Cand ai inceput sa scrii?
Am încercat să scriu cu puțin înainte de a reveni serios asupra cititului (a existat o pauză de câțiva ani între școala primară și gimnaziu), adică, m-am apucat serios de acest lucru pe la doisprezece ani, să spunem. Pur și simplu nu suportam ideea ca o parte din viața mea să fie uitată, fără a fi scrisă pe undeva. Țineam un blog pe post de jurnal și o agendă în care continuam să scriu poezii. Primele mele încercări erau jalnice și nu mă reprezentau nici măcar atunci, însă important este că am reușit să-mi dau seama ce vreau să scriu aflând mai întâi ce NU îmi doresc să spun.
11. In afara de scris, ce alte pasiuni mai ai?
Îmi place să citesc, bineînțeles. Îmi place să fac cumpărături de orice gen și mai ales, să organizez chestii. Îmi place să trăiesc, să merg la Starbucks, să vorbesc cu prietenii mei. Un lucru concret este muzica – îmi place să cânt, însă acesta este un hobby pe care m-am hotărât să nu-l promovez prea tare.
12. Ce planuri de viitor ai?
Nu știu exact la ce facultate vreau să dau însă ceva pe profilul uman, în orice caz (psihologie, resurse umane, etc.). Nu mă pricep la științele exacte, oricât mi-aș dori să le înțeleg. Îmi mai doresc și să învăț foarte bine limba germană și poate să mă mut în Germania. Nu știu ce îmi rezervă viitorul dar, pe termen scurt, îmi doresc să public în continuare și să devin un autor de succes.
13. Ne poti impartasi pasaul tau preferat din “Octopussy”?
Amuzant e că m-am apucat zilele astea să recitesc romanul în copie fizică pentru a sublinia și a marca părțile pe care vreau să le parcurg pe la evenimente sau citatele pe care le-am postat deja pe Goodreads; în orice caz, am ajuns pe la jumătatea romanului și am ales următorul pasaj, bazat pe un fel de umor negru:
Gresia din baie. Zgomotul rotativ al mașinii de spălat. Găurile scurgerii din podea. Cada, wc-ul. Este dimineața zilei de 20 martie. Este ziua ei, fusese ziua ei, mă rog. Becks se aranjează la păr, se pregătește să plece undeva. Se simte supărată, dezamăgită, uitată, nu primise niciun cadou, ăsta e adevărul! D-aia e așa de debusolată. Deci se aranjează cu furie, își prinde părul și, într-un final, iese din baie.
Merge pe stradă fără să se gândească la ceva anume, se uită în jos, înspre picioare. E singură. Îi vine să plângă. Închide pentru o clipă ochii. Afară e întuneric. Totul e văzut pe fereastra camerei sale. E singură. Își amintește vag auzind niște sunete îngrozitoare înainte să plece de acasă. Sau… nici nu mai e sigură dacă pleca într-adevăr. Parcă s-ar fi sfârșit lumea. Aude zgomote pe hol, iar Candie intră în cameră.
— Ce faci, stai singură de ziua ta? o întreabă ea binedispusă.
Becks nu răspunde.
— Nu ți-a plăcut cadoul?
— Ce cadou?
Becks tresare. Deci chiar îl luase ceva de ziua ei.
— Cum adică? Ți l-ai dorit așa de mult! Credeam că ai văzut azi-dimineață… era în baie.
— Ce era în baie?
Candie o privește neîncrezătoare. Crede că face mișto de ea.
— Pisica.
— Mi-ai luat o pisică?
— Da. Era în baie. Hai să vezi, neatento.
Dar Becks se face albastră la față. Nu vrea să meargă acolo, din moment ce știe ce va găsi. Numai ghemotoace de blană. Nicio pisică.”

Multumim, Cristina, pentru interviu! Mult succes cu cartea!

In curand asteptati-va la o recenzie a cartii. Pana cand vin eu cu recenzia, ii puteti transmite Cristinei un mesaj prin comentarii sau puteti comanda chiar voi cartea ei.

Advertisements

One thought on “Interviu cu Cristina Boncea, autoarea cartii “Octopussy”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s