Recenzie: “Landline” de Rainbow Rowell


landline

Descriere:

Georgie McCool knows her marriage is in trouble; it has been in trouble for a long time. She still loves her husband, Neal, and Neal still loves her, deeply — but that almost seems beside the point now.

Maybe that was always beside the point.

Two days before they’re supposed to visit Neal’s family in Omaha for Christmas, Georgie tells Neal that she can’t go. She’s a TV writer, and something’s come up on her show; she has to stay in Los Angeles. She knows that Neal will be upset with her — Neal is always a little upset with Georgie — but she doesn’t expect him to pack up the kids and go home without her.

When her husband and the kids leave for the airport, Georgie wonders if she’s finally done it. If she’s ruined everything.

That night, Georgie discovers a way to communicate with Neal in the past. It’s not time travel, not exactly, but she feels like she’s been given an opportunity to fix her marriage before it starts…

Is that what she’s supposed to do?

Or would Georgie and Neal be better off if their marriage never happened?

Cartea poate fi comandata in engleza de pe Bookdepository

Recenzie:

Am descoperit-o pe Rainbow anul trecut in vara, cand am citit „Fangirl” si „Eleanor & Park”. Am adorat-o ambele carti, iar Rainbow a devenit una dintre autoarele mele preferate. Cred ca, la ora actuala, ea este autoarea mea preferata. As citi orice e scris de ea.

Ca sa fiu sincera, i-as citi si lista de cumparaturi. Lista de cadouri. I-as citi si agenda. As citi tot ce iese de pe mainile ei, din mintea ei.

Asa ca va puteti imagina fericirea mea cand am gasit „Landline” la librarie. M-am dus sa-mi iau o comanda care imi venise si am vazut in raft si cartea asta. Am insfacat-o de cum am vazut-o, ca sa nu mi-o ia altcineva de sub nas. Eram in al noualea cer.

Ca sa va dati seama cat de mult o ador pe Rainbow Rowell, voi spune un lucru pe care sper sa nu il citeasca nici un politist. Daca as putea, as rapi-o si as tine-o in casa, sa imi scrie cate ceva in fiecare zi. Stiti, ca in „Misery”.

Glumesc.

Sort of.

Anyway, adevarul este ca nu prea stiu cum sa scriu recenzia asta. Am terminat „Landline” acum doua zile (fals si sunt inca obsedata de ea. Inca trebuie sa ma lupt cu dorinta de a o citi din nou. Lucrul asta mi se intampla de fiecare data cand citesc una dintre cartile ei.

Tot ce vreau sa spun este: O ADOR PE RAINBOW ROWELL. ADOR POVESTILE EI. ADOR PERSONAJELE EI. VREAU CA ROMANELE EI SA NU SE TERMINE NICIODATA. RAINBOW ROWELL E GENIALA.

Nu stiu exact de ce ii iubesc scrisul atat de mult. Ba nu, de fapt stiu.

Cartile lui Rainbow ma fac sa ma simt bine. Ele ma fac sa ma indragostesc din nou de carti. Ma fac sa simt ca traiesc. Ca iubesc. Ma fac sa simt ca cineva este aproape de mine si ca ma intelege. Nu mi s-a mai intamplat asta niciodata. Nici cu John Green nu mi s-a intamplat asta. Cand citesc cartile lui Rainbow, lumea mi se pare mai buna si as vrea ca niciodata sa nu se termine.

Acelasi lucru mi s-a intamplat cu „Landline”. Cand am inceput-o, am simtit ca sunt acasa. Stiu ca suna foarte ciudat, dar cartile lui Rowell au efectul asta asupra mea. Ma simt extrem de fericita cand citesc ceva scris de ea. Pur si simplu fericita.

Am fost captivata de povestea din „Landline” inca de la primele pagini. Georgie si Neal mi s-au parut doua personaje pe care trebuie sa le „cunosc” inca din primul capitol, capitol din care am aflat, de asemenea, ca aceasta carte imi va frange inima. Si a facut-o.

Daca ar fi sa zic ce mi-a placut cel mai mult la „Landline”, nu as putea. Totul este perfect. Povestea este foarte emotionanta si foarte captivanta, personajele sunt perfecte si geniale, dialogurile sunt atat de amuzante, dar si emotionante, iar de scrisul lui Rainbow nici nu mai zic. Pe la sfarsitul cartii stateam numai cu creionul in mana sa subliniez citate pe care sa le trec in carnetel.

Cred, insa, ca ce impresioneaza cel mai mult la aceasta carte este cat de reala e. Povestea lui Georgie si a lui Neal este atat de reala, incat este palpabila. Uneori ai impresia ca asculti o poveste reala, povestita de cineva la o cafea. Motivul din spatele realismului din carte este simplu: Georgie si Neal sunt doi oameni absolut normali, care fac multe greseli, dar totusi se iubesc. Realismul asta da povestii o emotie incredibila. Citind cartea, nu are cum sa nu ti se umezeasca ochii. Iti dai seama cat de tare s-au iubit persoanejele principale si cat de tare se iubesc inca si cand vezi cat de multe greseli fac, nu ai cum sa nu te emotionezi. Nu am cum sa descriu in cuvinte cat de trista si de fericita m-a facut cartea asta. Cum mi-a frant inima in bucatele mici si apoi mi le-a pus la loc. Cum inca tanjesc sa mai citesc un pic din povestea lui Georgie.

Un alt element care emotioneaza este faptul ca Georgie si Neal sunt doi oameni absolut normali. Nu sunt nici fotomodele, nici scosi din copertile revistelor nu sunt, iar autoarea face ca asta sa fie foarte clar. Insa citind cartea, nu ai cum sa nu te indragostesti de Neal si sa vezi cat de frumos este in realitate. Nu ai cum sa nu o indragsti pe Georgie, cu toate „imprefectiunile” ei. Ca si cititor, te indragostesti de personaje in acelasi timp in care personajele se indragostesc unul de altul. E ca si cum ai trai o poveste de dragoste, iar asta te face sa simti fiecare sentiment pe propria piele: tristete, bucurie, euforie, depresie, dragoste. Astfel, as descrie „Landline” ca fiind un carusel de emotii.

Povestea mi s-a parut foarte bine scrisa si extrem de captivanta. Ce mi-a plact foarte mult a fost felul in care autoarea s-a asigurat sa ne ofere destule scene din trecut incat sa ne dam seama ca dragostea dintre Georgie si Neal este reala si, totodata, sa ajungem sa cunoastem persoanejel cat mai bine si sa ne dam seama de schimbarea care s-a produs o data cu inaintarea in varsta.

Am adorat fiecare scena din carte. Nu conteaza de ce fel de scena vorbim, inima mea era impacata. Am citit fiecare cuvant din carte cu o foame incredibila si cu o satisfactie imensa.

Dar sa revenim la scene.

Exista diverse scene in carte… cate ceva pentru fiecare. Pentru mine, cele mai frumoase scene au fost scenele cu Georgie si Neal din trecut, dar si scenel cu Georgie din prezent si Neal din trecut. Erau atat de… perfecte. Reale. Frumoase.Nici nu stiu cum sa le descriu. M-au facut sa cred ca dragostea exista.

Mi-au placut mult si scenele cu Seth. Tipul asta e genial, iar el si Georgie fac o pereche incredibila! Am ras pe burta la 80% dintre scenele cu ei doi, insa au fost destule care m-au intristat. Ah, scena aceea! Mai ca imi venea sa ma pun pe plans.

Personajele sunt specifice lui Rowell. Speciale, reale, unice, diferite si  extrem de adorabile. Nu pot spune care este personajul meu preferat. Absolut toate mi-au placut. Am apreciat-o pe Georgie, copilaroasa si egoista asa cum este, m-am indragostit de Neal si Seth, doi barbati perfecti, mi-au placut parintii lui Georgie si a lui Neal, iar fetele lui Georgie sunt absolut adorabile. Fiecare personaj are ceva special, care te face sa il adori si care adauga la poveste. Monologurile personajelor si dialogurile dintre ei sunt normale, adevacte varstei lor, iar vocile lor sunt potrivite cu varsta, ocupatia si caracterul fiecarui personaj.

Mi-ar placea foarte mult sa citesc o carte in care Seth sa fie personajul principal. Mi-a placut foarte mult de el si simt ca exista potential pentru o poveste geniala care sa se concentreze pe el.

Scrisul… ei bine, de scris stiti deja. Orice as spune despre Rainbow si scrisul ei, nu ar fi de-ajuns. Nu stiu cum sa descriu cat de mult ii ador fiecare cuvant… insa o fac, si mi-as dori ca aceasta autoare minunata sa nu se opreasca din scris. Rainbow are marele talent de a scrie carti pentru toata lumea. Chiar daca o anumita carte scrisa de ea este pentru adolescenti, adultii o pot citi fara probleme. Acelasi lucru se intampla si cu cartile care se adreseaza in principal adultilor. Acestea pot fi citite si de adolescenti, pentru ca au ceva jucaus in ele, care te fac sa crezi ca personajele sunt inca la varsta adolescentei. Ador combinatia asta. Ador, de asemenea, si talentul ei de a scrie carti puternice, cu multe mesaje si substraturi.

Ce m-a invatat „Landline”? Ca in viata gresim. Ca, uneori, ni se ofera o a doua sansa si ca trebuie sa profitam de ea. Si ca dragostea invinge.

Per total, „Landline” este o carte ce trebuie citita. Este o carte emotionanta, puternica, cu o poveste superba, personaje geniale, dialoguri amuzante si profunde, scene incredibile. Da, un must-read!

Nota: 6 stele din 5

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s