Recenzie: “Toate sfârșiturile sunt la fel” de Andrei Cioată


toate sfarsiturile sunt la fel

Descriere:

Viata ne invata cum sa o traim si ce sa experimentam. Alegerile insa se fac intotdeauna de catre noi. Atat cu sufletul, cu mintea, cateodata cu trupul. Dragostea! Ce isi doreste Andrei? Sa experimenteze cat mai mult. Sa locuiasca cu parintii sai si sa aiba o viata normala, de familie. Vrea o mama model. Vrea sa straluceasca in cariera editoriala si sa lase in urma lui o carte.

Dragostea il duce insa pe cai nesperate. Intr-o calatorie a propriei lui fiinte. Il intalneste pe B. si toate sperantele lui prind aripi. Iar Irina, il face sa simta cea mai frumoasa poveste de dragoste. Intre cei doi vor fi mereu parintii lui, mama si tatal. Cu toate astea viata ii spulbera toate dorintele, lasandu-l cu o carte autobiografica “Toate sfarsiturile sunt la fel”.

Privind in viata lui Andrei, vei descoperi si o parte din tine. O parte care cauta mereu raspunsuri la intrebari. Aceea parte care doreste sa se cunoasca si sa experimenteze. Andrei exista in fiecare dintre noi. Trebuie doar sa-l cautam in adancul nostru.

Cartea poate fi comandată de pe site-ul librăriei Librex, cu un simplu click aici.

*Mi-a fost oferită o copie pentru recenzie de la Andrei. Mulțumesc!*

Recenzie:

Fără nici cea mai mică exagerare, am așteptat să citesc Toate sfârșiturile sunt la fel timp de două luni.  Cartea mi-a atras atenția dinainte de a-i lua interviu lui Andrei (pe care, dacă nu l-ați citit încă, vă sfătuiesc să o faceți) și dorința mea de a citi cartea devenea din ce în ce mai aprigă pe măsură ce ajungeam să îl cunosc pe Andrei mai bine.

Am citit o mulțime de recenzii în care se vorbește foarte mult despre autor ca și persoană. În această recenzie nu voi vorbi despre Andrei. Da, este o persoană minunată, dar misiunea mea aici este să vorbesc despre cartea lui, nu despre el. Dacă vreți să îl cunoașteți mai bine, puteți citi interviul pe care l-am realizat în Noiembrie cu el.

Am început cartea lui Andrei cu un entuziasm aparte. Citisem recenzii favorabile și  văzusem entuziasmul pe care această carte l-a provocat și continuă să o facă în rândul bloggerilor, dar și a cititorilor. Știam cât de bine scrie Andrei, premiza cărții este genială, deci mi-a fost imposibil să nu fiu entuziasmată atunci când am început-o.

Da, voi recunoaște că aveam așteptări mari. Înainte de a o citi, am avut ocazia să mai citesc ceva scris de Andrei, deci știam că tipul scrie bine. Pur și simplu știam că Toate sfârșiturile sunt la fel trebuie să fie o carte bună.

Și a fost. Romanul de debut a lui Andrei Cioată nu este numai un roman bun. Este o carte cu viață, care îți intră sub piele și te face să fii ușor obsedat de povestea dintre pagini. Da, mi-a plăcut foarte mult. Poate mai mult decât mă așteptam, având în vedere că am citit-o în două zile la școală, pe sub bancă.

Ca și total, cartea este extraordinar de bună. Trebuie amintită vârsta autorului, care la doar 18 ani a reușit să scrie un roman cu substanță. Trebuie amintit și faptul că acesta este romanul de debut al autorului. Cu toate astea, citind cartea uiți de toate aceste detalii. Povestea te acaparează și toate detaliile acestea neimportante îți ies complet din minte.

Am fost foarte impresionată (și ușor surprinsă, ce-i drept) de maturiatatea cu care este scrisă această carte. Andrei (autorul, nu personajul) abordează niște subiecte destul de delicate, dar o face cu seriozitate și pune niște întrebări care te fac să te gândești puțin la răspunsuri.

M-a impresionat și talentul lui Andrei pentru cuvinte. Scrisul lui are ceva aparte, cu siguranță. Cuvintele lui te ating și te marchează, influența lor resimțindu-se mult timp după ce ai terminat de citit cartea. Cel mai mult mi-a plăcut lirismul pe care îl au cuvintele lui. De multe ori, citind cartea mă regăseam întrebându-mă cum ar suna cuvintele din fața mea pe muzică.

Povestea lui Andrei (de data această mă refer la personajul principal) m-a emoționat și m-a captivat foarte mult. În cele 170 de pagini în care Andrei își povestește viața, ajungi să îl cunoști, să îl îndrăgești, dar și să îl urmărești descoperindu-se pe sine. Călătoria și aventurile lui Andrei sunt adevărate lecții de viață, fiecare episod din viața lui transmițând un mesaj. Uneori am fost foartă emoționată de anumite aspecte din viața lui Andrei, dar fără ele, cartea nu ar fi avut farmec.

Personajele mi s-au părut bine create, chiar dacă nu mi-au plăcut toate în aceeași măsură. Nu aș putea spune care personaj a fost preferatul meu. Concursul se ține între B. Și Andrei, iar alegerea este imposibilă. Cert este că personajele din această carte sunt foarte reale, bine conturate și se potrivesc foarte bine cu povestea.

Sfârșitul… nici nu vreau să-mi amintesc. Dacă nu eram la școală, sigur aș fi plâns. A fost atât de real și de simbolic, încât am simțit că am găsit un mare adevăr în momentul în care am închis cartea.

Au fost și câteva lucruri care m-au nemulțumit ușor la carte. În primul rând, lipsa unui fir clar al acțiunii. Am simțit uneori că povestea nu are o acțiune clară și că nu se îndreaptă spre un apogeu. De asemenea, aș fi apreciat un pic mai mult dialog. Chiar dacă îmi place felul în care Andrei descrie anumite situații și sentimente, el are tendința de a exagera ușor cu metaforele și comparațiile, astfel că descrierile pot deveni uneori un pic cam prea lungi și ușor obositoare. Acest lucru ar fi putut fi evitat cu mai mult dialog.

Una peste alta, Toate sfârșiturile sunt la fel este o carte extrem de captivantă și emoționantă, cu foarte mult substrat și un personaj principal care trece prin multe aventuri interesante. Andrei Cioată este un tânăr autor care promite foarte multe și dacă continuă în ritmul acesta, vom auzi de el mult timp de-acum încolo.

Recomand cu mare căldură acest roman! Merită.

Notă: 4.5 stele din 5

Advertisements

2 thoughts on “Recenzie: “Toate sfârșiturile sunt la fel” de Andrei Cioată

  1. Doamne, ce recenzie frumoasă! Îmi place mult cum ai descris cartea, care, de asemenea, mi s-a părut superbă. Aveam eu așteptări mari de la carte, dar parcă mi le-a depășit și asta rar se întâmplă. Într-adevăr, este plină de metafore și este folosită în principal descrierea, dar culmea, mie de data asta mi-a plăcut. De obicei, mă obosește descrierea, dar aici parcă m-a făcut să intru mai bine în poveste, drept pentru care am terminat-o într-o singură seară. N-aș fi putut să o citesc la liceu, ca tine, pentru că sigur începeam să plâng pe acolo. :))
    Uite aici și recenzia mea, dacă vrei să o vezi: http://thoughts-about-books.blogspot.ro/2016/01/titlu-toate-sfarsiturile-sunt-la-fel.html
    Felicitări pentru rândurile frumoase și lecturi plăcute în continuare! >:D<

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s