Recenzie: “Jurnalul Annei Frank” de Anne Frank


jurnalul-annei-frank-12-iunie-1942---1-august-1944_1_fullsize

Descriere:

Povestea tragica a Annei Frank e bine cunoscuta. impreuna cu familia ei si alti cunoscuti evrei, Anne a stat ascunsa timp de doi ani (6 iulie 1942–4 august 1944), de teama deportarii in lagar, in asa-numita Anexa a sediului firmei patronate de tatal sau, in Amsterdamul ocupat de germani. Avea 13 ani cand a intrat in Anexa. A tinut aici un jurnal (inceput anterior, in 12 iunie 1942), devenind la un moment dat constienta ca el va reprezenta un document important dupa ce razboiul se va sfarsi. In 4 august 1944, asadar nu mult dupa debarcarea Aliatilor in Normandia, cand finalul recluziunii parea foarte aproape, Anne si ceilalti sapte locatari ai Anexei sunt arestati si mai tarziu deportati cu ultimul transport spre Auschwitz. Cu exceptia lui Otto Frank, toti vor muri. Anne si sora ei se sting de tifos la Bergen-Belsen in februarie sau martie 1945. Eliberat din lagarul de la Auschwitz, tatal Annei va publica si va face cunoscut in toata lumea jurnalul fiicei sale.

Anne Frank este un nume familiar chiar si pentru cei care nu au citit Jurnalul. Il poarta strazi, scoli de pe toate meridianele. Il poarta mult vizitatul muzeu din Amsterdam si fundatia care l-a organizat in imobilul unde se afla Anexa secreta.
Anne Frank si jurnalul ei figureaza pe mai toate listele de excelenta ale veacului XX privitoare la personalitati si la carti – Cei mai importanti oameni ai secolului, Cele mai bune carti publicate in secolul XX, Operele literare definitorii pentru acelasi secol, ca sa numim doar cateva din multele topuri stabilite de specialisti, de ziaristi ori chiar de marele public.
Din 1947, cand s-a publicat pentru prima oara in Tarile de Jos, Jurnalul Annei Frank a fost tradus in peste 65 de limbi. S-a vandut in intreaga lume in peste 30 de milioane de exemplare.
La celebritatea Jurnalului au contribuit neindoielnic adaptarile sale teatrale si cinematografice, faptul ca a devenit materie de studiu in multe scoli din lume, ca a fost obiectul unor analize subtile, dar si tinta unor vehemente atacuri.

„Era o tanara scriitoare minunata. Era cineva la cei treisprezece ani ai ei. Parca ai vedea, la viteza marita, un film cu un fat care capata brusc chip si incepe sa stapaneasca lucrurile… dintr-odata, descopera reflectia, brusc, face portrete, schite de personaje, si iata lungi intamplari complicate, povestite atat de frumos, incat par sa aiba in spate zeci de ciorne. Si fara intentia otravita de-a fi interesanta sau profunda. Este ea insasi… Ardoarea, spiritul care o anima  mereu activ, punand mereu lucrurile in miscare… E ca o surioara pasionala a lui Kafka, este fetita lui pierduta.“ (Philip ROTH, The Ghost Writer)

Eu am citit cartea in engleza si daca vreti sa faceti si voi acelasi lucru, puteti comanda cartea de pe Bookdepository. Altfel, libraria online Librex o ofera la un pret foarte bun.

anne frank

Recenzie:

“The Diary of young girl”, jurnalul in care Anne Frank is povesteste viata din timpul razboiului, a fost pe ‘radarul’ meu de multa vreme. Iar cand zic multa vreme, vreau sa spun, de fapt, doi trei ani. Am aflat de ea intamplator, insa imediat ce am aflat despre ce e vorba, am stiut ca trebuie sa o citesc.

Pentru cei dintre voi care nu stiu, sunt o mare fana a cartilor despre razboi. Voi citi orice are legatura cu razboiul. Orice, chiar daca este o poveste adevarata sau nu. Pur si simplu ador cartile din perioada aceea. Ma fascineaza atmosfera de atunci, durerea prin care treceau oamenii, placerea sadica a unor oameni de a induce durere. As vrea sa stiu fiecare detaliu din anii aceia, iar cartile sunt cea mai buna modalitate de a afla totul despre cele doua Razboaie Mondiale.

Va puteti imagina, deci, cat de incantata am fost de premiza acestei carti. Un jurnal al unei evreice care a stat ascunsa intr-o mansarda timp de doi ani. Un jurnal in care Anne vorbeste despre viata din timpul razboiului, despre viata in ascunzatoare, despre sentimentele ei in ceea ce priveste familia, dragostea, sexualitatea si religia. Un jurnal care da cartile pe fata, fara pic de rusine sau teama. O carte reala.

Mi-a luat doi ani sa pun mana pe ea, dar imediat ce am cumparat-o, m-am si apucat sa o citesc. Imi amintesc ca atunci cand am postat poza cu cartea pe Facebook, mai multe persoane mi-au zis ca nu le-a placut si ca nu este o carte buna. Insa nu m-am lasat influentata de aceste comentarii si mi-am pastrat entuziasmul, pentru simplul fapt ca Jurnalul Annei Frank nu este o carte pe care o citesti pentru modul in care este scrisa sau pentru cine stie ce teorii sau pentru ca ar fi cine stie ce opera literara. Chiar daca tehnic este o carte buna, nu asta este motivul pentru care ar trebui sa o cititi. Ar trebui sa cititi cartea asta pentru ca spune lucrurilor pe nume. O citesti pentru ca este povestea reala ale unei fete care a murit plina de viata. O citesti pentru poveste, pentru istoria pe care o spune si ca sa iti dai seama cat de noroc esti si cat de mult ar trebui sa multumesti cerului ca nu te-ai nascut in anii aia. O citesti pentru ca este o carte reala, needitata, care nu se ascunde dupa un paravan de veselie si optimism.

Trebuie sa marturiesc ca imi este greu sa imi adun gandurile intr-o recenzie coerenta. Am terminat cartea acum doua saptamani, dar inca ma aflu sub influenta ei. Atunci cand ma gandesc la ea, inca simt o apasare pe inima si in mintea imi apar patru cuvinte: „Nu a fost corect.”

In jurnalul ei, Anne dezvaluie orice gand care o apasa si orice intamplare care a marcat-o, oricat de nesemnificativa. Asta inseamna ca povesteste si despre familia ei, cu care uneori nu prea se intelege, si despre cealalta familie care locuieste in Anexa, si despre cei care i-au ajutat timp de doi ani, si despre lupta ei interioara, dar si despre subiecte precum religia si sexualitatea. De-a lungul jurnalului, ea vorbeste des despre baieti si despre sexualitate, descriindu-si curiozitatile fara nici o rusine.

La inceputul jurnalui, Anne este o fetitia de 13 ani, populara, desteapta, careia nu ii tace gura si care duce o viata destul de buna. Pana la sfarsitul cartii, insa, se pot vedea toate semnele pe care viata in Anexa i le-a lasat. Anne se maturizeaza mai mult decat adultii din Anexa si are niste ganduri atat de profunde si de bine puse la punct, incat e uimitor. Am fost uimita de felul in care gandea, de puterea si de optimismul de care dadea dovada si de intelpciunea si inteligenta ei. Bineinteles, cred ca maturizarea ei prematura este un motiv de tristete pentru cititor, pentru ca iti dai seama cat de greu ii este si ca este fortata sa se maturizeze prea devreme pentru a supravietui.

Unele dintre subiectele abordate de Anne in jurnalul ei sunt egalitatea dintre barbati si femei, umanitate, natura, dragoste, dragoste de viata, carti, adolescenti si felul in care acestia sunt tratati. Gandurile ei sunt foarte coerente, iar opiniile ei bine puse la punct si bine argumentate.

In general, Anne da dovada de o putere fara margini, dar exista si multe zile in care ea se simte la pamant, in care are impresia ca nu va scapa niciodata de acolo si ca nu va mai vedea niciodata soarele. Ca orice alt adolescent, Anne trece prin multe schimbari si asta o afecteaza des. Multe dintre nelamurile ei tin tocmai de aceste schimbari si au legatura cu relatiile dintre ea si familia, dar si de relatiile dintre ea si celelalt adolescent care locuieste in Anexa, Peter Van Daan. Pentru ca de multe ori se simte marginita si neinteleasa, Anne are nevoie de afectiune, pe care o gaseste in bratele lui Peter. De la straini care locuiau impreuna, Anne si Peter se transforma mai intai in buni prieteni, apoi in iubiti. Gingasia dragostei lor m-a facut sa iubesc si sa strang cartea la piept, fericita. Relatia lor mi-a dat un optimism incredibil, dar m-a si intristat, pentru ca stiam de la inceput ca nu isi vor putea trai povestea de dragoste. Asta mi s-a parut foarte nedrept si mi s-a rupt sufletul pentru ei.

M-am regasit in multe dintre gandurile, sentimentele si nelamuririle Annei si consider ca multi adolescenti se vor regasi in cartea asta. De asemenea, cred ca Jurnalul Annei Frank este o carte care poate ajuta multi adolescenti sa treaca peste faza asta in care lumea este atat de greu de inteles. Cugetarile Annei m-au inspirat si m-au ajutat sa vad lumea cu alti ochi.

Povestea Annei m-a invatat sa apreciez viata intr-un al mod. Da, este una dintre cartile care te schimba total. Inveti sa iti apreciezi viata si sa cauti fiecare placere mica pe care o ofera viata. Inveti sa tii capul sus si sa te bucuri de putinul pe care il ai. De libertatea ta. Un lucru pe care Anne m-a invatat a fost sa apreciez natura. Descrierile Annei despre natura m-au emotionat pana la lacrimi, pentru ca in ele se vedea o dorinta clara de a zburda prin pajisti, fara frica si fara griji, si de a vedea soarele. De a simti vantul.

Daca credeti ca aveti o inima de piatra si nimic nu va poate atinge, va inselati. Pentru ca ‚The diary of a young girl’ sigur va va aduce cateva lacrimi in ochi. Este una dintre cele mai emotionante carti pe care le-am citit vreodata, si credeti-ma ca am citit destul de multe carti de-astea. Insa nimic nu se compara cu senzatia de depresie pe care mi-a adus-o sfarsitul cartii. Chiar daca nu se termina intr-un mod tragic, nu scris, se termina brusc si atunci iti dai seama ca la fel de brusc cum s-a incheiat jurnalul, pe atat de brusc s-a incheiat si viata lui Anne. Dintr-o prostie.

Imi aduc aminte ca atunci cand am inchis cartea, m-am uitat pe pereti timp de jumatate de ora, fara vreun gand coerent, lasand lacrimile sa imi curga pe obrazi. In minte imi treceau doar cateva cuvinte. „De ce?” „A fost atat de nedrept!”.

Ca si cititor, ajungi sa o cunosti pe Anne atat de bine, incat simti ca face parte din tine. Te implici atat de mult in carte, multumita lui Anne, incat simti ca traiesti in Anexa si tu, ca faci parte din familie. Anne prezinta personajele in detaliu si te face sa intelegi atmosfera si prin tot ce trece ea atat de bine, incat esti complet captivata de poveste. Cartea iti intra sub piele si in inima si nu iese de-acolo nici dupa ce o termini.

Astfel, atunci cand ajungi la final, te simti sfasiat si te intrebi de unde poate veni atata rautate? De ce? Cine le-a dat lor dreptul sa rapeasca vietile a milioane de oameni? Cine le-a dat lor dreptul sa se creada mai buni decat alti? Cine??! Si de ce? De ce au considerat ei ca e normal sa aduca atata suferinta?

Ce mi s-a parut si mai trist a fost faptul ca Anne a fost o fiinta care a murit plina de viata. Citind cartea, iti dai seama de entuziasmul ei pentru viata, de dorinta de a trai viata, de a experimenta lumea si de a schimba lumea in bine. Planurile ei de viitor erau marete si sunt sigura ca daca nu avea parte de sfarsitul acela complet neasteptat si nedrept, Anne Frank ar fi fost acum una dintre persoanele care si-au pus amprenta pe lumea intreaga. Insa, chiar si asa, Anne a lasat in urma ei un jurnal care continua sa schimbe lumea la mai bine de 50 de ani de la publicare.

Ultimele capitole din care sunt cu adevarat sfasietoare, pentru ca ei deja sperau la o eliberare apropiata. Stai si te gandesti ca ei se asteptau sa fie eliberati in momentul in care au fost prinsi. Erau la cateva zile departare de libertate.

Inca ma intreb ce a simtit Anne atunci cand a iesit pentru prima data din casa, chiar si sunt contextul acela ingrozitor. Sunt sigura ca, din cauza optimismului ei, probabil s-a bucurat de senzatia adusa de soare pe pielea ei.

Daca inca nu ati inteles, cartea e foarte emotionanta. Anne descrie fiecare sentiment, fiecare traire si fiecare gand in asa fel incat iti trece chiar prin inima. E ceva de nedescris. De fapt, toata experienta acestei carti este de nedescris. La un momentdat, citeam si ma gandeam ca este o carte vie. Si oricat de stupid ar suna, asta este adevarul. Jurnalul Annei Frank este o carte vie, care freamata de energie si de viata si care descrie felul in care doua familii incercau sa isi duca viata intr-o mansarda, in conditii foarte grele. Atmosfera de frica, de speranta sau de deznadeste iti intra in oase si nu te paraseste nici dupa ce termini cartea.

Personajele din carte… De fapt, nu. Nu sunt personaje. Sunt oameni care au trait o data si care si-au pus amprenta asupra lumii. Insa sunt atat de reale, de vii, chiar si intr-o carte. Anne reuseste sa ii contureze foarte bine. Atat de bine incat ajungi sa ii cunosti. De-asta voi afirma faptul ca Anne este o autoare buna. Da, sunt sigura ca ar fi avut o cariera in literatura foarte stralucita. Anne stie sa scrie. Este desteapta, are talent si stie cum sa il foloseasca. Credeti-ma ca nu oricine ar fi putut scrie acest jurnal in asa fel, incat sa fie considerat o opera literara. Scrisul ei este inteligent,vivid, descriptiv, cu umor, iar tehnicile ei de a scrie aduc aminte de autori mari.

Nu va asteptati sa nu radeti deloc la aceasta carte. Nu! Anne scrie cu o urma destul de accentuata de umor. Ea foloseste destul de mult sarcasm, iar unele dintre descrierile ei ale celorlalti ocupanti ale Anexei sunt pur si simplu hilare! Ca sa nu mai vorbesc de unele dintre intamplarile descrise in carte. Am ras cu lacrimi uneori!

Chiar daca actiunea se petrece intr-o mansarda, nu este o carte plictisitoare. Este o carte captivanta, care fascineaza si uimeste. O carte emotionanta. O carte pe care toata lumea trebuie sa o citeasca, pentru a afla cum era viata de atunci si pentru a aprecia viata in alt mod. O carte greu de descris, care trebuie experimentata de fiecare in parte. Isi va lasa amprenta asupra ta. Te va obseda, iti va frange inima in bucatele mici, te va face sa zambesti, sa te indragostesti, sa vrei sa traieste. Personajele sunt incredibile, scrisul foarte frumos, metaforele impresionante, povestea incredibil de emotionanta. Da, un must read!

Nota: 6 stele din 5

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s