Interviu cu Anca Zaharia: ”Am început să scriu pentru că nu-mi mai încăpeau gândurile în cap”


anca zahariaAnca este colega mea de la Serial Readers. Acolo scriem ambele despre cărți, iar ea ne înveselește mereu cu Jurnalul de librar, o rubrică săptămânală în care Anca își povestește aventurile prin care trece la librăria unde lucrează. Articolele ei sunt inteligent scrise, ușor ironice, spun mereu lucrurilor pe nume și cu siguranță nu sunt plictisitoare.

Ea a scris, de asemenea, o carte. Un sertar plin cu poezii despre ură. Nu am avut încă ocazia de a-i citit ”Sertarul cu ură”, dar o voi face cu prima ocazie. Pentru că știu că merită citită. Anca este un om fain, deștept, amuzant, care vede viața într-un mod inedit, iar poezia ei nu poate fi decât aşa: inediată.

Am hotărât să îi răpesc Ancăi puțin timp pentru un interviu. Pentru că este om fain, pentru că scrie și pentru că iubește cărțile.

Bună, Anca! Spune-ne câte ceva despre tine, te rog.

Bună! 🙂

Am 25 de ani, mă simt când ca de 5, când ca de 80 de ani. M-am născut într-un sat din Bacău, trăiesc în Braşov de 6 ani şi sper ca într-o zi să-mi permit o cabană izolată la munte şi ceva căsuță pe o plajă pustie.

Când ai început să scrii și de ce?

Scriu chiar de când mă ştiu, am început să fac asta pentru că nu-mi mai încăpeau gândurile în cap şi am simțit nevoia, prin primii ani de şcoală mai ales, de a pune versurile pe hârtie şi de a începe, în fiecare lună, câte un roman. Şi… primul care se pare că va fi şi gata e ceva scârbos la care lucrez acum. Asta dacă nu vine altă idee luna viitoare.

Cum a apărut ideea cărții ”Sertarul cu ură”?

Scriam ceva mai serios (mai studiat un pic) din primii ani de facultate, iar la masteratul de creative writing am fost încurajați să cercetăm, să explorăm, să ne eliberăm de orice ne trecea prin cap. Iar la mine a fost ură. Foarte puține dintre acele poezii au fost scrise la cursuri, dar ideea centrală – ura – cred că am găsit-o datorită unor capacități dobândite pe la şcoală (altfel, se ştie că Zaharia e groaznică la dat titluri).

Știu că ești o cititoare înrăită. Cum a început pasiunea ta pentru cărți?

Cât eram mică, altă îndeletnicire nu puteam avea. Nu calculator, nu mare lucru la televizor, nu prieteni, nu voie la ieşit din casă. Doar un îngăduitor „citeşte, să ajungi om”. S-a întâmplat să îmi placă din prima să devin om, aşa că ăla chiar era cel mai bun lucru posibil. Aşa aveam şi prieteni, călătoream, aflam tot ce îmi era altfel interzis.

Ai de gând să continui într-o carieră literară?

Cât o să pot, fizic adică, o să tot scriu, fie că vor fi bălării sau nu. Dacă va fi ceva publicat, cu atât mai bine. Iar de nu, tot bine va fi. Dar de scris voi scrie, asta e ce pot spune cu certitudine, condiția fiind să am cele necesare: pix, hârtie, mână, cap.

Acum scriu un roman, după cum spuneam, despre un restaurant (cam în mijloc de degradare pre-apocaliptică) în care se serveşte carne umană. Poate că romanul ăsta îmi va continua, pe termen mediu, aşa-zisa carieră literară.

De ce poezie și nu proză?

Doar pentru că aşa s-au aliniat planetele. A fost să fie să iasă poezia prima, dar acolo undeva este şi multă proză care s-a scris sau se scrie şi care va ieşi, poate, la suprafață.

De ce ai recomanda cartea ta cuiva?

Pentru că nu e „Fluturi” şi nici „De vorbă cu Emma”. Dacă există interes pentru ceva care nu are nicio legătură cu tematica şi stilul celor două, pot recomanda „Sertarul cu ură”. Dacă nu, cărți există oricum pentru toate gusturile, nu am nevoie de cititori care să rămână cu vreo frustrare post-lectură din cauze care, poate, nu-mi aparțin. Pe scurt: vrei iubire, citeşte truismele altora şi lasă-le în pace pe ale mele, că e enervant să te aud apoi că sertarul meu nu e fain, că are atâââtaa urăă… de parcă e greu să te prinzi de asta de la început.

Consideri că lumea literară din România are nevoie de o schimbare?

Nu. Mie chiar îmi place aşa cum e. Are sugar and spice. Şi e nice. Vorbesc, desigur, din perspectiva cititorului înrăit.

Cred că toți am citit măcar un ”episod” din jurnalul tău de librar. Ți-a schimbat meseria aceasta relația pe care o aveai cu cărțile?

Nu. Şi chiar mă gândesc uneori la asta. Iubesc cărțile ca-n prima zi, iar pe oameni îi urăsc la fel. Cărțile sunt ok chiar dacă-s proaste, tot deschid uşi şi perspective. Un om prost (nu cu vreo problemă medicală, nu care nu are acces la informație), un dobitoc meltean autosuficient nu are şanse să îşi revină, nu recunoaşte că e imbecil sau prost informat, încăpățânat şi cu jigniri gata de împrăştiat sclavelor lui, vânzătoarelor. Pe când eu ştiu că-s doar sclava cărților, iar asta mă bucură. Şi mă bucură şi gândul că va fi şi mâine cartea acolo, dar dobitocul poate uită să respire, deci va fi cu unul mai puțin.

Cine sau ce te inspiră atunci când scrii?

Oamenii naşpa, trişti, dobitoci, răi. Lucrurile negative, triste. Ştii tu, eu sunt omul care scormoneşte în gunoi şi se bucură sincer.

Care este cea mai mare frică a ta?

Frica de moarte, banal. Dar îmi e atât de groază uneori încât m-aş sinucide doar ca să scap de gândul că voi muri într-o zi. Dar, ironic, nu aşa rezolv problema.

Dar cel mai măreț vis?

Să fiu mulțumită. Să nu lupt şi să sper şi să caut, să-mi dau voie să exist pur şi simplu şi să nu mai vreau nimic de la mine. Sau să ajung freelancer de succes (adică să pot face minimu’ pe economie fără să ies din casă pentru a sta 8 – 12 ore în picioare pe undeva). Una din două.

Ce alte pasiuni mai ai?

Am croşetat tâmpenii multă vreme; cred că m-am lăsat.

Unde te vezi peste 5 ani?

În casa de pe plajă, mai slabă cu 20 de kile, blondă, cu mult mai multe tatuaje, cu un pahar de limonadă în mână, bronzată, trăind din scris, făcând sport şi stând de vorbă cu Hugh Howey, de exemplu, despre noutățile literare ale anului.

Care consideri că este cea mai mare realizare a ta de până acum?

N-am realizări. Când o să am, mă voi lăuda sigur. Poate faptul că nu m-am măritat la 15 ani şi că nu am 3 copii, dar asta chiar poate fi realizare, în funcție de persoana pe care o întrebi.

Eu, una, sunt extrem de curioasă să citesc ”Sertarul cu ură”. Ne poți împărtăși fragmentul tău preferat din carte?

Nu am ceva preferat, dar dacă ar fi să recomand, aş zice de cel cu visele care-s nisip pe care-l bagi în gură şi coşi cu ac murdar şi ață groasă, că e simplu şi concis şi tăios totul în poemul acela.

Cristina Nemerovschi a spus despre Sertarul cu ură:

sertarul cu urăAnca Zaharia, încă de la debut, scrie o poezie puternică și personală, care te cucerește chiar și fără să-ți dai seama. Volumul se citește ușor și cu plăcere, dai pagină după pagină cu tot mai multă curiozitate, și asta te poate induce la un moment dat în eroare: poți rămâne cu senzația că e doar o poezie inteligentă și ironică, bine ancorată în realitate, actuală, ludică, nonconformist feminină. Dar, după ce ai închis cartea, ai surpriza că e mult mai mult decât atât. Te simți contaminat; de imaginile cuprinse în versuri, de unele finaluri, de întrebări, de stări, de gânduri.
Anca Zaharia este unul dintre acei rari scriitori inteligenți, cu gust impecabil în ce privește literatura scrisă de alții, care a citit și a înțeles îndeajuns de mult încât își permite să se joace chiar și cu acele teme în fața cărora novicii au în general o formă de respect paralizantă, care le inhibă scrisul, ajungând să-l facă ridicol, fals sau clișeic – aflată la polul opus, Zaharia scrie cu ușurință și umor despre moarte, iubire, copilărie, părinți, obsesii, nemulțumiri, dezgust, despre lumea din jur, simțind că tot ceea ce poate fi trăit poate fi de asemenea pus într-o poezie. Și câtă dreptate are!

Dacă nu ați citit cartea încă, ca și mine, o puteți comanda de pe site-ul editurii Herg Benet. Iar dacă ați citit-o, nu vă sfiiți să lăsați o părere despre carte în comentarii! 🙂

 

Advertisements

One thought on “Interviu cu Anca Zaharia: ”Am început să scriu pentru că nu-mi mai încăpeau gândurile în cap”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s