Zile cu miros de libertate


the-secret-of-happiness-is-freedom-the-secret-of-freedom-is-courage-freedom-quoteO mie de cuvinte mi se învârt în cap și nu știu cum să le pun în ordine. De fapt, nu știu nici măcar ce titlu să dau acestei postări. La naiba, nu știu nici măcar ce vreau să spun cu acest text, dar știu că trebuie să scriu în seara asta.

Cred că de-abia acum realizez cât de mult m-am schimbat, iar nevoia de a scrie este modul meu de a procesa totul și de a mă obișnui cât mai repede cu ideea că nu mai sunt cine eram anul trecut. Dacă stau bine să mă gândesc, nu mai sunt nici cine eram acum o lună.

Sunt la vârsta cea mai frumoasă. 18 ani, împliniți acum două luni. Cea mai mare din gașca mea de prieteni nebuni, care ascultă rock și beau bere, lucru pe care nu ar avea voie normal să îl facă. Dar pe nimeni nu mai interesează, pentru că toată lumea ne scuză pe baza examenului național de la sfârșit de an. Stresul.

Aseară mi-a mirosit a libertate, ieri dimineață a viitor, iar astăzi a prezent. E o combinație fascinantă și știu sigur că acesta a fost unul dintre cele mai frumoase weekend-uri din viața mea. Pentru că am văzut în sfârșit ce voiam să văd de mult timp. Libertate, veselie, prietenie și hohote de râs.

Am ieșit cu gașca aseară. Nici nu mai știu când a fost ultima dată când am ieșit cu ei. Aveam impresia că nu merită să îmi pierd timpul în baruri sau într-un simplu parc, vorbind și râzând cu ei. Obișnuiam să mă întreb la ce sunt bune toate aceste lucruri. Iar ieri, printre hohote de râs, fum de țigară, țipete de veselie, glume proaste și un ciudat sentiment că suntem toți o familie, am înțeles. Am înțeles că aceste momente contează la fel de mult ca și momentele în care studiez. Pentru că ele mă formează, îmi arată ce îmi place, care sunt limitele mele și ce vreau de la viață. Și, peste 10 ani, voi păși pe aceleași străzi, o persoană complet diferită, și îmi voi aduce aminte cât de bine m-am distrat cu gașca mea de rockeri. Cine știe unde vom fi fiecare, dacă vom mai ține legătura și dacă ne vom mai recunoaște pe stradă. Dar nici nu contează, pentru că amintirile vor rămâne mereu.

Am realizat ieri cât de important este să te înconjori de lume care te face să te simți bine. Nu neapărat de multe persoane, dar de ăia 4-5 care sunt în stare să te facă să râzi ținându-te de burtă, în autobuz, chioară de somn după o zi de muncă, dar mai liniștită, mai vie și mai fericită ca oricând. Și am văzut că fericirea nu vine în forma în care o vrem noi, dar ea va veni mereu. Viața are un mod tare ciudat de a ne aminti că merită să o trăim. E tare bine când vezi că cineva se bucură de prezența  ta, că te strigă peste muzica dată prea tare pentru că vrea să-ți zică o glumă, că faceți planuri pentru o noapte albă într-o discotecă în stilul anilor ’80 și că aparții, într-un fel, chiar dacă ești mai diferită decât ei toți la un loc.

Aceeași oameni pe care obișnuiam să îi privesc într-un mod ciudat, ei m-au făcut ieri să uit de griji. Tot ei mi-au arătat ce înseamnă să ai prieteni cu care să poți să te distrezi fără să te îmbeți sau să te droghezi. Toți ne-am schimbat și toți am crescut. Glumele iau o altă tentă, nimeni nu se supără când îl strigi cu nume de fată deși e băiat, doar pentru că are părul lung și seamănă cu o fată. Pentru că știm toți că nu există răutate în vorbele noastre.

Să te plimbi pe străzile pline și foarte luminate a Salonicului noaptea și să îți vezi viitorul în față. Să simți gustul vieții studențești, chiar dacă a mea va fi ceva mai diferită. Să mergi cot la cot cu prietena ta cea mai bună și să ai inima grea pentru că știi că în curând îi vei părăsi pe toți și nu vei putea împărtăși anumite momente cu ei. Îi voi lăsa pe toți în spate, iar ei vor continua să fie gașca de labili psihici. Și totuși, e un sentiment de libertate aproape apăsător, să știi că poți face ce vrei cu viața ta, fără a ține cont de alții. E apăsător pentru că știi că trebuie să profiți de ea cât mai poți. Poate că libertatea e o iluzie, dar prezența acesteia este mai bună decât absența totală a ei.  Și la fel de bun este momentul când îți dai seama că te-ai eliberat complet de persoana care te-a ținut în lanțuri atât de mult timp. Să te îmbeți cu momentul în care realizezi că nu îl mai cauți din privire oriunde te-ai duce, că nu mai aștepți să apară întâmplător în fața ta și că nu mai ai nevoie de el pentru a te simți în regulă. Ăsta da moment memorabil.

Ideea e că devin, încet-încet, persoana care am știut mereu că vreau să fiu. Cea care știe să se distreze fără să treacă de limitele ei și care experimentează totul pe pielea ei, fără frică. Gust din viață din ce în ce mai des, în diverse moduri, fără scuze. Nu mai găsesc scuze, pentru că ele nu fac decât să îți îngreuneze viața. Dacă vrei ceva, trebuie să faci acel km în plus și să îl iei tu singur. Altfel, nimeni nu ți-l va oferi, pentru că toți sunt Ocupați să aibă grijă de ei însuși.

Aproape că pot atinge viața și nu știu dacă există ceva mai frumos de-atât. Sau poate că mai frumos de-atât este faptul că nu mai simt nevoia să întorc timpul, pentru că prezentul e mai bun decât trecutul.

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s