Interviu cu Rebeca Radd, autoarea cărții “Destinule, să te vedem ce poți!”


Rebecca Radd este o tânără scriitoare care la doar 17 ani are deja publicate două cărți. Pasionată de artă în general, Rebecca a scris Destinule, să te vedem ce poți la 15 ani. Recent am stat de vorbă cu ea într-un interviu și am aflat că Rebecca este unul dintre adolescenții cu vise mari care promite multe. Interviul pe care l-am realizat cu ea m-a convins că merită să afle cât mai multă lume de ea. Și cine știe, poate vă hotărâți să îi citiți cărțile! 😉

Pentru început aș vrea să citim împreună descrierea cărții “Destinule, să te vedem ce poți!”.

Coperta - Destinule, sa te vedem ce poti!

EL ESTE MAREA EI IUBIRE…

EA ÎL ÎNNEBUNEȘTE PRIN TOATE GESTURILE EI…

Spencer White este o tânără rațională, dar cu spirit libertin. Ea studiază la o simplă facultate cu profil economic dar are vise mărețe. Este ambițioasă și nu renunță niciodată până când lucrurile nu ies așa cum își dorește ea. Dar Spencer are de asemenea și o parte mai întunecată pe care puțină lume o cunoaște . Pasionată de petreceri și poker, Spencer este genul de fată echilibrată care știe să jongleze cu personalitatea ei.

Robbie Walker este tipul cu aer irezistibil după care toate fetele sunt înnebunite. Poate fi comparat foarte ușor cu seducătorul Adonis. Cu părul negru și ochi întunecați, el pare că promite fericire veșnică. Este petrecăreț, temperamental și curajos. Este, într-un cuvânt, o provocare pentru toți.

Spencer și Robbie sunt suflete pereche fiind împreună încă din liceu. Atunci părea că nimic nu-i poate despărți. Erau invincibili împreună.

Totuși, ce se întâmplă atunci când peste vară Robbie suferă un accident și nu-și mai amintește de nimeni și de nimic? Va reuși oare Spencer să-l facă să se reîndrăgostească de ea? Va reuși să-i potolească spiritul libertin? Și cât de departe este dispusă Spencer să meargă pentru a-i aduce amintirile înapoi lui Robbie?

Dragostea lor va putea să fie mai puternică decât destinul?

Sună interesant, nu? Haideți să o cunoaștem și pe Rebecca.

Poza Rebecca Radd

Bună Rebecca! Bine ai venit pe blog! Ne poți spune mai multe despre tine?

Bună! Sunt o tânără  în vârstă de 17 ani, pasionată de literatură și de artă în general. Cu toate acestea, sunt o persoană rațională și cu picioarele pe pământ – chiar dacă știu că acest lucru nu se poate spune mereu despre scriitori. Poate că tocmai de aceea am ales să studiez la un liceu economic.

Vorbește-ne despre cartea ta, „Destinule, să te vedem ce poți!”

„Destinule, să te vedem ce poți!” este un roman pe care l-am scris la vârsta de 15 ani. Pasiunea mea pentru scris și statornicia mea în această activitate au făcut posibilă apariția acestei cărți. Narațiunea se face la persoana I, ceea ce face experința mult mai reală pentru cititor. Dar cred că mai interesant este să vorbesc despre ce se întâmplă în carte.

Romanul ilustrează drumul sinuos pe care-l parcurge Spencer, o tânără neexperimentată, pentru a-l face pe iubitul ei care are amnezie să-și amintească de ea și de iubirea pe care ei doi au trăit-o cândva. Ea se arată pregătită să înfrunte destinul pentru cel pe care-l consideră a fi sufletul ei pereche. Iubirea lor este foarte puternică deoarece deși el nu-și amintește cine este ea, se simte legat de Spencer la un nivel mult mai profund. Călătoria pe care ea o are de parcurs nu este deloc ușoară, însă o ajută să se maturizeze din punct de vedere emoțional și consolidează chiar mai mult relația dintre cei doi – romanul având, cel puțin din punctul meu de vedere, un profund caracter psihologic. Dacă va birui sau nu dragostea, rămâne să aflați lecturând romanul.

Ceea ce pot spune este că vreau ca această carte să fie în primul rând un îndemn. În viață, trebuie să lupți pentru a obține ceea ce îți dorești, pentru a proteja persoanele la care ții. Cartea nu se dorește a fi una dramatică, ci una care dovedește că greutățile realității pot fi înfruntate.

La ce varstă ai început să scrii?

Este o întrebare la care-mi este destul de greu să răspund. Scriu de când mă știu; de când am ținut pixul în mână și am fost capabilă să leg cuvintele între ele. Cu toate acestea, prima mea încercare de a scrie un roman a fost prin clasa a șaptea. Din păcate, nu l-am finalizat pentru că am realizat că genul Sci-Fi nu mi se potrivește – deși îmi place să citesc astfel de cărți. Apoi, pe la mijlocul clasei a noua, m-am trezit cu această idee în minte și mi-am spus că trebuie neapărat să o pun pe hârtie. Cuvintele se revărsau din mine cu o viteză uimitoare și  totul a început să prindă contur. Așa că mi-am spus că trebuie să scriu o carte.

Deci… pot spune că scriu dintotdeauna și totuși abia acum, în  perioada liceului, am realizat că aceasta este vocația mea.

Care este cel mai greu lucru în procesul de a scrie și de a publica o carte?

Depinde de la scriitor la scriitor. Din punctul meu de vedere, în procesul de a scrie cel mai greu este să treci peste momentele în care te simți lipsit de inspirație sau în care ai senzația că scrii numai tâmpenii și nimic nu te mulțumește – deși cred că acest lucru se întâmplă tuturor care prestează o muncă ce implică utilizarea creativității. Cât despre publicare, două lucruri mi se par infernale – corectura și așteptarea. Prima, pentru că este obositoare – iar după ce îți citești cartea de vreo două-trei ori, devii cam obosit – iar a doua pentru că stai ca pe ghimpi. Abia aștepți să publici și cu toate astea te întrebi cum va fi primită cartea.

Ce ai simțit în momentul în care ți-ai văzut cartea publicată?

Încântare, extaz, mândrie… șoc. Totul îmi părea atât de ireal. La început m-am întrebat „Chiar am scris eu asta?” sau „Am reușit să public ceea ce am scris? Stați puțin! Chiar se întâmplă?”. Și atunci când am avut lansarea de carte – dacă cineva este curios mă poate găsi pe youtube ca RebeccaRadd – am fost atât de emoționată. Am avut un mare noroc cu părinții mei care m-au susținut și m-au încurajat.

Părinții tăi au citit cartea? Dacă da, ce părere au avut despre ea?

Da, au citit-o. O părere bună. Mama este o femeie atât de deschisă la nou și citește cărți pe genuri atât de variate, încât am vrut cu disperare să-i știu părerea – conta destul de mult pentru mine. A reușit mereu să fie obiectivă în ceea ce mă privește și așa a făcut și de data aceasta. Mi-a spus exact ce a încântat-o, ce a făcut-o să aștepte cu sufletul la gură următorul capitol, dar și ceea ce i-a displăcut. Cât despre tata, el a fost pur și simplu surprins de cât de bine mi-a ieșit cartea ținând cont de vârsta la care am scris-o.

Ce planuri de viitor ai? Plănuiești să publici o nouă carte?

Îmi doresc să fac o carieră din asta – chiar dacă știu că nu este deloc ușor. Tocmai de aceea am de gând să mai public și alte romane. Un altul, intitulat „Slăbiciunea mea ești tu”, a fost deja publicat. Este diferit de prima mea carte, pentru că am dorit să jonglez un pic cu tipul romanului, să văd ce mi se potrivește. Oricum, este interesant și plin de acțiune. Are ca personaje principale doi tineri, cu firi total diferite, care consideră că viața trebuie trăită după anumite reguli. Ideea care a stat la baza romanului este lupta între respectarea regulilor după care alegi să îți trăiești viața și încălcarea acestora pentru a fi alături de persoana iubită.

Există autori care îți influențează scrisul? Dacă da, care sunt aceștia?

Nu pot spune neapărat că-mi influențează scrisul, însă îi admir profund pe Victor Hugo și pe Alexandre Dumas-fiul. Cred că fiecare autor are unicul mod de a scrie, și că orice carte citită îți influențează oarecum maniera de a scrie, însă eu una, nu încerc să imit  un stil anume. Mai degrabă încerc diferite lucruri să văd dacă mi se potrivesc sau încerc să le modific în așa fel încât să mi se potrivească.

Ne poți împărtăși un pic din viața de zi cu zi pe care o duci?

Viața mea seamănă cu aceea a unui adolescent normal, numai că eu mă ocup și de scris. Mă trezesc la ora 6 și mă pregătesc pentru liceu, sunt stresată, dau teste și încerc să-mi găsesc timp să mai ies cu prietenii. Ador să mă relaxez seara citind o carte bună sau lucrând la propriile mele romane; iar dacă niciuna dintre aceste variante nu este posibilă, îmi place să fac Pilates sau să ies la alergat.

Viața mea de zi cu zi rezumată în trei cuvinte? Stres. Grabă. Artă.

Cred că toți suntem curioși să-ți citim cartea. Te rog să ne împărtășești fragmentul tău preferat din carte.

Există multe pasaje care-mi plac, însă voi alege unul mai scurt.

„- Ei bine… eu văd iubirea ca fiind momentul în care toate par să vină de la sine. Când omul de lângă tine te face să te simți unică și specială și parcă totul merge perfect. Când aștepți cu nerăbdare să-l revezi doar pentru că vrei să îi revezi zâmbetul ce ție ți se pare strălucitor. Tu ce crezi, Spencer? Ce e iubirea pentru tine?

– Pentru mine? Iubirea este explozia stării de bine provenite din interiorul meu. E momentul în care sunt așa de fericită încât soarele îmi pare mai strălucitor și parcă și griul cerului îmi pare mai luminos. Momentul în care mă trezesc zâmbind fără motiv. Când nebuniile mă cuprind și dansez cu veselia. Când nu îmi permit să mă supăr pentru a nu îmi strica starea de bine. Când dependența de persoana iubită e bolnăvicioasă. Când mergi aiurea pe stradă și lumea te privește ciudat dar tu ești prea extaziată ca să poți observa. Când abia ce te-ai despărțit de persoana iubită dar deja îți e dor de ea. Atunci când îl suni noaptea târziu doar pentru a-i auzi vocea. Momentul acela minunat că te pierzi la o singură privire de a lui și chiar și după un an reușește să te surprindă. Când te face să te îndrăgostești din nou și din nou de el, la fiecare întrevedere.”

Ai vreun mesaj pentru cititorii blogului?

Trăiți, distrați-vă, iubiți frumosul! Și găsiți-vă mereu timp să citiți – cărțile reprezintă o hrană sufletească pe care toată lumea ar trebui să o servească.

Ah, și încă ceva. Credeți în voi și visele voastre. Cu pasiune și ambiție, nicio țintă nu este prea sus.

Ce pot să spune în afară de un mare Bravo, Rebeca! Felicitări pentru tot ce ai realizat până acum și mult succes pe viitor.

Dacă vreți să o contactați pe Rebeca sau să îi cumpărați cărțile, o puteți face folosing link-urile de mai jos:

“Destinule, să te vedem ce poți!”  –   http://www.smart-publishing.ro/produs/destinule-sa-te-vedem-ce-poti/

„Slăbiciunea mea ești tu”  –  http://www.smart-publishing.ro/produs/slabiciunea-mea-esti-tu/

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s