6 ani de blogging – La mulți ani, Bianca2b!


M-am trezit azi dimineață cu impresia că este o zi ca oricare alta, cu mult studiu, un pic de blogging și ceva mai multă lectură. Ceai, frig, partituri, cafea și cărți, cam așa arată zilele mele acum. Mi-am făcut cafeaua și m-am apucat de studiat la fel cum fac în fiecare zi. Astăzi, însă, aveam un sentiment ciudat că îmi scapă ceva. Aveam impresia că ceva la ziua aceasta este diferit și m-am gândit că se datorează lecției de vioară de ieri. După două ore de studiat, am lăsat vioara jos și am intrat pe Facebook. Atunci mi-am dat seama ce lipsește și, cu groază, mi-am dat seama ca am uitat de cea de-a șasea aniversare a blog-ului. Blog-ul meu împlinește șase ani astăzi, iar eu am uitat complet.
Din 2010, data de 3 decembrie este una specială pentru mine. Ziua în care am decis să îmi deschid un blog de cărți a fost una decisivă pentru mine, care a pornit un capitol imens în viața mea. Blog-ul nu numai că m-a ajutat să cunosc oameni minunați, dar m-a făcut să mă descopăr și să mă cunosc pe mine. Blogging-ul nu mai este doar o pasiune, ci un stil de viață, o parte din mine și un lucru fără de care nu pot trăi.

Tocmai datorită importanței pe care blog-ul o are în viața mea sunt atât de supărată pe mine pentru că am uitat de aniversarea lui. Spre deosebire de anii trecuți, aniversarea aceasta m-a prins într-un vârtej de piese, audiții, repetiții și ore muzicale. M-am aruncat complet în muzica mea și, într-un fel, nu mă mai interesează să îmi amintesc nimic altceva. Însă aniversarea blog-ului ar fi trebuit să fie exact ca ziua de naștere a mamei. Adică să mi-o amintesc cu luni de zile înainte și să o aștept trepidând.

Oricum, nu vreau să vorbesc numai despre Alzheimer-ul meu precoce. Important acum este blog-ul. De memoria mea mă voi ocupa altă dată.

Ziua aceasta îmi demonstrează încă o dată cât de repede trece timpul. Deja îmi este greu să spun că el fuge, pentru că nu o face. Uneori, mi se pare că timpul nici nu există și că e doar o idee abstractă. Oricum ar fi, mi se pare absolut uimitor că am reușit să fac același lucru timp de șase ani și că am reușit să am o constantă în viața mea, în afară de vioară.

Sinceră să fiu, cuvintele nu îmi vin la fel de ușor ca în anii trecuți, pentru că am spus tot ce aveam de spus și deja mi se pare că orice cuvinte aș folosi nu sunt cele potrivite pentru a descrie ce înseamnă blog-ul pentru mine. În ultimul an, Bianca2b a devenit refugiul meu, locul unde mă baricadez oricând viața reală devine prea dificilă. Aici mi-am spus of-urile, bucuriile, necazurile, am vorbit despre schimbările ce s-au petrecut în viața mea și am recomandat cărți. Aici am învățat, mai ales în ultimul an, să fiu eu și să fiu mândră de persoana care devin. Cu bune și cu rele, îmi place să cred că sunt o persoană decentă și că învăț din fiecare zi și din fiecare încercare pe care viața mi-o oferă, dar fără blog, nu aș fi reușit să fac acest lucru.

Prin blog am învățat să mă autodepășesc și să învăț să fiu responsabilă. Oricât de încărcat mi-ar fi programul, încerc să fac ceva legat de blogging în fiecare zi. Fie că scriu pe propriul blog sau pe cele cu care colaborez, activitatea aceasta mi-a intrat în sânge și este aproape la fel de natural să scriu precum îmi este să cânt. Cred că cel mai ușor ar fi să spun că blog-ul este parte din mine, iar el reprezintă tot ce sunt eu și tot ce vreau să fiu.  

Îmi place să cred că am învățat să fiu un blogger mai bun. Vreau să cred că fiecare articol este mai bun și are ceva mai mult decât cel anterior. Sunt sigură că în ultimul an am descoperit lucruri pe care nu le știam. Pe unele le-am învățat singură, altele mi-au fost arătate. Un ajutor imens îl reprezintă colegele mele de la Serial Readers, Andreea și Oana, care mă lasă să le deranjez cu recenziile și articolele mele și care m-au îndrumat enorm în ultimul an și pentru asta le mulțumesc din suflet. Sper ca în anul ce urmează să învăț și mai multe lucruri și să ajung să scriu mult mai bine.

Cu toate acestea, simt că blog-ul este neglijat. Aș vrea să am timp să mă ocup de el la nivelul la care acesta merită. Mi-ar plăcea să pot publica un articol la fiecare două zile și să răspund la comentarii mai repede. Însă viața mea începe în momentul acesta și uneori îmi este prea frică să o pierd pentru a sta în fața unui monitor. Unde mai pui că la sfârșitul celor mai multe zile sunt atât de obosită, încât nici să citesc nu mai am chef. Sper, totuși, că acest lucru se va schimba din vară, când voi termina liceul. Ha! Ba îmi iau diploma de conservator, ba împlinește blog-ul șase ani, ba îmi dau seama că termin școala în șase luni. Voi chiar vreți să am un atac de panică.

Ce am făcut de la ultima postare aniversară? Cred că mai ușor ar fi să vă spun ce nu am făcut, pentru că am făcut de toate anul acesta, la propriu. Când mă gândesc la anul acesta, îmi vine imediat în minte faptul că 2016 a fost cel mai important dintre toți anii pe care i-am trăit până acum. Mi-am luat diploma de conservator, m-am îndrăgostit, am suferit, am trecut printr-o perioadă destul de grea, am susținut recitaluri, am călătorit, am citit mult și bine, mi-am lăsat gândurile și sentimentele pe o foaie, am început ore de vioară cu un profesor care mă face să îmi dau seama că trebuie să uit tot ce știu, am fost la Paris și am legat prietenii. A fost un an tare frumos, atât pentru mine, cât și pentru blog. Nu numai că am făcut lucruri inedite, dar le-am împărțit cu oameni speciali. Și nu, nu mă refer numai la oamenii din viața reală, ci și la voi, la cititorii mei. Cu voi am împărțit fiecare moment important din viața mea și voi ați fost martori la fiecare schimbare ce s-a produs anul acesta. Datorită vouă și comentariilor voastre am reușit uneori să merg mai departe și pentru asta vă voi fi recunoscătoare mereu.

Mulțumesc că mă citiți și îmi cer scuze dacă vă dezamăgesc. Nu o fac intenționat. Nu vă pot promite nimic deocamdată, pentru că nesiguranța îmi definește viața la ora actuală. Însă puteți fi siguri că blog-ul va fi mereu aici pentru voi și pentru mine. Sper să continuați să mă citiți și să fiți alături de mine în călătoria mea. Vă sunt extrem de recunoscătoare pentru tot!

Mi-e greu să continui. Sunt copleșită de emoții și de-abia acum realizez cu adevărat că au trecut șase ani și că pe acest blog nu mai scrie fetița cu ochelari roșii și două codițe, ci o tânără femeie cu viitorul la picioare.

Dragă blog, la mulți ani! 

Advertisements

8 thoughts on “6 ani de blogging – La mulți ani, Bianca2b!

  1. Cum să dezamăgeşti, Bianca? Toți ştin că ai o viața şi-n afara blogului. Eu mă bucur la fiecare articol de-al tău, chiar dacă nu e o dată la două zile. Faci o treabă excelentă, să nu te îndoieşti de tine. Bianca2b e reflexia ta, cu bune şi rele. Eu îți citesc cu drag blogul şi sper să am ocazia să o tot fac. La mulți ani, blog drag!

    Like

    1. Larisa, nici nu știu cum să îți mulțumesc! Comentariile tale mă bucură de fiecare dată și îmi fac ziua mai bună. Mă bucur enorm că încă mă citești și sper ca blog-ul meu să se ridice mereu la nivelul așteptărilor tale. Te pup și te îmbrățișez cu drag! ❤

      Like

  2. Happy Blogging Anniversary, Bianca!
    Ma alatur si eu comentariilor anterioare. Go on writing/blogging and I will go on reading you even if I don’t leave comments on all your posts.
    Felicitari pentru toate realizarile tale. Ma mandresc cu tine, sa stii.
    Warm hugs,
    Carmen

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s