Recenzie: ”Magonia” de Maria Dahvana Headley


magonia-vol-i-4281-4

Detalii tehnice:

TIP COPERTĂ: FLEXICOVER
ISBN: 9786067930290
FORMAT: 13 X 20 CM
EDITURA: CORINT
AN APARIȚIE: 02/06/2016
NUMĂR PAGINI: 304
TRADUCERE: ROXANA OLTEANU

Descriere:

Colecția Leda Edge adaugă încă un volum desprins dintr-o lume fascinantă, creată special pentru segmentul young adult: Magonia de Maria Dahvana Headley.

Încă de când era mică, Aza suferă de o boală misterioasă de plamâni, din cauza căreia îi este tot mai greu să respire, să vorbească – să trăiască. Tot ce pot doctorii să facă e să îi dea medicamente și să spere că reușesc să o mențină în viață. Așa că atunci când Aza vede o corabie în cer, familia ei consideră că e vorba de un efect secundar nemilos al pastilelor. Dar Aza e sigură că nu e o halucinație. Poate să audă pe cineva de pe vas strigându-i numele.

Doar cel mai bun prieten al ei, Jason, o crede. Jason, care întotdeauna a fost alături de ea. Jason, pentru care ea ar putea avea niște sentimente mai mult decât prietenești. Dar înainte ca Aza să se gândească mai bine la asta, ceva groaznic se întâmpla.

Boala o doboară.

Aza pleacă din această lume. Și ajunge într-alta.

MAGONIA

Deasupra norilor, pe un tarâm al corabiilor, Aza nu mai este făptura slabă, pe moarte, de dinainte. În Magonia, ea poate respire pentru prima data. Mai mult, are o putere imensă, pe care o poate folosi pentru a schimba lumea. Căci Magonia și Pământul sunt în pragul războiului, iar soarta întregii omeniri stă în mâinile Azei – inclusiv soarta băiatului pe care îl iubește. Încotro se va îndrepta loialitatea ei?

Cartea poate fi achiziționată de pe site-ul librăriei Librex, căreia îi mulțumesc pentru copia pentru recenzie trimisă.

Recenzie:

Magonia. Dulce, frumoasa Magonia, pe care am vrut-o mult timp și pe care iată că în sfârșit am citit-o. O carte pe care, în general, am adorat-o, dar care uneori mi-a provocat niște sentimente nu tocmai plăcute. Însă este una dintre cele mai frumoase cărți pe care le-am citit și într-adevăr o recomand tuturor.

Ideea cărții este cât se poate de simplă. Fantezie, romance, acțiune, mii de ciudățenii, două personaje pe care ajungi să le îndrăgești cu ardoare și o poveste extrem de complexă. Un început extraordinar, un mijloc mai puțin drăguț și un final de zile mari.

Da, recunosc că nu mi-a plăcut mereu. Au fost momente în care nu înțelegeam nimic din ce se întâmplă, fantasmagoriile mă plictiseau și nu mai aveam răbdare până la final. Cu toate acestea, am citit fiecare cuvânt cu o bucurie și o sete incredibilă, pentru că, fără doar și poate, Magonia este cea mai frumos scrisă carte pe care am citit-o vreodată.

Romanul nu numai că este foarte bine scris, dar transmite o emoție incredibilă. Sentimentele practic dau pe dinafară, te cuprinde și te face să te cutremuri. Citind, pur și simplu simțeam fiori. Cuvintele lui Headley sunt atât de superbe, încât îmi este imposibil să le descriu. Așa ceva nu mai citisem niciodată în viața mea. Cuvinte care pur și simplu se trezesc la viață, care te trezesc la viață. Romanul acesta are o profunzime emoțională rar întâlnită; te face să simți, să gândești, să îți pui întrebări. Te face să vrei să ai și tu talentul de a scrie cuvinte atât de frumoase și emoționante. Și atât de unice, pentru că trebuie să mă credeți pe cuvânt când vă spun că eu nu am mai văzut carte scrisă în așa fel. Ușor ciudat, ce-i drept, dar de o frumusețe rară.

Emoția aceasta, însă, nu provine numai din scrisul autoarei, ci și din personaje și din poveste. Povestea, în special la început, transmite melancolie, frică de viitor, nostalgie și dor de casă. În același timp, are ceva optimist, care îți spune că niciodată nu este prea târziu pentru a îmbrățișa adevăratul tău sine. De asemenea, relația dintre Aza și Jason joacă un rol foarte important în aspectul sentimental al romanului. Prietenia foarte strânsă dintre ei și dragostea pe care o împart sunt bântuite de boala Azei și de ideea că totul se va termina prea devreme. Citind cartea, ai o senzație dulce-amăruie și nu poți să nu te întristezi datorită sfârșitului prea brusc al unei prietenii atât de frumoase.

Un alt atu al cărții sunt, fără doar și poate, personajele principale. Nici nu vă pot spune cât de tare i-am adorat pe Aza și pe Jason, mai ales la începutul cărții. Sunt bine conturați, originali, speciali, adorabil și este imposibil să nu îi îndrăgești. Mi-au plăcut la nebunie felul în care comunicau și legătura lor, pe care nici măcar o corabie din cer nu a putut-o distruge. Trebuie să recunosc că pe Jason l-am îndrăgit mult mai mult decât pe Aza, pentru că este mult mai uman și mi-a fost mai ușor să mă conectez cu el. În plus, capitolul 8 (nu vă pot spune despre ce este fără a vă oferi un spoiler major) este cel mai bun capitol pe care l-am citit vreodată în istoria capitolelor citite de mine.

Toate bune și frumoase, până am ajuns la parte fantasy. Adică la Magonia adevărată, cea cu păsări vorbitoare pe jumătate oameni, corăbii în cer, cântece magice și o idee mult prea ireală pentru mine.

Problema mea a fost intriga. Mi s-a părut total inexistentă până într-un punct, apoi complet haotică și după mult prea grăbită. Mi-a fost greu să înțeleg care este exact ideea intrigii, nu puteam ține pasul cu toate schimbările și nici nu îmi puteam da seama ce se întâmplă cu acțiunea, care mi s-a părut destul de greu de urmărit. În plus, deși ideea unei lumi nevăzute de noi în ceruri mi-a plăcut foarte mult, mi s-a părut absurdă și nu am putut crede în ea absolut deloc. Nu am înțeles cum funcționează Magonia, ideea de păsări pe jumătate oameni care cântă cântece magice a fost, pentru mine, absolut ireală și nu, nu mi-a plăcut deloc. Sfârșitul a mai salvat un pic situația, pentru că a avut o doză de acțiune explozibilă și m-a făcut curioasă să văd ce se va întâmpla în al doilea volum.

Una peste alta, Magonia este o carte pe care amatorii de fantasy și dramă trebuie să o citească. O voi recomanda, totuși tuturor pentru că scrisul Mariei Dahvana Headley este de o frumusețe incredibilă, personajele sunt incurabil de adorabile, iar profunzimea emoțională impresionează. Da, o carte care merită citită!

Notă: 4 stele din 5 

Am petrecut prea mulți ani acordând atenție tuturor lucrurilor, cu excepția faptului că timpul trecea pe nesimțite. Mijlocul poeziei îți spune să nu pierzi vremea cât ești în viață, ci să îi săruți pe oamenii pe care trebuie să îi săruți și să îi iubești pe oamenii pe care trebuie să îi iubești.

magonia-me

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s