Recenzie: „Second life” de S.J. Watson


Second-life-S.J.-Watson

Detalii tehnice:

Editura: Trei
Data aparitie: Octombrie 2015
Pagini: 488
*Cartea mi-a fost oferită de librăria online Librex.ro spre recenzie. Mulțumesc!*
Recenzie:

Am citit romanul de debut a lui S.J. Watson, „Înainte să adorm”  în vara anului 2014 și pot spune cu mâna pe inimă că este poate cel mai bun thriller pe care l-am citit vreodată. Îmi aduc aminte și acum cum s-a jucat cu mintea mea până când nu am mai putut reazista și am terminat cartea în doar două ore. Am vrut să citesc o altă carte scrisă de Watson încă de pe atunci, deci vă dați seama cât de entuziasmată am fost atunci când am aflat de Second Life. Premiza mi se părea genială, însă mi-a fost frică că voi fi dezamagită.

Cu mare bucurie spun că nu acesta a fost cazul. Second life este o carte bună, scrisă în stilul caracteristic lui Watson. Mi-a plăcut atât de mult, încât a trebuit să stau iarăși vreo două ore să citesc două sute de pagini doar ca să aflu deznodământul.

Personal, consider ca S.J. Watson este un autor care într-adevăr știe să scrie thrillere. Și nu numai pentru că știe cum să construiască o intrigă captivantă, dar și pentru că știe cum să exploreze mintea oamenilor și cum să te provoace ca și cititor. Cea mai bună parte la cărțile lui mi se pare felul în care se joacă cu mintea ta. Pe parcursul cărții, Watson are grijă să dezvăluie destule amănunte încât să captiveze cititorul, dar nu destule încât să îți dai seama despre ce este vorba. Mai bine de-atât, autorul nu te lasă niciodată să îți formezi o părere despre ce s-a întâmplat cu adevărat, pentru că imediat ce o faci, are grijă să arunce o bombă în forma unei schimbări de situație care să îți schimbe părerea cu totul. Jocul ăsta mă scoate din minți și mă face să vreau să îi citesc cărțile pe bandă rulantă.

Povestea din Second life nu urmează tiparele romanelor thriller cu care ne-am obișnuit. Nu dispare nici o femeie și nici nu există un soț dubios. Sora lui Julia a fost omorâtă în Paris, iar moartea ei și a unei alte persoane iubite din trecut o bântuie și o fac să se schimbe. Încercând să afle răspunsul la întrebarea care o macină cel mai mult – Cine a omorât-o pe Kate? -, Julia apelează la niște trucuri nu tocmai bune pentru sănătatea ei mintală. Ea îl întâlnește pe Lucas, un străin care îi ia mințile și care, până la urmă, se va dovedi a nu fi cine credem noi că este.

Povestea Juliei este fascinantă, iar felul în care este scrisă captivează cititorul încă de la început, unde ne sunt prezentate capitole din prezent, dar și întâmplări din trecutul Juliei. Acest trecut al ei își pune amprenta pe persoana ei din prezent și joacă un rol extraordinar de important pentru Julia din prezent. Bineînțeles, autorul nu ne oferă toată povestea ei de la început, astfel făcându-ne să citim cu mai mult interes, în căutarea răspunsurilor.

În același timp, cititorul este prins în acțiune ca într-o pânză de paianjen. Ca și cititor, sfârșitul lui Kate te obsedează și te fce să vrei să citești din ce în ce mai repede. Eu m-am simțit complet captivă de povestea Juliei și a lui Luke, dar și de trecutul Juliei și de sfârșitul tragic a lui Kate.

Acțiunea este destul de ritmată, fiind presărată cu scene diverse, care oferă poveștii o atmosferă aparte. Watson se pricepe de minune să scrie povești încărcate emoțional și să inducă aceste emoții și cititorului. Am simțit de multe ori că trăiesc alături de Julia, că sunt una cu Julia. Mi-a fost teamă, am fost îngrozită, i-am simțit disperarea, enervarea, dragostea pentru fiul ei și neputința. Într-un final, am simțit cum toate puterile o lasă și sfârșitul mi-a frânt inima.

Personajele mi s-au părut un punct slab. De data aceasta, nu am întâlnit niște personaje complexe, bine gândite. Julia, Luke, Hugh și celelalte personaje din carte mi-au dat impresia unor personaje slabe, confuze, scrise doar ca să fie. De asemenea, fanteziile Juliei și pasiunea ei pentru un necunoscut mi s-au părut destul de copilărești, chiar dacă au dat poveștii un aer mai misterios. Voi fi sinceră și voi spune că multe dintre scenele cu ea și Luke mi-au amintit de Cele 50 de umbre ale lui Grey, lucru care nu m-a încântat în mod special.

Însă una peste alta, Second life este un thriller psihologic care se joacă cu mintea cititorului și nu îți dă pace până nu o termini. Sfârșitul te va lăsa cu inima frântă și cu gura căscată de uimire. Recomand fanilor genului thriller. Merită!

Notă: 5 stele din 5

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s