Open de “Andre Agassi” – autobiografia copilului rebel al tenisului


Nu am mai scris o cronică de carte de mai bine de trei ani, așa că vă rog să îmi scuzați eventualele greșeli pentru că mi-am pierdut din îndemânare. Datorită autobiografiei lui Andre Agassi, “Open”, pe care urmează să o recenzez mai jos, am hotărât să mă întorc la vechile pasiuni și să scriu mai mult despre romanele pe care le citesc și pe care consider că merită să le recomand. 

Andre Agassi este un fost jucător de tenis profesionist, care a obținut opt titluri de Grand Slam și o medalie de aur Olimpică. A deținut, de asemenea, numărul 1 în topul ATP de șase ori în cariera lui profesionistă, pe care și-a început-o în 1986. În afara stilul atipic de a se prezenta pe terenul de tenis, Agassi și-a câștigat popularitatea datorită dezinvolturii cu care trata jocul, dar și datorită excelentului retur de serviciu pe care îl avea. Este considerat a fi unul dintre cei mai buni, dar și mai extravaganți jucători din istoria acestui sport, având o rivalitate continuă cu Pete Sampras. După retragere oficială din tenis în 2006, acesta s-a concentrat pe fundația de caritate Andre Agassi, dar și pe Liceul Preparatoriu din Las Vegas, pe care l-a deschis în 2001. În 2009, publică autobiografia “Open”, în care vorbește despre cariera acestuia de la începuturi, până la sfârșiturile ei, descriind o multitudine de trăiri, gânduri și sentimente. 

Copilul rebel al tenisului, Andre Agassi a avut parte de o carieră cu suișuri și coborâșuri. Deși nu sunt o cunoscătoare a acestui joc, sunt sigură că există jucători mai buni decât el, însă ce mi-a atras atenția la el a fost sinceritatea cu care a vorbit despre greutățile pe care le-a întâmpinat de-a lungul carierei. Am descoperit cartea întâmplător, și am fost convinsă că trebuie să o citesc atunci când am înțeles că deși tenisul i-a adus succesul, Agassi s-a confruntat o viață întreagă cu ura pe care o simțea pentru acest sport. Rings a bell, right?

De foarte puține ori în viață mi s-a întâmplat să citesc o autobiografie care să îmi ajungă direct la suflet și care să atingă corzi care nici nu știam că există. Ce m-a atras inițial la povestea aceasta a fost faptul că Agassi și-a urât profesia, dar a continuat să o facă până când nu a mai putut. Am fost curioasă să aflu gândurile unui om care, poate, a avut mai multă putere decât mine. Ce l-a determinat să continuie chiar și atunci când nu ar fi trebuit. Care a fost diferența dintre mine și Agassi? El de ce a putut să aleagă o viață ca aceasta, iar eu nu? 

Fără îndoială că o carieră în muzica clasică și una în sport necesită la fel de multă muncă și de dăruire, fiind la fel de grele și de solicitante.Este necesar să fii fascinat de ceea ce faci – altfel nu îți va ieși. Sau poate că da, dar nu la nivelul la care ar fi putut dacă ai fi avut în suflet acea pasiune și acea dragoste arzătoare pentru profesia pe care o practici. Și totuși, Agassi este excepția – a reușit să aibă o carieră uimitoare, în ciuda faptului că a displăcut profund tenisul de mic copil și de multe ori și-ar fi dorit să facă altceva cu viața lui. 

“Open” este exact ceea ce spune și titlul – o mărturie deschisă a unui om pe care milioane de oameni l-au privit pe terenul de sport, dar și în afara lui. Agassi a fost o vedetă rock a sportului, fiind în ochii publici de la o vârstă fragedă. Portretizat de spațiul mediatic într-o lumină mai puțin plăcută datorită alegerilor lui neobișnuite, în această autobiografie Agassi explică toate fazele prin care a trecut și toate motivele din spatele acțiunilor lui. De la copilăria în care a trebuit să se lupte zilnic cu un “monstru”, așa cum a denumit mașinăria de aruncat mingi pe care însuși tatăl lui a construit-o, până la căsătoria cu Steffi Graff și anunțul oficial de retragere. 

Aspectul pe care l-am remarcat de la primele pagini a fost talentul scriitoricesc a lui Agassi, dar și profunzimea emoțională cu care scrie. Autorul nu se ascunde după nici o mască, și recunoaște toate problemele pe care le-a întâmpinat de-a lungul vieții, dar și modurile în care acestea l-au afectat. Textul prinde nuanțe poetice de foarte multe ori, iar emoția pe care Andre încearcă să o transmită ajunge exact acolo unde trebuie: la sufletul cititorului.

Sunt convinsă că nu mai trebuie să vă spun că mi-a plăcut la nebunie și că am citit-o cu sufletul la gură, încercând să fac asta cât mai lent posibil, așa încât lectura să dureze cât mai mult. Am fost fascinată și captivată de felul lui de a gândi, de modul în care descrie sentimentele și chinul acesta pe care l-a avut o viață întreagă între a face ceea ce îți dorești cu adevărat și a face ceva ce ești forțat să faci. M-am regăsit în povestea lui mai mult decât în oricare alta, și știu că pentru mine, “Open” va rămâne o carte de referință. Am trecut prin toate sentimentele posibile citind-o, și am simțit că mă aflu în mijlocul acțiunii, urmărind totul din postura unui privitor invizibil.

O autobiografie care îți arată cât de mult chin și sacrificiu există în spatele succesului și care te face să înțelegi că nimic nu este ceea ce pare. O poveste emoționantă a unui om simplu, care a continuat să fie așa până la ultima minge aruncată, “Open” este o lecție de viață pe care toți trebuie să o primim!

Rating: 5/5

Cartea poate fi comandată în română de pe site-ul librăriei Cărturești, iar în engleză de pe Bookdepository.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s