Ce-am facut in astea cinci luni in care am fost absenta


Dupa postarea in care mi-am anuntat revenirea pe dragul meu blog, m-am gandit ca ar fi potrivita o postare in care sa va povestesc ce am facut in aceste cinci luni de absenta. Nu stiu pe cata lume va interesa asta, dar eu simt ca trebuie sa fac asta. Am tinut in mine atatea momente frumoase. Dupa patru ani in care am fost obisnuita sa impartasesc fiecare moment frumos cu voi, mi-a venit foarte greu sa traiesc un moment care merita impartasit si sa nu vi-l povestesc. M-am obisnuit si cu asta la inceput, dar acum nu mai are nici un rost sa imi reprim acest “instinct”. Va pot povesti in voie tot ce vreau.

In aceste cinci luni am trait momente foarte frumoase, care meritau cu siguranta impartasite cu toata lumea. Am muncit mult, intr-adevar, dar am fost rasplatita cu vacante frumoase si o vara pe cinste!

Dupa ce am publicat postarea in care imi luam la revedere de la voi in Martie, am avut primul meu concert important, in care am fost solista! Profesorul meu a planuit acest concert inca de la inceputul anului scolar 2014/2015, deci anul trecut m-am concentrat foarte mult pe acest concert si pe piesele pe care aveam sa le cant. Eram foarte nerabdatoare sa imi fac aparitia in public ca si solist si sa imi vad numele pe afis. Am fost cap de lista, urmata de cei doi acompaniatori ai mei, care au facut o treaba exceptionala.

Nu stiam la ce sa ma astept de la acest concert. A fost primul concert in care a trebuit sa cant aproape o ora intreaga. Aveam in program piese de Brahms, Beethoven, Tartini, Papamoschos si Mozart. Ce sa mai, o adevarata bucurie pentru inima mea de melomana! Bine-nteles, totul nu a putut decurge chiar atat de usor. Am avut parte de o multime de “patanii” pana sa pot canta in voie.

Dupa multe discutii, concertul a fost programat in Sambata dinaintea Pastelui, pe 4 Aprilie. Desigur, data nu a fost stabilita fara o groaza de discutii, razgandiri si pareri diverse. Una dintre corepetitoarele mele, care trebuia sa cante Mozart, Tartini si Beethoven cu mine, s-a gandit ca nu ii convine data! Trebuia sa plece in vacanta in ziua aia. Ne-a anuntat, bineinteles, cu o saptamana inainte. Va puteti imagina ca nu am putut accepta sa mutam data concertului cu doar o saptamana inainte, de vreme ce pustoaica stia de mult timp cand se va desfasura concertul. Am luptat cu ea si pana la urma am invins! Concertul a fost stabilit pentru 4 Aprilie, iar ea avea sa plece in vacanta dupa. Toate bune si frumoase. M-am simtit bine ca am reusit sa stabilesc concertul cand am vrut eu. Pana la urma, fara nici o urma de falsa modestie, eu eram solista si eu aveam cel mai mult de cantat. Deci logic era sa ii intereseze cel mai mult cand era mai bine pentru mine.

Data a fost stabilita, repetitiile au avut loc, sala era pregatita! Aveam sa cantam in sala de concerte a conservatorului. O sala care mi-e foarte draga, pentru ca am avut parte de multe amintiri frumoase acolo si de multe reusite. Mi-ar fi placut mult sa pot tine acel concert acolo, dar bineinteles ca nu s-a putut! Desi eram siguri ca acolo vom tine concertul, a aparut o problema tehnica care nu ne-a permis sa ne desfasuram activitatea acolo. Cu vreo doua saptamani inainte de concert, in sala a pocnit o teava! Starea salii era jalnica, iar directorul a decis ca pana nu se vor schimba tevile, nu se mai poate canta acolo. Nu eram siguri cand se va intampla asta, asa ca am luat hotararea de a muta locatia concertului. Profesorul meu a gasit imediat o sala mai mica, dar draguta si intima care avea si backstage! Va puteti da seama cat de importanta m-am simtit sa am cabina mea in care sa ma pot pregati.

Data si locatia au fost stabilite. Totul era okay. Dar stati asa, ca sirul pataniilor nu se opreste aici. Prin luna Februarie, am inceput sa observ ca am probleme cu vioara. Mi se dezacorda, iar cand trebuia sa o acordez era foarte greu. Profesorul meu a banuit ca are ceva de-a face cu cateva piese de la vioara care ar trebui schimbate. Vioara mea este foarte veche si avea nevoie de cateva reparatii inca de cand am intrat in posesia ei, dar niciodata nu m-am indurat sa o las din mana pentru atat de mult timp incat sa o repar. Reparatiile la vioara pot dura pana la o luna si nu prea mi-am permis niciodata sa las vioara din mana atat de mult timp.

Incetul cu incetul, vioara a inceput sa se acordeze mai bine si am avut incredere ca totul va fi in regula si cu asta. Am incercat sa scot sunetul cel mai bun in situatia aceea si cred ca am reusit.

Bun. Haideti sa dam un pic mai departe.

Vineri. Ajunul concertului. Emotii, pregatiri, repetitii, studiu. Eram al naibii de entuziasmata. Frematam, deja, din cauza adrenalinei pe care o simt intotdeauna inainte de un concert. In timp ce studiam ultimele retusuri si corectam ultimele greseli, ma suna profesorul meu de vioara. Cu o veste proasta, binenteles. Cu ultima veste la care ma asteptam, de fapt! V-o aduceti aminte pe corepetitoarea care trebuia sa plece in vacanta in Sambata concertului? Aparent, se imbolnaviose peste noapte si nu era sigura daca putea canta a doua zi! Avea febra mare si doctorul ii recomandase sa stea in pat. Ca sa vezi!

Va puteti imagina, cred, ce a insemnat asta pentru mine. Am crezut ca nu voi gasi cale de iesire si ca totul se naruiese! Am fost extrem de nervoasa, amintindu-mi de toate datile cand am cantat cu febra. Totusi, profesorul meu a ales sa fie pozitiv si a zis ca vom sti sigur dimineata urmatoare daca ea avea sa cante sau nu. Pana atunci, mi-a indicat sa studiez Bach si Paganini, pentru orice eventualitate. Pe care nu le mai studiasem de cel putin doua saptamani! Panica panica panica! Cum aveam sa fac asa ceva?!

Insa apoi mi-am adus aminte cine sunt. Mi-am adus aminte tot ce am realizat pana acum si toate incurcaturile din care am reusit sa ies cu brio. Si m-am calmat, pentru ca nimeni si nimic nu imi poate strica mie concertele. Am pus mana pe vioara si am inceput sa studiez, cu o determinare si o ambitie pe care le simt de fiecare data cand intru in vreo belea.

A doua zi dimineata, am mers la repetitii increzatoare ca respectiva corepetitoare stie cu ce se mananca muzica si ca nu avea sa imi faca asa ceva. Am crezut ca isi va imagina ce va insemna asta pentru concertul meu si ca nu va face asa ceva. Insa a facut-o. Ne-a dat telefon in timpul repetitiilor si ne-a spus ca nu are cum sa cante. Are febra prea mare. Am intrat din nou in panica, nervoasa ca cineva atenta sa imi strice planurile. Am crezut ca va fi oribil si ca avea sa imi strice reputatia. Apoi mi-am dat seama ca nu reputatia mea va fi stricata, ci ea si lipsa ei de profesionalism vor avea de suferit. Am hotarat cu profesorul sa cantam Sonata nr. 1 de Bach si Capriciul nr. 19 de Paganini in locul pieselor de Beethoven, Mozart si Tartini. M-am pus pe treaba. Aveam mai putin de doua ore sa scot piesele acelea si credeam ca pot sa o fac. Nu doar credeam. Stiam ca pot sa o fac.

Si am facut-o.

A venit ora 6… am mers la sala de concert, am inceput sa ma incalzesc cu cateva exercitii de vioara si am asteptat sa vina lumea. Panica panica panica! Eram sigura ca nimeni nu va veni si ca sala va fi goala. Mare mi-a fost surpriza cand, atunci cand am intrat pe scena… sala era plina ochi! Nu mai era loc sa arunci un ac printre spectatori. Am intrat increzatoare pe scena, profesorul meu a explicat ce s-a intamplat si mi-a facut loc sa cant.

Si magia s-a intamplat. M-am lasat dusa de val si nu cred ca am cantat asa de bine vreodata. A fost pur si simplu magic. Toata sala era linistita, nimeni nu se misca. Tot ce se auzea era muzica mea, vioara mea, sufletul meu. Nu am trait niciodata o experienta ca asta. Toata lumea era cu ochii tinta la mine, iar ropotele de aplauze de la sfarsit au fost incredibile! Nu se mai terminau… a fost o senzatie de nedescris! Bach si Paganini au mers al naibii de bine, chiar daca am avut emotii mari.

Dupa trei sferturi de ora de cantat, am terminat programul si am simtit ca vreau sa raman acolo pe scena. Nu vroiam sa se termine. Eram “in priza”. Adrenalina imi curgea prin vene ca sangele si mi-a fost greu sa cred ca se termina… Munca noastra de luni intregi luase sfarsit.

Am lasat vioara in culise si am iesit din nou in sala. Toata lumea s-a ridicat si jur ca au facut rand sa ma felicite. Fiecare persoana din sala a venit la mine sa ma felicite. Cineva mi-a spus ca sunt incredibila, ca i-am emotionat. Altcineva m-a intrebat, referindu-se la Bach si Paganini: “Daca nu canti asa cand piesele nu sunt inca gata, cum canti cand sunt gata?”. Nu mi-a venit sa cred urechilor.

Dupa ce toata lumea m-a felicitat, basmul s-a terminat. Am mers acasa si am dormit doua zile la rand… eram franta, pur si simplu, dupa atatea lungi de somn prea putin si munca prea mult. Vacanta de primavara mi-am petrecut-o dormind si citind. Pastele a fost lin si calm.

Apoi s-a terminat si vacanta de primavara si a venit urmatorul concert, care a descurs la fel de bine. Felicitari si aprecieri multe, munca multa, aplauze multe, adrenalina la maxim.

Ei, si au venit examenele la conservator. Primul examen pe care l-am dat a fost la armonie.

Stiam de la profesorul meu ca oricum aveam sa trec clasa cu brio din cauza muncii facute peste an, asa ca examenul nu a reprezentat o prea mare forfota pentru mine. Puteam sa scriu si 5 la acel examen ca tot as fi trecut cu brio. Insa constiinta mea nu m-a lasat sa fac asta. Vroiam sa iau 10 si la examen, asa ca cu o saptamana inainte de examen m-am pus pe invatat. Am subliniat tot ce era de subliniat si am incercat sa dau mare atentie lucrurilor care imi puneau probleme. Ziua examenului a venit si eu am terminat examenul in trei sferturi de ora din cele trei ore alocate rezolvarii temelor care ne-au fost date. Restul de doua ore pana la urmatoarea lectie de vioara le-am petrecut intr-o librarie.

Vinerea urmatoare, cand am ajuns la conservator pentru ora de pian, am dat nas in nas pe holuri cu profesorul de armonie. Vorbea la telefon in timpul ala, dar mi-a facut semn sa astept. In mintea mea, se invarteau doua posibilitati: “Ori am picat examenul, ori l-am luat cu brio.” La ultima nu vroiam sa ma gandesc. Stiam ca aveam sa iau examenul, dar nu mi-am permis sa ma gandesc ca as putea sa il iau cu brio.

Cand profesorul meu a incheiat convorbirea, pe gura i-au iesit urmatoarele cuvinte: “Bravo! Nu ma asteptam sa scrii atat de bine…. ai rezolvat totul corect si ai luat zece curat! Mi-a placut mult faptul ca (,) chiar daca stiai ca aveai sa treci nu te-ai lasat pe o ureche si ai dat tot ce ai avut mai bun. Ai avut grija sa nu faci greselile pe care le faci tu deobicei si asta mi-a placut mult. Nu ai dat niciodata un rezultat atat de bun. Ai trecut cu zece curat!”

Nu ma asteptam. Stiam ca pot, dar am urat dintotdeauna armonia si nu ma asteptam sa ma pot mobiliza in felul asta. Insa am facut-o. Cu ambitie si determinare, am dat un examen perfect, ce a meritat un zece curat. Mandria era la maxim! Primul lucru pe care am vrut sa il fac era sa impartasesc asta cu voi. 🙂

Sambata urmatoarea aveam un alt examen. De fapt, nu era examenul meu. Era examnul corepetitoarei care m-a lasat balta in ziua concertului. Ca sa intelegeti cum sta treaba, noi la conservatorul asta cantam noi, intre elevi. Adica eu, care cant la vioara, am corepetitor un elev. Asta ne ajuta sa ne dezvoltam abilitatile muzicale si ne invata sa lucram in echipa. Binenteles, la examenele de trecere pe noi, cei de la coarde, na acompaniaza o profesoara la pian. Insa examenele de muzica de camera sunt tinute pentru doi elevi, un elev la vioara si unul la pian.

Corepetitoarea care m-a lasat balta in ziua concertului m-a rugat pe mine sa o ajut la muzica de camera si sa cant cu ea, chiar daca eu eram cu doua clase mai sus decat ea. Am acceptat, pentru ca, pana la urma, de ce nu as fi facut-o? Cu cat mai mult e de cantat, cu atat mai bine!

A venit ziua examenului ei si, ironia ironiilor, eu eram bolnava! Eram racita bocna, nu auzeam nimic si de-abia imi puteam tine ochii deschisi. Cu o noapte inainte nu dormisem deloc din cauza tusei care nu imi dadea pace si de-abia m-am putut trezi sa ma duc la examen. Pentru un moment, m-am gandit ca ar fi fost mai bine sa o las balta si pe ea, asa cum a facut ea cu mine. Insa apoi mi-am adus aminte ca eu nu sunt asa. M-am gandit ca ar fi mai bine sa ii dau o lectie, ceea ce am si facut. Cu febra, tuse si de-abia auzind, am reusit sa o salvez de la un 9 la examen. Cand directorul conservatorului i-a zis nota pe care a luat-o, a tinut sa mentioneze ca zece ala l-a luat din cauza mea.

Inca o reusita!

A venit si examenul meu de muzica clasica. Ultimul an, deci examenul final. Nu aveam emotii, pentru ca deja vazusem ce pot. Si am facut-o si de data asta. Am terminat muzica de camera cu zece.

Examen la vioara nu am dat anul asta. Din cauza ca eu sunt in ultimul an la conservator si anul viitor dau de diploma (diploma cu care as putea sa predau), acest an se face, practic, in doi ani, daca asta are vreun sens. Examenul final sper sa reusesc sa il dau la anul in iunie.

Au venit examenele de la scoala. Emotii mari, mon cher! Nu prea invatasem anul ala, din cauza tuturor activitatilor de la conservator. Eram cam nesigura pe mine si nu stiam daca voi reusi sa scot cel mai bun rezultat.

In ziua primului examen, ne-au dat notele de pe semestrul al doilea. Si sa fiu al naibii daca media mea nu era mai mare decat orice alta medie pe care am avut-o de cand am venit in Grecia. Bucurie mareeeee!

Examenele au venit si au trecut. Am trecut si clasa cu bine si acum sunt a 11a. Inca doi ani si scap de chinul asta ce se numeste “scoala”.

Acum ca si anul scolar, si cel universitar se incheiasera, ma puteam concentra pe mine. Aveam de gand sa ma odihnesc in statiunea unde lucreaza tata pe vara, in Siviri, Chalkidiki. Cum s-a terminat ultimul examen si am primit rezultatele, am si fugit la el!

Am petrecut la Siviri (de unde va scriu acest post – am decis sa mai petrec un weekend aici inainte de a-mi venit rudele din Italia si Romania) o saptamana de vis. Am fost singura si a fost atat de liniste. Nu te invatat, nu tu studiat, nu tu socializat, nimic! Va spun sincer ca ma duceam dimineata la 10 pe plaja, imi luam muzica si cartea si stateam aolo, tolanita pe un sezlong, o zi intreaga. A fost superb! Soare, briza marii, nisip, mare, turisti, carti, muzica, singuratate si liniste. Mancare buna. A fost divin, mai ales dupa anul pe care l-am avut. Am reusit sa citesc patru carti in saptamana aceea care nu vroiam sa se termine. M-am relaxat foarte bine si mi-am incarcat bateriile.

Saptamana a trecut si m-am intors acasa la ale mele. M-am apucat imediat de studiat. Toata vara am studiat programul pentru diploma (care contine muuulte piese de Bach, Mozart, Paganini, Tartini, Sarasate, Wieniawski, Papamoschos, Bela Bartok) pana cand nu am mai putut studia. Vioara mea s-a stricat de tot si nu mai puteam canta pe ea. Imediat am dus-o la lutier, “doctorul viorilor”.

Intre timp, am avut parte de cea mai frumoasa vacanta ever alaturi de Nely Cab, nanuta mea si autoarea cartii ‘Creatura’. Ne-am intalnit, in sfarsit, in Atena! A fost de vis.

Eu nu mai vazusem niciodata Atena si eram foarte entuziasmata sa vad in sfarsit locurile pe care le-am vazut de mica la televizor si pe cartile postale. Insa cel mai entuziasmata am fost sa o vad pe Nely. Cu ea vorbesc in fiecare zi inca de cand ne-am cunoscut. A ajuns sa imi fie una dintre cele mai dragi persoane si o consider a doua mea mama. Am primit multe lucruri de la ea pe care le pretuiesc, dar cel mai mult pretuiesc lectiile pe care mi le-a dat si pe care mi le da in fiecare zi si rasetele pe care le tragem de fiecare data cand ma plang de cate vreun baiat sau de vreo intamplare din viata mea.

Acum cateva luni, Nely m-a numit fina ei si in aceasi zi mi-a zis ca va veni in vara in Atena… si m-a invitat si pe mine sa vin. Am planuit excursia asta pas cu pas si frematam de emotii sa merg intr-o vacanta adevarata, sa vorbesc engleza in fiecare zi, sa vorbesc cu Nely pe-ndelete de baieti si despre viata si sa merg cu ea la cumparaturi. hihi.

Vacanta a fost divina. Am vizitat toata Atena, Delfi, Arachova si insula Idra. A fost cea mai frumoasa vacanta pe care am avut-o vreodata. Am cunoscut oameni frumosi si am amintiri frumoase cu niste oameni formidabili. Voi pretui intotdeauna amintirea calatoriei mele in Atena cu Nely.

Insa despre asta va voi povesti mai multe mai tarziu.

M-am intors acasa din Atena pe 5 August, chiar de ziua mea. Ziua mi-o serbasem si cu o zi inainte cu Nely, la Hard Rock Cafe. Insa cand am ajuns acasa, mama m-a asteptat cu o alta petrecere care a durat trei zile! haha.

Asta a fost cu siguranta cea mai frumoasa zi de nastere dintotdeauna, pe care nu o voi uita niciodata. Mi-am facut atat de multe amintiri frumoase, am dobandit atat de multe lucruri pe care mi le vroiam si, cel mai important, am o vioara pe care se poate canta si care ma uimeste in fiecare zi! Asta a fost cel mai important cadou – o vioara cu care sa pot sa cant si cu care pot sa arat ce pot.

Nu va ingrijorati. Nu mai am mult. Stiu ca am scris deja prea mult, dar au trecut cinci luni de cand nu am mai vorbit. E atat de bine sa va povestesc toate astea!

In astea cinci luni, imi place sa cred ca m-am maturizat foarte mult. Simt o diferenta mare in personalitatea mea, o diferenta de care sunt mandra si de care ma bucur in fiecare zi.

In momentul in care am inchis blogul, treceam printr-o perioada nu tocmai fericita. Eram obosita, tot timpul nervoasa, nu dormeam bine – sau dormeam prea mult, dupa caz. Nu mai radeam, abia mai zambeam si eram tot timpul in capul meu. Eram o urma a ceea ce eram eu cu doar cateva luni in urma. Eram fata care chicotea ca proasta la lucrurile pe care le spunea lumea, doar pentru ca nu stiam ce spuneau. Pentru ca nu ascultam. Eram mereu in capul meu si nu puteam iesi de-acolo.

As putea sa mint si sa spun ca nu stiu de la ce s-a produs schimbarea asta. Insa stiu foarte bine si urasc fiecare secunda in care ma gandesc ca am putut lasa o prostie ca asta sa imi afecteze viata atat de multe luni.

M-am indragostit de cineva care nu mi-a impartasit sentimetele, iar asta a declansat mai multe probleme. Mi se parea ca nici la vioara nu mai cant bine, chiar daca in perioada aceea studiam mai mult ca oricand. Drept dovada rezultatele mele mult mai bune. Dar nimic nu ma multumea si aveam mereu nevoie de o pauza.

Pana cand am spus stop. Mi-am dat seama ca sunt patetica si ca nu merit asa ceva. Am inceput sa numar lucruri pe care le merit, lucrurile pe care le vreau. Am inceput sa numar lucrurile care sunt. Si atunci am inceput sa ies din carapacea mea si sa incep sa vad lumea cu alti ochi.

Si cel mai important lucru… am infricat cele mai multe frici. (In afara de frica de paianjeni. Cine naiba vrea sa atinga un paianjan? Eu sigur nu!) La inceput, fricile mele erau mari si aveau forme si culori. Insa dupa un timp, au devenit din ce in ce mai mici, pana cand le-am invins de tot.

Astfel, am devenit mai curajoasa, mai increzatoare, mai amuzanta si mai… eu. Ca sa nu mai zic de modesta… ma da modestia afara! haha! Am redevenit eu, cea care rade si spune glume si e sarcastica si citeste mult, studiaza mult si are un blog!

Am invatat sa iubesc viata si mai mult si am invatat sa ma bucur de fiecare lucru nesemnificativ. Iar de atunci, am facut lucruri mai curajoasa, pentru ca nu imi mai este frica sa fiu curajoasa. Am invatat sa fiu fericita si am fost, intr-adevar fericita. Nu imi mai este frica de aproape nimic si lucrul asta ma bucura.

Sper sa imi amintesc de cum m-am simtit vara asta mereu. Am fost cu adevarat fericita si a fost o vara pe care mi-o voi aminti. Si nu s-a terminat inca. Mai urmeaza… Imi vin rudele din Romania si Italia. Sa vedeti atunci distractie!

Au fost cinci luni interesante. Au fost frumoase. Foarte frumoase. M-am regasit pe mine insumi si asta este cel mai important. Am cunoscut viata frumoasa.

Insa tot timpul mi-a fost dor de blog. Acum, ca l-am deschis din nou, ma simt mult mai implinita si ma bucur mult la gandul ca pot scrie din nou despre lucrurile frumoase din viata mea.

Okay, cred ca v-am plictisit destul… 😀

Voi ce-ati facut in astea cinci luni? Mi-ar placea mult sa imi spuneti tot ce ati facut in acest timp in care nu am fost aici in sectiunea de comentrarii. 🙂

xoxo!

Advertisements

One thought on “Ce-am facut in astea cinci luni in care am fost absenta

  1. Am citit cuvânt cu cuvânt tot ce ai scris și m-ai captivat total, abia aștept să aflu mai multe! În primul rând te felicit din suflet pentru toate reușitele și îți doresc și mai multe. Stau acum și mă întreb „Cum reușește?”, ai făcut o groază de lucruri și ai studiat vara asta, eu vara asta am lenevit…Pff, mă simt super ambiționată acum să învăț franceza. De când îmi tot doresc să fac asta.
    Mă bucur atât de mult că ai mers într-o excursie cu autoarea Nely Cab. Când am citit nu îmi venea să cred, e super! O grămadă de lucruri frumoase ai făcut și ai întâlnit atât de mulți oameni frumoși, mă bucur mult de tot pentru tine chiar dacă nu te cunosc personal.
    Îmi place mult că ai reușit să treci prin acele momente mai puțin plăcute și te admir mult pentru că mereu când te simțeai descurajată îți aminteai cine ești și ce poți. Cred că mi-am găsit un nou model de urmat și nu glumesc.
    Eu am avut o vară relativ normală și anostă compartiv cu a ta. Nu am mers în excursii, dar am avut mici ieșiri la film sau prin alte părți.Nu pot să mă gândesc la un eveniment care să îmi definească vara, dar nu a fost atât de rea. Mă bucur că am avut momente în care am râs, am dansat și am spus glume, m-am relaxat și am citit, m-am uitat la muuuuulte filme și seriale. Mă bucur mult că am revenit la blog și fac ceea ce-mi place. Chiar dacă multe persoane m-ar considera copilăroasă pentru că fac proiecte DIY și desenez și lipesc și tai și scriu în jurnal și îmi plac lucrurile drăguțe… asta îmi place și asta am să fac pe blog. Mă gândesc acum că blogul e un fel de evadare, dacă nu pot să fac în realitate lucrurile astea și să îmi câștig existența din asta, măcar pe blog să le fac. Cred că cel mi-ar mult mi-ar plăcea să pot să trăiesc creând, dar nu cred că e posibil așa ceva din păcate. Ți-am scris un comentariu kilometric, sper că nu te-am plictisit cu toate gândurile mele puse unele peste altele.

    Te îmbrățișez cu drag!
    Gabriela
    crafting-g.blogspot.ro

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s