Martini


N-am mai băut vin de luni întregi. Acum beau martini. Sec, cu două cuburi de gheață. Nu mai port nici pantofi cu tocuri și bluze strâmte, ci sneakers și tricouri largi. Am în minte un braț tatuat și fiecare poveste pe corp. Port mănuși negre pentru că-mi plac, fără să-mi fie teamă că vei râde de mine. Aprind lumânări seara nu pentru că-mi amintesc de noi, ci pentru că din când în când realizez din nou câtă liniște este fără tine. Îmi cumpăr flori pentru că-mi plac culorile și pentru că tu nu mi-ai cumpărat decât un fir pe ascuns, fără să ai vreo intenție adevărată, din cauza unei valori pe care, oricum, nu ai respectat-o niciodată cu adevărat.

M-am transformat în tot ce ai urât tu vreodată și în tot ce iubesc eu cel mai mult. Am unghiile lungi și roșii, și știu exact în ce piele să mi le afund. Mă respect atât de mult încât dorm singură, mă întind pe tot patul fără să-mi fie nevoie de altceva sau de altcineva. Am telefonul pe mut și pe mod avion de fiecare dată când pot. Am rămas cu trei prieteni pentru că nu am nevoie de mai mult. Apropo, știi că mi-am cumpărat laptop-ul la care am visat atât de mult la doar trei săptămâni după ce ți-am spus adio, și văd pe el toate filmele pe care nu aveam cum să le văd în orele irosite în telefon cu tine? Am învățat să spun nu tuturor lucrurilor pe care ție ți le-am acceptat oricât de mult mă dureau. Mi-am ridicat vocea fără să mai țip, și-am spus fiecărui om cine sunt, fără a-mi fi frică de moarte că îi pierd. Până la urmă, moartea a venit și a plecat, și-am continuat să exist și după ea.

Am adunat în bancă toți banii pe care i-am irosit pe o poveste falsă, pe un personaj întruchipat. God’s only child. Asta am fost, și asta voi fi mereu. Scriu pe întuneric și zâmbesc străinilor. Mă dezbrac de orice rușine și de frică, pentru că mi-ai arătat că suferința nu mă omoară, ci mă face mai bună. Nu îmi mai este dor și nici ură de tine, nici măcar drag nu-mi mai este. Am devenit dependentă de mine, de simpla mea prezență, pentru că doar ea mi-a mai rămas și doar de ea am nevoie. 

Și-am reușit să devin dependentă și de sportul pe care mi-ai reproșat atât de mult că nu îl făceam, iar somnul mi-a devenit mult mai liniștit, fără nici un coșmar cu tine în rol principal, fără frica că nu mă vei suna, că vei dispărea, că vei reproșa sau, mai rău, că vei tăcea.

Am scăpat de toată pielea pe care ai atins-o, și în loc mi-am găsit una mai bună, pe care am ajuns să o iubesc atât de mult încât nu mai există loc pentru nimeni altcineva. Și totuși știi că de ceva vreme dorm în brațele bărbatului pe care l-ai urât cel mai mult? 

M-am lepădat până și de vioară ca să nu îmi mai amintesc de tine și nu mai pot găsi nici un detaliu la mine care să fie din tine. 

Mi-am adus aminte de chipul tău când m-am uitat în oglindă și n-am mai văzut-o pe fata pe care tu ai omorât-o, și te-am iertat de mult pentru ce ai făcut, pentru că altfel n-aș fi cunoscut niciodată fericirea pe cont propriu. M-am pus pe același piedestal pe care te-am pus pe tine, și când am simțit acea iubire îndreptată mie, mi-a părut groaznic de rău că ai pierdut cel mai frumos sentiment din lume.