Recenzie: Exerciții de echilibru de Tudor Chirilă


exercitii de echilibru Detalii tehnice:

Editura: Polirom

Pagini: 392

Format: 130 x 200

Cartea poate fi comandată de pe site-ul librariei Librex.ro cu un simplu click aici.

Descriere:

Daca vreti sa-l cunoasteti mai bine pe Tudor Chirila, cititi-i textele adunate in volum. Veti descoperi un scriitor surprinzator, care se exprima cu aceeasi usurinta in proza sau in versuri si ale carui rinduri tradeaza o sensibilitate pe care putini i-o banuiesc.
Tudor Chirila scrie dulce-amar despre dragoste, pasionat despre filme, teatru si carti, nostalgic despre oameni dragi disparuti, ironic despre locuitorii Romaniei de azi. Mesajul lui? Cel mai important e sa iubesti. Si sa fii liber.

 

„Din Grecia in Delta Dunarii si de la fetele copiilor din nisip pina la elogiul amar al risului ca «pedeapsa capitala a romanilor», Tudor alege sa participe la viata prin a fi normal in raport cu oamenii din jur. Textele lui se astern firesc in carte, ca o revansa amicala a literei scrise in fata lumii digitale. Inainte de a fi blogger, inainte de a fi cintaret, inainte de a fi actor, Tudor Chirila a fost un copil care adormea cu paginile cartii inghesuite in coltul pernei.
Nu lectura l-a invatat, desigur, sa traiasca nestingherit si egal cu el, dar poate ca acele carti ale copilariei l-au impins sa ne picure alfabetul albastru de cerneala al unei vieti libere.” (Catalin Tolontan)
Mulțumesc librăriei Librex pentru acestă carte!
Recenzie:

Pentru început, aș vrea să menționez faptul că Tudor Chirilă a fost o față constantă în copilăria mea. Sau, mai bine zis, o voce constantă. Fac parte din generația de copii a căror părinți nu i-au crescut cu cântece pentru copii, ci cu cântecele celor de la Vama Veche. L-am admirat mereu pe Chirilă pentru muzica pe care reușește să o facă. Însă pentru mine el a fost mereu un muzician. Nu m-am gândit la el ca mai mult de atât. Până într-o zi, în care i-am descoperit blogul și am fost uimită claritatea cu care scrie, de sentimentele puternice pe care le transmite, de scrisul pasional și plin de metafore, dar și de felul în care reușește să prezinte lumea în care trăim. Nu mi-a luat mult să vreau să citesc cartea lui și, datorită librăriei Librex, am reușit să o fac.

Am fost sigură de faptul că voi adora această carte încă de când am deschis coletul de la bunica mea și am ținut Exerciții de echilibru în mâini pentru prima dată. Am avut dreptate. Nu numai că am adorat această carte, dar am subliniat fiecare citat care mi-a plăcut și am pus câte un semn de carte la fiecare capitol pe care vreau să îl recitesc.

Sentimentele mele favorabile pentru această carte nu au nici o legătură cu faptul ca Tudor este unul dintre artiștii mei preferați. Pentru mine, cartea asta este pur și simplu bună. Are tot ce caut eu într-o carte. Substrat, metafore, iubire, nebunie și mult, mult adevăr. Este o carte unică, care pentru mine a devenit un fel de carte de referință. Amintirea acestei cărți bune, a unui scris bun și a unui om de excepție va rămâne vie în mintea mea.

Cartea asta este o oglindă a sufletului lui Chirilă. Consider că el a rupt o parte din el pentru fiecare capitol, pentru fiecare blog post pe care l-a scris. Rezultatul este o carte care nu poate trece neobservată, o carte care îți arată ce înseamnă arta fără bariere. Lui Chirilă nu îi este frică să spună ce simte, chiar dacă lumea l-ar putea percepe ca pe un nebun.

Exerciții de echilibru nu este o carte obișnuită. Nu are o acțiune clară, care să se dezvolte pe parcursul capitolele. N-are nici o mână de personaje fictive, care să participe la acțiunea din carte. Capitolele sunt însemnări și postări făcute de Chirilă pe blogul lui. Cartea conține diverse povestiri fantastice prin prisma cărora el reușește să descrie lumea în adevărata ei lumină, amintiri de-alea lui prin care ajungem să îl cunoaștem mai bine, întâmplări din viața lui care l-au marcat, dar și lucruri pe care le-a văzut, le-a simțit și le-a trăit. Este un fel de jurnal, în care Chirilă își arată sufletul.

Din acest motiv consider că această carte nu este pentru toată lumea. Aș recomanda-o oricui. Mi-ar plăcea ca întreaga lumea să citească această carte genială, însă nu cred că oricine ar putea-o înțelege. Exerciții de echilibru este destul de ciudată, iar Chirilă destul de greu de înțeles uneori, având în vedere imaginația lui bogată și ușurința cu care folosește metaforele, cu scopul de a arăta realul prin fantastic. Realismul, cinismul și sarcasmul lui –  acestea sunt detaliile care fac oamenii să îi respingă ideile. Personal, am adorat aceste caracteristici ale lui Chirilă. Mi-au plăcut mult metaforele, chiar dacă unele mi s-au părut ușor exagerate și imposibil de înțeles.

La început, nu am înțeles titlul acestei cărți. La sfârșit am priceput, însă, că omul Chirilă este complet diferit de cel pe care l-am cunoscut la început. Dintr-un artist ciudat, până la sfârșitul cărții el devine un om cu un simț artistic, dar și un simț al realului incredibile. Pe parcursul cărții, el se dezvoltă și vede lumea aceasta cu alți ochi, iar asta este evident din tonul pe care îl folosește mai spre final. Cartea această este un exercițiu de echilibru pentru el și îi reușește.

Așa cum am menționat mai sus, Chirilă are un simț al realului fantastic. Omul acesta reușește să vadă lumea așa cum este, privind, parcă, de undeva de sus, detașat și totuși foarte prins de acțiunea din toată lumea aceasta. Ce m-a uimit și mai mult a fost felul în care acesta reușește să captureze realul pe care îl trăim și să îl pună în pagină. Chirilă ia lumea reală și ți-o vâră sub nas, fiindu-ți imposibil să nu realizezi câtă dreptate are în ceea ce încearcă să transmită.

De multe ori m-am regăsit în trăirile lui. Am fost de acord cu afirmațiile lui în cele mai multe cazuri. Am adorat multe capitole, dar cred că favoritele mele au fost Scrisoare către liceeni, With love Ioanna, Singur cu Sarah Chang și Ziua în care am risipit ceața. Vama la „Cerbul de aur”. Acestea sunt capitolele care m-au emoționat cel mai mult, cele în care m-am putut regăsi pe mine în cuvintele altuia.

Recunosc că nu mi-au plăcut toate capitolele și nu le-am înțeles pe toate. Însă tot am adorat această carte pentru tot ce reprezintă. Aș putea-o descrie ca pe cartea unei generații, cartea care instigă la speranță și la luptă. Cartea care spune lucrurilor pe nume.

În concluzie, Exerciții de echilibru mi-a plăcut enorm. Pentru mine a fost artă pură. M-am bucurat de fiecare cuvânt scris de Tudor și mi-a părut rău când s-au sfârșit și cuvintele și poveștile și adevărurile. Recomand această carte tuturor! Însă cu grija… S-ar putea să vă trezească la realitate!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s