#remembercolectiv – Un an de la tragedia care a zguduit România


colectiv30 Octombrie 2015, ora 22:32. Data la care trupa Goodbye to Gravity a vrut să își lanseze noul album. În schimb, au lansat o revoluție. Întreaga Românie a fost zbuciumată de focul care a izbucnit în clubul Colectiv. A trecut un an de-atunci. Un an care pentru mine a trecut într-o clipită, dar pentru apropiații victimelor fiecare zi din acest prim an după ce viețile lor au fost schimbate a fost un adevărat Iad. Nu numai pentru că le-au fost furați copii, prietenii, iubiții, ci și pentru că nimeni nu a plătit pentru drama pe care au produs-o din dorința lor de a se îmbogăți.

Nici măcar nu știu ce să scriu. Mii de cuvinte îmi zboară prin cap, dar nu pot să le prind. Aveam o grămadă de lucruri de spus, o mulțime de nervii și durere de pus pe hârtia asta, dar nimic nu îmi vine în minte la ora actuală. Însă trebuie să scriu asta. Le-o datorez lor, celor care au fost victimele unui sistem pe care toți l-am tolerat mult prea mult timp. Victimele unor politicieni corupți și a unei națiuni care se complace.

Îmi aduc aminte foarte clar durerea care a pus stăpânire pe întreaga Românie anul trecut. Îmi aduc aminte și cât de afectată am fost de toată povestea asta. Îmi era groază să mă uit la televizor, pentru că nu voiam să aud poveștile supraviețuitorilor, nu voiam să văd fețele victimelor și nu voiam să trăiesc cu ideea că într-un fel suntem toți vinovați, că delăsarea noastră i-a omorât pe toți. Însă urmăream totul cu o fascinație morbidă. Am citit tot, am văzut tot ce se putea vedea și am ascultat tot ce mi s-a dat. Iar, la un an de la tragedie, durerea încă mocnește, așteaptă să izbucnească din nou. O durere care nu este a mea, dar pe care o împărtășesc cu o națiune întreagă.

Ce s-a schimbat de atunci? Ce a făcut mica revoluție pe care au trezit-o cei de la Goodbye to Gravity?

Absolut nimic.

Nimic. Pentru că i-am uitat, am uitat să vorbim de ei și doar cei care trăiesc în fiecare zi cu absența lor își aduc aminte că ar trebui să lupte. Ar trebui să luptăm și noi o dată cu ei, însă e greu să faci asta când durerea nu îți aparține ție direct, când nu ai fost nedreptățit tu.

Ne-am adus aminte de ei pe 30 Octombrie, când reportajele cu supraviețuitorii și cu rudele victimelor se vând bine. Ne-am amintit de ei o secundă în comparație cu timpul pe care ar fi trebuit să îl dedicăm lor. Însă viața merge mai departe. Nebună, nedreaptă, grea și oricum ar fi aceasta, viața merge mai departe și noi uităm pentru că este mai ușor. Închidem ochii și nu vorbim pentru că ne convine mai mult decât să acceptăm crudul adevăr, acela că suntem o națiune care se complace, care înghite minciuni fără să întrebe, care este încă orbită de anii de comunism și care refuză să se schimbe. Nepăsarea noastră va continua să facă victime și să taie aripile generațiilor care vin din urmă.

Eu nu cred că tragedia aceasta nu ne-a afectat deloc, cel puțin pe plan personal. Îmi place să cred că nu s-au pierdut 64 de vieți în van. Poate că schimbarea nu va veni acum. Este, de fapt, imposibil să se schimbe ceva atât de repede, să dărâmi un sistem și să construiești altul de la zero într-un an. Și totuși nimeni nu a plătit încă pentru 64 de vieți. 64 de oameni care au plecat prea devreme din cauza unei dorințe de bogăție a unor indivizi. Este absolut imposibil să omori atâtea suflete și să trăiești liniștit în timp ce zeci de familii suferă în fiecare zi din cauza ta. Sper, totuși că la un moment dat România se va trezi și ei vor plăti. Sau, dacă nu, sper ca ei să îi aibă pe conștiință în fiecare zi.

E important să nu îi uităm. Aș vrea să nu vorbim despre ei numai pe 30 Octombrie, pentru că degeaba o facem. O singură zi pe an sau cel mult o săptămână nu rezolvă nimic. Ei trebuie să fie mereu în conștiința noastră, să trăiască prin noi și să ne amintim să morțile lor nu trebuie sub nici o formă să fie degeaba. Fără voia lor au produs o schimbare, oricât de mică, care trebuie să crească în fiecare zi și care nu trebuie să dispară. Și trebuie, mai presus de toate, să îi facem pe ei să plătească prin schimbarea care nu îi va mai lăsa să ne impună să trăim într-un sistem corupt care omoară suflete nevinovate.

Cause the day we give in is the day we die! #remembercolectiv

Advertisements

One thought on “#remembercolectiv – Un an de la tragedia care a zguduit România

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s