Live blogging: Miros de mare


Azi m-am hotărât sa încerc ceva ce nu am mai făcut niciodată. Live blogging. Va scriu “in direct”, de pe plaja, de unde stau deja de doua ore. Întinsa pe un șezlong, sub o umbrela, plină de nisip si cu marea la picioare. Îmi inunda toate simțurile plaja asta. Mirosuri, gusturi, senzații, sentimente. Totul este diferit pe plaja.

Nu ma voi satura niciodată de locul acesta. Siviri, Halkidiki. Plin de familii cu copii mici. E deja a doua vara pe care mi-o petrec aici. Trăiască părinții care muncesc sa-ți ofere ți-e totul. Altfel eram închisă intr-o casa, intr-o rutina cu care deja m-am obișnuit si acum. 


Viața e diferită aici. Parca si caldura e altfel. E sufocanta, dar suportabila. In oraș e si sufocanta, si insuportabila. Pe plaja totul este suportabil. Chiar si țipetele Omulețului asta micuț care o striga pe ma-sa încontinuu de când au venit, adică de doua ore. 

Viața miroase altfel. Miroase a o mie de posibilități si a miliarde de vieți si vise. E relaxat aici, dar ce se ascunde in spatele relaxării unor turiști putini oameni știu. Stres, țipete, munca multă, durere si sacrificii. Am acces direct la toate astea. Si totuși n-am iubit niciodată un loc mai mult decat pe asta. E magie curată, fiecare minut. Pentru ca e diferit. Uiți de toate grijile. Miroase a mare, iar marea îți alunga toate grijile. Miroase a sute de tari adunate intr-un singur loc. 

Aud in jurul meu zeci de cuvinte pe care nu le înțeleg. Oameni diferiți, culturi diverse si limbi pe care nu le înțeleg decât ei. Toată lumea e relaxata, toți discuta între ei problemele de peste an, cu un zâmbet relaxat pe fata. Au trecut de toate si se relaxează acum. Pentru o săptămana, viața e frumoasa. 

Si ceaiul are gust diferit. De răcoare si se libertate. De tot ce n-a fost in timpul anului si de tot ce ar putea fi. 


Zgomotul asta continu de țipete si de râsete, de limbi străine si de valuri. Asta e muzica curată. Cel mai frumos sunet pe care l-am auzit pana acum. L-as putea asculta in fiecare secunda al vieții mele si as fi fericita.

Nimic nu mai contează cât sunt aici. O carte buna sa am, muzica in urechi si un ceai rece. E fericire. Sunt grijile uitate de peste an, sunt visele ce urmează sa se împlinească si munca depusă pe parcursul anului. Timpul este pe pauza pentru mii de oameni, inclusiv pentru mine. Nu am mai simțit libertate ca asta de mult, si e demențial. 

Doi-trei oameni citesc. Sunt total adânciți in cărțile lor, in lumi in care eu nu am acces. Alții citesc ziare si reviste. Unii nu fac nimic. Mulți se relaxează in apa. Câțiva fumează. Cei mai mulți poarta discuții cu familia. 

Soarele arde, iar dacă nu ma bag mai bine sub umbrela asta,  am dat de naiba. Dar nici asta nu ma interesează, pentru ca nimic rău nu se poate întâmpla aici. 

Îmi bubuie muzica in urechi. E pe shuffle. Am obiceiul de a schimba melodiile pana ajung la aia pe care o vreau, dar de data asta le las pe toate sa cânte, ca un soundtrack.

N-am mai scris de zile întregi. Mi-am uitat caietul acasă, iar de laptop refuz sa ma ating zilele astea. Caut un caiet, dar nu găsesc. As scrie pe orice, si pe hârtie igienica. E singurul lucru de care nu ma pot desparți. De scris. Orice,  fără discernământ si bariere. Dacă nu scriu, simt ca explodez.

E viața multă aici. Mi-am uitat toate grijile si chinurile din timpul anului. Simt ca sunt eu așa cum nu am mai fost de mult timp. Rad mult. Citesc si mai mult. Simt. Sunt una cu marea. Fac parte dinte-o înțelegere taciturna între sute de străini, care s-au hotărât sa dea viața unui loc.

Așa e viața la marea acum. Plină de viața si mirosuri care îți inunda simțurile. 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s