Dragi profesori…


*Aceasta este o scrisoare deschisa catre toti profesorii din lume.*

Dragi profesori,

Scrisoare asta vine din inima unei eleve care obisnuia sa aiba 10 pe linie. O eleva care obisnuia sa fie cea mai buna la fiecare materie, care isi facea temele mereu si care nu se ducea niciodata la scoala fara sa fi citit lectiile. O eleva care, insa, era un copil. O eleva care nu era si studenta la facultatea de muzica, care nu trebuie sa jongleze printre repetitii, meditatii, ore de vioara, ore de pian, studiu intens de cate 5-6 ore si alte atributiuni. O eleva care are acum 17 ani si viseaza la momentul in care nu va mai trebui sa treaca prin cinci ore de matematica pe saptamana. O eleva care, spre deosebire de aproape toti ceilalti elevi din scoala, stie ce vrea.

Primul lucru pe care vreau sa vi-l spun este ca nu urasc scoala. N-am urat niciodata scoala. Am displacut anumiti colegi, am displacut anumite materii, anumite lectii, anumiti profesori. Insa am crezut intotdeauna ca scoala este interesanta. Obisnuiam sa fiu entuziasmata la gandul ca voi invata ceva nou. Acum? Acum am crescut si am inteles ca scoala, pentru mine reprezinta numai o piedica. De ce? Pentru ca mi-am gasit menirea. Stiu exact ce vreau de la viata. Stiu ca vreau sa fiu o solista faimoasa, o violonista exceptionala. Si lupt in fiecare zi pentru asta. Lupt si cand sunt atat de obosita incat imi vine sa urlu, lupt si cand ma dor picioarele, si cand e prea greu. Nu ma plang. Imi veti spune ca fac totul pentru mine si am sa va dau dreptate, pentru ca fiecare repetitie, fiecare ora de studiu, fiecare ora de muzica sau de meditatii ma ajuta pe mine. Si nu va cer nimic, decat putina intelegere.

De fapt nu, nici asta nu va cer. Va cer doar sa nu mai considerati ca cineva care nu are aceeasi pasiune cu voi este prost. Va cer sa nu va mai considerati cei mai destepti dintr-o camera doar pentru ca sunteti mai batrani.

Haideti sa va spun ceva. Nu sunteti mai destepti decat elevii vostri. Sunteti mai experimentati. Mai educati. Aveti o diploma in mana, dar asta nu va face mai destepti. Si stiti si de ce? Pentru ca in momentul in care voi jigniti 24 de oameni cu o usurinta uimitoare si zambiti fericiti, nu aratati decat faptul ca sunteti ami puternici si a va arata puterea in fata unor persoane mai neputincioase va face fericiti.

Nu am sa inteleg niciodata de ce simtiti nevoia sa faceti anumiti oameni sa se simta prosti doar pentru ca nu ii cunoasteti si nu stiti de ce nu invatata. Bineinteles, sunt si copiii care sunt pur si simplu dezinteresati de tot ce inseamna scoala si cariera, dar sunt si aia, ca mine, care sunt mult prea interesati de cariera lor, care stiu ce vor de la viata lor si care pur si simplu nu au timp de a invata pentru scoala pentru ca sunt prea ocupati sa lupte pentru cariera pe care o vor. Aia care ar vrea sa aibe timp sa invete si care ar vrea sa mai ridice si ei mana din cand in cand, dar cand vin acasa au de studiat, sau au antrenamente, sau repetitii, poate meditatii. Pe aia nu ajungeti niciodata sa ii cunoasteti. Si stiti de ce? Pentru ca nu le dati nici o sansa. Ii judecati de la primul raspuns gresit, de la prima tema nefacuta. Ii considerati fraieri, usor prostuti, fara vise si pierde-vremea. Ii judecati fara sa stiti ce sa ascunde in spatele aparentelor.

Iar dupa, tot voi sunteti aia destepti.

Sunteti destepti pentru ca judecati fara sa stiti, pentru ca va bucurati de sarcasmul vostru jignitor, pentru ca jigniti un om care are pur si simplu o zi proasta, pentru ca va credeti ce mai despteti, pentru ca nu puteti intelege diferitul. Pentru ca aveti voi impresia asta ca toata lumea vrea acelasi lucru de la viata.

Nu toata lumea vrea acelasi lucru de la viata. Va place sa pretindeti ca voi nu judecati pe nimeni, dar nici nu va inchipuiti cum va faceti elevii sa se simta atunci cand ii luas in ras pentru un raspuns gresit. V-ati intrebat vreodata de ce elevii urasc scoala atat de mult? V-ati ganditi vreodata ca poate, intr-o masura cat de cat mare, este vina voastra? Este vina felului in care ii faceti sa se simta, ca si cum nu sunt buni de nimic, atunci cand faceti bascalie intr-un mod exagerat de ei?

Poate ca ar trebui uneori sa va aduceti aminte ce incercati sa invatati alea 24 de suflete. Ne spuneti in fiecare zi ca nu e bine sa judecam pe altii, ca niciodata nu stim ce se ascunde in spatele unui zambet, ca diferitul e bun. Dar voi il acceptati? Sunt putine cazurile in care voi chiar apreciati un elev diferit, chiar daca nu este stralucit.

Ar trebui sa nu mai faceti diferente intre elevi. Nu, diferente ar trebui sa faceti pentru ca e firesc, dar diferente bune. In afara clasei ar trebui sa lasati diferentele la o parte. Ar trebui sa acordati fiecarui elev o sansa ca si om. Pentru ca, sa fim seriosi. Valoarea unui om se vede in viata, nu in scoala. Scoala te invata prea putine.

Nu generalizez. Unii dintre voi incurajeaza copiii, diferitul, binele. Insa unii dintre voi… ar trebui sa va mai revizuiti comportamentul si moralitatea. Si-ar trebui sa va aduceti aminte ca o data, acum multi ani, cineva statea in fata voastra si facea pe desteptul, de multe ori jignindu-va. Atunci poate veti intelege cum este sa fii elevul catorva dintre voi.

O diploma, un manual, un catalog si o catedra nu va da dreptul sa jigniti niste persoane cu interese diferite de-ale voastre.

Cu respect,

O eleva diferita.

12039439_744173452375859_1190223361069621002_n

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s