Goana după viitor


14906830_1410394405670237_435755356485852476_nÎn ultima vreme sunt tot timpul pe fugă. Alerg după multe lucruri, dar în special după mine cea din trecut și după mine cea din viitor. Sunt împărțită între trecut, prezent și viitor, mereu nemulțumită de ce prind și în căutare de altceva. Sunt atât de obosită de goana asta infernală și totuși mi se pare că niciodată nu este de ajuns. Alerg după un sentiment demult uitat, pierdut printre lucruri nespuse si rânduri indistincte. Un sentiment care se ferește de mine și oricât as încerca, nu pot să îl ajung din urmă. Îl prind uneori, dar pleacă imediat, fuge speriat. Poate datorită mie. Poate i se pare că eu nu mai sunt aceeași și că nu ne mai potrivim. Sau poate el nu mai există și eu alerg după o fantomă. O senzație pe care uneori o mai simt pe piele, o șoaptă pe care nu o înțeleg și care mă chinuie de luni întregi.

Mă uit în oglindă și sunt eu cea care nu vreau să fiu și mă urăsc pe mine pentru că nu sunt mulțumită. Mereu împărțită între o mie de lucruri, o mulțime de sentimente pe care le-am trăit și de care mi-e dor și altele pe care nu le-am trăit încă și pe care le caut cu o febră aproape nebunească.

Uităm de noi în goana după persoanele care vrem să fim. Nu mai știm cum să lăsăm lucrurile să curgă de la sine. Vrem să deținem mereu controlul, însă uitam că nu te poți pune cu viața, cu destinul, cu universul. Sunt câteva lucruri mai mari si mai puternice decât un om atât de mic. În comparație cu toată lumea aceasta, suntem insipizi și nu realizăm asta decât prea târziu, când deja nu mai putem schimba nimic.

Ne îmbătăm cu miraje și lucruri ce se aseamănă cu cele după care urlă inimile noastre. Suntem într-o goană eternă, ne grăbim să facem cât mai multe lucruri o data și suntem frustrați de senzația că nu reușim, de fapt, să facem nimic. Trăim cu frica că nu vom deveni cine suntem cu adevărat, că ne irosim viața fără a o trăi de fapt. Însă asta e și problema. Goana după vise și după un mâine mai bun ne face să uităm că avem și un prezent, unul care trece pe lângă noi datorită foamei noastre după ce va fi sau ce va putea fi. “Dacă” și “poate” sunt două cuvinte care ne omoară, iar imaginea a ceea ce ar fi putut fi nu ne dă pace și ne ia din zile și din fericire. Fiecare zi în care ne gândim la ce ar fi putut fi ne duce mai departe de bucuria de ce este. Suntem orbi în lupta cu visele și ne lăsăm acaparați de lucruri care, la final nu vor conta. Însă cine știe ce va conta cu adevărat la sfârșit? Iubirile ratate, cele reușite, visele împlinite, speranțele deșarte sau toate trenurile pe care le-am luat sau pe care le-am pierdut?

Nimeni nu știe după ce gonim toți. Nimeni nu știe, de fapt, ce căutăm aici. Lumea este un loc diferit pentru fiecare persoană și toți trăim o versiune diferită a ei. Unii se chinuie mai mult, alții mai puțin. Uneori suntem complet amorțiți, lipsiți de orice stimul si ignorând tot ce ni se oferă dacă nu sunt lucrurile la care visăm înainte de culcare.

De fapt, ne omorâm prezentul pentru un mâine care nu mai vine. 

Advertisements

One thought on “Goana după viitor

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s