Eu nu sunt ca voi


Eu nu sunt ca voi. 

Am spus-o, o spun si o voi spune pana cand veti intelege.

Eu nu sunt ca voi.

Nu pot si nici nu vreau sa fiu ca voi. Mi-as cere scuze, insa nu pot. Nu imi este rusine de cine sunt. Ma mandresc cu mine ca si persoana, chiar si in cele mai rele momente ale mele, cand sunt egoista, irascibila si absurda. Imi place de mine chiar si cand sunt nedreapta cu lumea cu care nu ar trebui sa fiu.

Deci nu, nu imi pare rau ca nu sunt ca voi.

Nu-mi pare rau ca sunt diferita. Nu-mi pare rau ca muncesc, ca lupt pentru visele mele, ca nu ma intereseaza parerile voastre. Nu-mi pare rau ca stiu ce vreau sa fac cu viata mea si nu-mi pare rau ca aleg sa fiu eu.

Nu sunt ca voi. Eu nu pot sa ies in cluburi, nu suport ideea de a-mi pierde timpul pretios intr-un loc pe care il urasc. Nu pot iesi in oras in fiecare zi. Nu pot sa pierd din timpul meu pretios.

Eu nu pot sa agat baieti pe internet. Nu pot sa ma implic prea mult. Nu pot sa ma duc sa imi var sanii in fetele lor. Nu pot sa ma gudur pe langa ei, in speranta ca vreo unul isi va face mila de mine. Nu pot sa ies la cinci intalniri pe saptamana. Nu ma pot injosi. Nu pot acceptata sa fiu vazuta drept o jucarie sexuala. Nu pot face orice pentru altcineva decat pentru mine.

Eu nu pot sa fac lucrurile pe care le faceti voi. Nu pot sa mint, nu pot sa spun ca sunt altcineva. Nu pot sa pretind ca sunt o persoana care nu exista.

Eu nu pot sa vorbesc la fel de tare ca voi. Nu pot sa ma dau in spectacol doar ca sa atrag atentia. Stiu cum sa atrag atentia in moduri discrete. Nici macar nu trebuie sa incerc sa atrag atentia.

Eu nu stiu cum sa fiu indiferenta si nu stiu cum sa nu vad frumosul in tot. Nu stiu cum sa ma port golaneste si nu stiu cum sa fiu o tarfulita. Nu pot.

Nu stiu cum sa imi fie frica si nu stiu cum sa ma indoiesc de mine. Nu stiu cum sa tratez totul cu prea multa indeferenta sau cu prea mult dramatism. Nu stiu cum sa ma entuziasmez la premiza ca un baiat ma vrea. Nu stiu cum sa nu fiu violonista, bloggerita, cititoare inraita. Nu stiu cum sa nu studiez multe ore pe zi, nu stiu cum sa nu iubesc muzica clasica, nu stiu cum sa nu imi iau o carte cu mine mereu.  Nu stiu cum sa nu fiu eu.

Eu nu ascult muzica care sa imi sparga timpanele. Nu ma imbrac cum va imbracati voi.  N-am spiritul asta de turma. Nu stiu cum sa nu am parul ciudat si nu stiu cum sa nu pot pantofi ciudati.

Nu pot fi ipocritca si nu pot avea doua fete. Nu ma pot preface ca plac pe cineva atunci cand nu o fac cu adevarat. Nu pot renunta la mine, persoana care sunt, doar ca sa ma acceptati voi.

Si, sincera sa fiu, nici nu vreau. Nu vreau nici sa fiu inteleasa, nici acceptata. Vreau sa fiu lasata in pace sa fiu eu, cea mai buna versiune a mea posibila. Nu mai vreau sa am de-a face cu voi. Nu mai vreau sa-mi lasati urme negre pe culorile mele frumoase. Nu mai vreau sa ma amestec cu voi. Nu mai vreau sa incerc sa simt ca apartin cuiva. Apartin in primul rand persoanei mele. Am datoria fata de mine sa ma accept, sa ma iubesc, sa imi urmez visele si sa ajung cel mai bun eu care pot fi.

Asa ca voi puteti fi voi in continuare. Nu ma deranjeaza. Insa lasati-ma sa fiu eu.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s